Mesaje

Reparatii
In cele din urma gasesc si bere si aterizez triumfator la barca. De departe aud urarile lui Seba la adresa diverselor subansamble, solutii tehnice si abilitatile celor care le-au proiectat. Ma apropii de barca tiptil, bat deodata in coca si urlu: Berea e rece! Dinauntru se aud doua bubuituri, provocate de caderea unor obiecte, urmate la cateva fractiuni de secunda de un potop de vorbe colorate din partea lui Seba. Flamand si insetat, ma catar in cockpit, fixez masa mobila, aranjez sandwichurile si berile. Se aude si Mihai:
-   No, ca doara nu trebuie sa urli asa ca m-om spariet.
Fiecare dintre noi am fost blagosloviti cu cate un dar special. Unii au primit indemanare, altii forta, altii perseverenta si asa mai departe. Mihai a primit chelie. Lumea ar fi fost mai saraca daca vreun obstacol, cum ar fi parul, ar fi ascuns spectacolul mimicii lui. Forma absolut sferica a capului, combinata cu marea mobilitate a muschilor faciali face ca orice traire interioara sa fie reflectata atat in pozitiile relative ale trasaturilor, cat si in pozitia absoluta a fetei, care poate sa urce, sa coboare sau sa isi modifice amprenta pe suprafata globului cranian, cam cum se plimba pe globul pamantesc cicloanele de la buletinele meteo. O mica emotie poate sa schimbe pozitia unui singur element, gen curbura coltului drept al liniei buzelor, pe cand una mare poate sa le amestece cu totul, si ansamblul lor sa se mareasca sau micsoreze oricat, si sa le deplaseze oriunde intre polul nord si ecuator. Mihai functioneaza secvential. Adica nu se apuca de nimic pana cand nu cugeta temeinic - imparte operatiunea in etape, fiecare cu partea de pregatire teoretica (adica cugetat), si practica (adica aranjat toate cele necesare in pozitia optima), apoi executie si verificare, dupa care repetarea inca cel putin o data a tuturor fazelor fiecarei etape, ca sa fie sigur ca nu i-a scapat ceva. Daca traiesti suficient de mult, ai sansa sa te bucuri de o treaba bine facuta, cu doua mentiuni:  prima ca niciodata n-am reusit sa desfacem ceva strans de el, si a doua ca orice blocaj il captureaza intr-o bucla din care ii e foarte greu sa iasa. Sa presupunem are de schimbat filtrul de ulei. Prima data se da un pas inapoi, isi aprinde o tigara si cugeta cateva minute. Daca il observi poti sa iti dai seama de numarul de operatiuni necesare (le numara pe degete), sensul manuirii uneltelor (intai roteste mana spre dreapta, dupa care se opreste, reflecteaza un pic, incearca si spre stanga, buza de jos descrie un semicerc dezaprobator, roteste iarasi spre dreapta, mai face o pauza si cu un clatinat linistitor din cap fixeaza in procedura miscarea respectiva), gradul de dificultate (numarul de cute de pe frunte) si ce poate sa mearga prost (distanta dintre sprancene si nordul geografic al cheliei). Apoi cade pe ganduri, trasaturile i se relaxeaza (se departeaza cu totul de nord), schiteaza o miscare de inaintare dupa care se opreste brusc, ca si cum ar fi calcat intr-un rahat. Se da iar inapoi si repeta secventa de la inceput, un pic mai lent. Ia o carpa si o asterne tacticos pe podea in dreapta motorului. Da sa se aplece, se opreste brusc, fizionomia ii urca iar cu cateva grade latitudine, pica pe ganduri, dupa care ia carpa si o muta in stanga. O netezeste frumos cu palma, dupa care apeleaza registrul de memorie in care a stocat lista cu sculele necesare. Adica cheia de filtru (figura ramane la latitudinea precedenta dar mai capata cateva grade longitudine, semn ca e multumit). O usoara incruntare (oare n-am nevoie si de altceva) trece ca un nor pe cerul senin (poate ca norul e ceva mai rapid), si se apuca sa caute cheia de filtru: Deschide sertarul cu scule uzuale, cotrobaieste prin el, dupa care trece la celelalte sertare, ridica saltelele sa vada daca nu cumva mai e vreun cotlon pe acolo. Dupa ce termina toate ungherele se opreste, cugeta putin si o ia de la inceput. Daca nu se intampla nimic poate sa ramana in bucla oricat, doar ca in preajma unui oltean ceva se intampla tot timpul. Cum ar fi ca trece ca o furtuna pe langa el, se impiedica a nu stiu cata oara de carpa lui Mihai, in norul de injuraturi ce il inconjoara permanent apar cuvinte de gen fibra textila, petrolul din care s-a extras, Jacquard si familia sa, dupa care realizeaza ca Mihai si motorul sunt in aceeasi pozitie ca acum doua-trei treceri (dupa fiecare, Mihai rearanjeaza carpa). Se opreste brusc si il intreaba:
-   Ce cauti ma?
-   Cheia de filtru
-   N-avem
Si pleaca. Pe masura ce se indeparteaza, substantivele din categoria textile cedeaza locul celor din categoriile mai de actualitate, gen coltul mesei sau piulita de 16 cu filet metric si pas normal. Mihai ramane absolut nemiscat, ca un ogar in aret, doar ca, in loc de labuta, sta cu spranceana dreapta ridicata. Nici nu apuca Seba sa ajunga in dreptul capitaniei ca Mihai iese din incremenire si ii da replica:
-   No, ca ase ma gandeam si eu
Omul s-a nascut liber. In raiul anterior formelor de civilizatie cunoscute sau banuite, traia fericit inconjurat de o gramada de intrebari fara raspuns, cum ar fi, daca va avea ce manca a doua zi, sau daca, dimpotriva, leul va ramane flamand in dauna curbei demografice locale, adica nu-l va manca pe el. Problemele au aparut in momentul in care a inceput sa caute certitudini. Prima mare inventie a omenirii – razboiul, si a doua – agricultura au fost doua mari promisiuni. In schimbul lor, n-a avut de facut decat sa renunte la cumsecadenie si la libertate. Si cum speranta e saraca ultima care n-a apucat sa iasa din cutie, inca n-a renuntat la a cauta certitudini, cat de mici ar fi. In concluzie, Mihai, inarmat cu certitudinea ca nu avem cheie de filtru, se da iar un pas inapoi, isi aprinde o tigara si reia planul de la zero.

