Cap Compas

Salutari multiple catre navigatori si aspiranti !
A inceput anul 2014 si odata cu el dorul de duca cere planuri pentru sezon. Doar n-o sa ne prinda vara pe nepregatite.

Sa intru in subiect. As vrea ca prin luna iunie sa fac o croaziera Mangalia-Nesebar, desigur cu echipajul si barca proprie :) .
Iar firea mea extrovertita va da de veste, poate sunt doritori care sa guste asemenea aventura  .

Un plan simplist ar fi urmatorul:

Avem plecarea de pe litoralul romanesc, preferabil Mangalia. Musai la rasaritul zorilor.
Prima zi ar insemna 45 nm Mangalia-Balcic. Balcic e port of entry si trebuie facuta intrarea barcii in Bulgaria. Totodata e si statiune, asa ca e de petrecut un timp frumos acolo. O zi si jumatate sau doua zile ar fi suficiente pentru popas si distractie.
Urmatoarea plecare Balcic-Varna . 18 nm se fac usor in 4-5 ore , restul timpului ramanand pentru aceleasi ocupatii pe care vacanta le cere. Pauza si aici pentru distractii, vizitari de de toate. Nu mai amintesc de aici incolo. Pauza inseamna distractie la locul de destinatie si in imprejurimi :) .
Traseul  se poate face si altfel : Balcic-Albena (4,5nm)cu distracie pe vestita plaja, apoi la somnul leganat de amiaza(fetele) se navigheaza catre Nisipurile de Aur (baietii); 4 nm. Popas in marina distractii de noapte, iar a doua zi cap compas Varna : 10 nm . Popas la Varna.

Varna-Nesebar, 42 nm. Inseamna iarasi plecarea in zori, ca sa ramana timp de balaceli si mai ales de vizitarea stradutelor pitoresti ale Nesebarului . Ramanem aici 2 zile, fiindca trebuie sa ne imprietenim nu numai cu plajele ci si cu pescarii. Un peste proaspat o sa ne asigure cat fosfor vrem noi, ca sa gandim sclipitor  :P .
Varianta: cele 42 nm pot fi mult daca nu e vant bun. Asa ca exista un punct de popas la cheul din Bjala, un cheu destul de bine protejat, cu plaja, restaurant, fortareata, etc... la 22 nm .
   -Desigur, la o aruncatura de...tangon dupa Nesebar, mai gasim Pomorie, Burgas, Sozopol si golful pe care il incadreaza . Doar ca trebuie stabilit daca ne incadram in 14 zile sau mai mult. Eu l-as lasa asa, ca sa raman intr-o zona mai realista.-

La intoarcere, pentru a nu opri in acelasi loc, putem trece pe langa Varna, oprind in marina de la Nisipurile de Aur. Astfel se mentine diversitatea in calatorie si se mai poate face un popas intr-un loc nou . Sacrificiul e de 6 nm in plus. O nimica toata.
Urmatoarea ruta este un mica, spre Balcic, unde se mai face un popas, se rezolva si partea oficiala, dupa care in ultima zi se pleaca spre Mangalia.

Asta e un plan minimal descris, cu un potential mare de distractie.
Pana acum am scris si descris croaziere autohtone cu vele. Acum depasim putin autohtonul, ramanand in Mare Nostrum. 
Avem cativa proaspat proprietari de barci, avem si cativa vechi proprietari de barci printre forumisti. Daca este cineva atras de o astfel de croaziera, ni se poate alatura in aceasta indee care o sa prinda contur tot mai bine, pe masura ce ne apropiem de vara :) .

Salutari,

Asa cum stii din discutiile noastre telefonice, din punctul meu de vedere sunt indeplinite urmatoarele criterii:
+ Barca pretabila unei asemenea actiuni
+ Insotitori de bord dornici de o vacanta pe mare
+ Disponibilitatea de timp - doar dupa ce incepe vacanta scolara de vara
Ce ar ramane de indeplinit:
- Practica cateva luni inaintea acestei vacante, care sa ma faca sa depasesc retinerile pe care le am acum ca incepator.

Mai povestim maine, la chermeza.

Citat din: cristizz din Ianuarie 10, 2014, 01:10:22 PM
Salutari,

Asa cum stii din discutiile noastre telefonice, din punctul meu de vedere sunt indeplinite urmatoarele criterii:
+ Barca pretabila unei asemenea actiuni
+ Insotitori de bord dornici de o vacanta pe mare
+ Disponibilitatea de timp - doar dupa ce incepe vacanta scolara de vara
Ce ar ramane de indeplinit:
- Practica cateva luni inaintea acestei vacante, care sa ma faca sa depasesc retinerile pe care le am acum ca incepator.

Mai povestim maine, la chermeza.

Trei pasi simpli, pentru a-ti da seama:

1.Un stagiu de o luna pe Snagov; scoala de vele la greu, in vantul schimbator si sucit al Snagovului, care ba vine, ba pica, ba sa da pe dupa coturile padurilor. Un fel de poligon pentru velisti.
2.Duci barca la Mangalia si mai faci un stagiu de doua saptamani pe mare; iesiri inspre Limanu pentru inceput, ca e protejat si te obisnuiesti cu vantul marin.
3. Iesiri de cateva mile in fata litoralului, dau obisnuinta la val si consolideaza increderea in barca si in sine .

Abia atunci vei sti daca esti pregatit sau nu pentru o calatorie. :)

Sa traiesti Florio
Stiu eu pe cineva  ;D ;D ;D cu un McGREGOR atras de o astfel de croaziera.  ;)

Citat din: Florio din Ianuarie 10, 2014, 02:49:57 PM


Trei pasi simpli, pentru a-ti da seama:

Pai programul este clar si bine gandit.
Daca iarna va fi in continuare blanda, poate dau barca la apa mai devreme, ceea ce mi-ar oferi mai mult timp pentru practica.

Citat din: cristiantutuianu din Ianuarie 10, 2014, 03:01:23 PM
Sa traiesti Florio
Stiu eu pe cineva  ;D ;D ;D cu un McGREGOR atras de o astfel de croaziera.  ;)

De aia postez si eu.
Uite-i cum apar :)

despre ce-i vorba?-:))

Citat din: home made din Ianuarie 10, 2014, 05:04:13 PM
despre ce-i vorba?-:))

Se zice ca ne-am incinge putin la o calatorie mica dar concentrata in distractii :) .

cum in general in Romania sunt mai putine barci decat doritori sa se dea cu ele probabil voi veni inot pe langa plopii fara sot (pe langa macgregor fara sot)

lasa Don, cand obosesti mai sari in Delphin