Cu calul in insula minotarurului
Zborul spre Heraklion a durat vreo jumatate de ora, dar mi-a parut o vesnicie, deabia asteptam sa ajung la fata imparatului rosu. Grigoris ne astepta la aeroport, ne-a dus la barca si ne-a aratat ce a facut. Treaba buna dupa parerea mea, Seba, ca intotdeauna a avut ceva de comentat, doar nu putea sa tradeze traditia olteneasca. Vremea era superba, asa ca am intins langa barca o patura unde am aranjat sculele si materialele de care aveam nevoie, ne-am impartit sarcinile si am facut lista cu ce am mai avea nevoie. I-am lasat pe Mihai si Seba la barca si am incalecat pe-o sa. Pe cea a bicicletei pliabile din dotarea barcii. Ocazie cu care am constatat ca n-are frane (detalii, sunt obisnuit), saua nu poate fi inaltata prea mult, drept urmare pedalam cu genunchii mult in lateral (mi-am adus aminte de copilarie cand mergeam la circ si ma distram de milioane cand clownul ii fura maimutei bicicleta si se fugareau in jurul arenei) si surubul dintre cele doua parti ale cadrului nu putea fi strans prea mult. Dar magazinele erau la vreun kilometru distanta, asa ca alternativa mersului pe jos nu parea foarte atragatoare. Imediat ce am pornit am vazut ca, atunci cand impingeam cu piciorul drept pedala, cadrul se curba in stanga, si invers. Cand treceam peste o denivelare oscilatiei constante stanga-dreapta i se adauga una sus-jos care se amortiza usor, pana la urmatoare denivelare, care de obicei nu era prea departe. Ce mai, era vie, si de la primul moment in care m-am urcat pe ea am simtit ca intre noi e o relatie speciala, ca ne completam reciproc si formam un singur organism. Si atunci am avut revelatia. Ea e calul din poveste. Bun asa, in sfarsit avem in echipaj si pe cineva intelept, drept urmare am inceput sa ma sfatuiesc cu el. In Heraklion incepuse arsita, si masinile erau rare, asa se explica faptul ca nu s-a produs niciun accident. Toti care treceau pe langa mine pierdeau temporar controlul volanului. Cei mai multi isi faceau cruce, dar au existat si unii care faceau alte semne, a caror semnificatie am refuzat s-o interpretez. Nu pornesc bine si ma suna Seba
-   Auzi ma?
-   Gafait
-   Ma, ai numarul de telefon al nemtilor alora de la care ai cumparat barca?
-   De ce Seba, vrei sa ii suni de craciun si de paste?
-   In urmatoarele 5 minute am aflat parerea lui despre moralitatea, starea civila, preferintele sexuale  si religia partii feminine a familiilor celor care au instalat motorul in felul asta, si ce ar vrea sa le transmita.
Cand te bate soarele Cretei in cap si prin apropiere nu e nici macar un fir de leustean sub care sa cauti umbra, apreciezi conversatiile scurte, dar ca sa-l opresti pe Seba nu e deajuns sa incerci sa vorbesti peste el, ci trebuie sa il surprinzi cu ceva. Intervin cand ajunsese la stramatusi:
-   De unde stii ca bunica n-a fost singura la parinti?
-   ...
-   Si unde mai pui ca probabil facea un schnitzel delicios si un apfelschtrudel sa te lingi pe degete?
-   Si ce-are ma asta cu faptul ca au pus joja de ulei in fata unui perete si nu poti sa o scoti?
-   Da faptul ca au avut o matusa cu relatii extraconjugale cunoscute in cartier ce are?
-   Bai, mai lasa vorba ca m-ai innebunit. Mai bine adauga pe lista o cheie de filtru si o rola de smirghel de 80.
-   Stii Seba, intotdeauna m-am intrebat daca smirghelul s-a inventat in Oltenia, si numele ii vine de la smecher ghebos.
Bomban ceva de genul "nu e frumos sa trantesti telefonul in nas unei persoane atat de sensibile ca mine" si reiau simbioza cu bicicleta. N-apuc sa fac o suta de metri ca se adauga la lista si 24 de metri de scota, un bec de pozitie si o pompa de santina. Peste inca doua sute de metri mai completez o data lista. Ajung la magazin, scotocesc dupa bunuri, platesc si dau sa plec. Suna telefonul. Seba, bineinteles.
-   Ia si o cutie cu vaselina
-   Iti pare rau ca ai tipat la mine si vrei sa ne impacam?
Pe drumul de intoarcere a mai sunat telefonul de cateva ori, dar stiam ca nu ma intorc orice-ar fi, asa ca n-am raspuns. Balansul pungii cu cumparaturi adauga o a treia dimensiune oscilatiilor bicicletei. Desi era aprilie, erau peste treizeci de grade si un soare naucitor. Ajung transpirat si obosit dar mandru de isprava mea. Ma ia Seba din prima.
-   Bere ai cumparat?
Avea dreptate. Fara o vorba, o sterg repejor inapoi, pana sa patesc ceva. Aud din urma:
-   Si bineinteles ca nu te-a dus capul sa iei si ceva de mancare.
Ajung la prima terasa, proptesc bicicleta de gard si realizez ca in barca era un lant pentru legat bicicleta pe care l-am uitat. Dar aproape instantaneu retrogradez in categoria neglijabil probabilitatea ca cineva sa pofteasca la ea, si la insignifiant sa ajunga cu ea mai departe de primul colt. Intru in stabiliment si cer trei sandwichuri si sase beri. Proprietarul, amabil, intr-o engleza aproximativa dar inteligibila, imi spune ca au sandwichuri cu cascaval, cu sunca, cu salam, dar berea n-a venit inca. Ideea de a ma odihni un pic pana vine berea nu parea proasta, asa ca am intrebat in cat timp se asteapta sa vina. S-a uitat la mine ca si cum as fi picat din luna (N-avea sa fie ultima data in calatorie) si mi-a raspuns:
- Pai nu aducem bere acum, iarna.

Pluteste si aia pe undeva...

Zana din Salonic
Desi nu prea imi sta in fire sa planific, totul a inceput cu o sincronizare perfecta, ca in filmele cu ziua Z. Mihai a ajuns la pranz cu trenul de la Cluj, Seba dupa amiaza cu masina de la Arad, am facut inventarul lucrurilor de care credeam ca avem nevoie, ne-am urcat in masina seara si a doua zi la 5, cu doua ore inainte de zbor, am ajuns la aeroportul din Salonic, unde trebuia sa lasam masina in parcare cu cheile sub pres in asteptarea lui Doru. Bagajul de cala avea fix cate kilograme aveam voie, fiecare aveam biletul printat, Grigoris era anuntat ca venim. Atunci cand pleci spre o calatorie pe mare ai impresia ca toata lumea stie ce urmeaza sa faci si se uita cu admiratie la tine. Grupul nostru era cam rapanos. Mihai, scund si chel ca un bostan, cu un aer de soarece de biblioteca, Seba inalt si atat de slab incat te mirai ca nu auzi zgomot de oase cand merge, eu cu burtica si adus de spate. Dar cand intreg echipajul inainteaza cu pas sincronizat ai senzatia ca esti inconjurat de un nor de testosteron care umple de invidie masculii mai putin norocosi si de dorinta doamnele de toate varstele. Drept urmare, te simti obligat sa inaintezi cat se poate de demn, cu spatele drept, privirea usor incruntata, zambind usor condescendent fotoreporterilor. Asta si aveam impresia ca facem, ignorand faptul ca la ora aia in aeroport erau doar cativa pasageri chiori de somn care aveau cu totul alta treaba decat sa ne bage in seama de vreun fel. Cu un gest imperial depunem bagajul de cala si ne indreptam spre security, la fel de nebagati in seama. Ne depunem in tavite lucrurile, lasand la vedere orice ar fi sugerat ca suntem lupi de mare, gen breloc cu ancora, doar doar cineva ne-ar rasplati cu o privire macar intrebatoare daca nu admirativa. Domnul rotunjor de la scanner ne-a ignorat si el, si eram cat pe ce sa tragem concluzia ca bastinasii din zona respectiva au vreo mutatie genetica ciudata, cand auzim deodata pe cineva alergand in spatele nostru si o voce angelica, incarcata de sexualitate ma cheama pe nume. Ne oprim tacticos, ne intoarcem incet si coboram privirile spre o faptura miniona (vreun metru patruzeci), delicata (oasele dadeau sa ii iasa prin piele), sportiva (probabil echitatie, ca genunchii erau la vreo treizeci de centimetri unul de altul cand tinea gleznele lipite) si sexy – efortul facut sa alerge dupa noi facea sa ii fremete la fiecare respiratie mustacioara pufoasa si portocalie, care facea un contrast interesant cu tuciuriul fetei. Dar, cand ai o singura optiune, aceea e cea mai buna, drept urmare ne-am pregatit pentru interviul urmat de sesiunea de autografe, dar dezamagire, delicata faptura vroia doar sa ne comunice ca nu putem sa luam in avion pluta de salvare, din cauza buteliei aferente. Un marinar e obisnuit sa treaca peste orice obstacol, asa ca nu ne-am pierdut cu firea si i-am explicat ca urmeaza sa traversam mari furioase, ca pluta de salvare e esentiala si desigur, stim ca se afla pe lista cu obiecte interzise, dar suntem convinsi ca va gasi o solutie, poate impreuna cu managementul, ca sa nu ne puna vietile (si orgoliile) in pericol. In sfarsit cineva a aflat ce grup special suntem si pentru ce aventura nemaivazuta ne pregatim. Nu e ca si cum ne-ar fi intrebat, dar nu ne-a putut opri sa spunem, ceea ce a ridicat indoieli asupra norului din jurul nostru, daca n-avea in compozitie si ceva estrogen. Zana ne-a ascultat rabdatoare, a clatinat sceptic din cap, ocazie cu care am remarcat ca era usor sasie (de fapt mai mult, tot timpul cand am vorbit cu ea aveam senzatia ca vine o nava pe curs de coliziune din tribord), si a plecat. S-a intors dupa o vreme si ne-a comunicat, evident, ca nu se poate. In general neinitiatii cred ca marinarii adevarati se pricep la o gramada de lucruri, cum ar fi navigatie astronomica, meteorologie, interpretat instrumentele alea ciudate care atarna pe peretii fiecarei barci, imblanzit marile furioase cu o cutie de ulei. In realitate e ca in stiinta managementului: Indiferent cat de maronie e situatia si cat de lipsit de solutii esti, trebuie sa zambesti superior, eventual sa scapi in barba ceva gen, "aha", sau chiar mai complex "v-am spus eu ca asa se va intampla" si sa improvizezi ceva, de regula fara efect asupra situatiei, dar benefic pentru moralul echipajului. Daca pana la urma o scoti la capat iti consolidezi legenda, daca nu, de obicei nu raman martori. Ceea ce am facut si noi. Cu un zambet superior si cu o stapanire de sine si mai superioara i-am zis: In cazul asta, sa te uiti te rog la stiri in fiecare seara saptamana asta si daca o sa ne vezi culesi de pe vreo plaja sa stii ca aceasta mica pluta, asa cum ii zice numele, ar fi putut sa ne salveze. N-o sa ne recunosti usor, o sa fim umflati de apa si vineti. Pana si Seba va parea ca in viata a fost un barbat dolofan. A lasat privirea in jos:
-   Calin (pana atunci eram Mr. Rotarus), am incercat tot ce se putea, stiu cat de importanta e pluta. Am vorbit cu directorul aeroportului, dupa care am sunat la Atena. Imi pare rau.
In acel moment am remarcat ce ochi frumosi avea. Si cat de mult farmec avea. Si cat de superficiali suntem cand ii etichetam pe ceilalti de la inaltimea pozitiei pe care avem impresia ca o avem. Iti multumesc, fata al carui nume nu l-am stiut niciodata. De cele mai multe ori, cand primesti un bobarnac peste nas chiar in momentul cand te simti smecher, te ustura, reactionezi dupa firea ta si dupa cat te duce capul, dupa care uiti sau rescrii in memorie episodul penibil. Lectia pe care mi-ai dat-o n-a usturat pe moment, dar si acum mi-e rusine cand imi amintesc de acel moment. Iti doresc sa ai in viata ape line, vant prielnic si sa nu te ia prin surprindere nicio barja din tribord, ca din babord e putin probabil.

Pai cu povestioare asa de frumoase o sa-ti speli repede pacatele de pe forum  :-)

Mai scrie!

O trecere prin ecluza explicata... https://www.facebook.com/calin.rotarus/videos/10155729634605418/?hc_ref=ARTFL9bi_TiuLAbGS218i4OwMF5g-zixX3NeT6-DWvQEoWTUR2Wl3PjW6QN7E-ePNg4

Raspunsurile sunt atat de multe si tu ai pus atat de putine informatii... de exemplu unde o tii. Daca ai un loc la mare probabil ca o lotca e o varianta buna. Daca nu, probabil iti trebuie peridoc. Daca vrei sa te duci zilnic si esti prin zona tot timpul, o barca de lemn poate fi o optiune, daca te duci din cand in cand una de fibra. Daca vrei sa tragi un pui de somn dupa-amiaza ar fi buna una cu cabina (si frigider pentru bere). Daca vrei sa ajungi repede, una care gliseaza. Daca iti place luxul, una cu canapele de piele si loc de stat gagicile la plaja. Daca esti indemanatic una mai rapanoasa pe care s-o reconditionezi, sau una construita de tine.... si-asa mai departe

Dupa parerea mea pasagerul nici n-a fost asa de rau, se putea mult mai rau, adica sa aiba rau de mare, sa vrea dus sau acasa, sa carteasca la orice, ba chiar sa te invete pe unde sa mergi si cum sa faci manevrele. Al vostru macar pare un tip simpatic, pozitiv, si descurcaret cu restaurantele si berea. Daca avea si tigari si nu sforaia prea rau s-ar fi apropiat de perfectiune.

Se spune de Delhler 34 că este o barcă legendară.
Cred și eu, la robustețea ei și raportul balast/deplasament de 45%, este "Greu de ucis" partea I și a II-a laolaltă !

uite ce mult seamana cu Gib Sea 312 - pentru care as vota eu, https://www.theyachtmarket.com/boats_for_sale/1610487/

Daca alegi sa mergi prin spatele Eviei tine seama de programul podului de la Chalkida (celebrul Negroponte). https://olne.gr/en/evripos-bridge/evripos-bridge-timetable
Eu am trecut de doua ori prin stramtoarea Kafireas si nu e de speriat cu un 31 de picioare. Ideal ar fi sa fie zi (e trafic destul de mare) si sa nu fie vant puternic din n-e. Daca te prinde bulaul dupa ce treci, e un port foarte protejat la Agii Apostoli

Ma gandeam la un frigider de rulota de pe olx...

In opinia mea, sansele sa cumperi (prima data) o barca nepotrivita pentru tine sunt atat de mari, incat primul criteriu ar trebui sa fie usurinta de a o revinde fara mari pierderi peste un an.

Bogdan, daca vrei sa tii barca in Thassos, sau in oricare alta insula greceasca, e important sa fii independent energetic, ca nu prea gasesti prize la cheu. De asemenea, vara soarele e nemilos. Eu as pune doua panouri de 150W pe o structura oarecare, astfel incat sa tina si umbra in cockpit, as cumpara un frigider cu evaporare second-hand si m-as blinda cu acumulatori mari. Am vazut pe net Vega-uri cu structura la pupa, dupa ghiu, care sigur ca nu tin umbra decat in anumite situatii, dar oricum e bine.

Uite ce are la balconul pupa: https://www.youtube.com/watch?v=rYfoki6vW-M

Intr-un negustor de... ceva as avea cea mai putina incredere pentru ca va incerca intotdeauna sa-mi vinda produsul sau. Altfel nu ar mai fi un negustor adevarat.

Au cam trecut vremurile alea... acum un negustor adevarat ar trebui sa inteleaga ce ai nevoie si sa-ti recomande produsul care ti se potriveste, chiar daca nu-l vinde el. Si asa va construi o relatie, nu va castiga pe termen scurt.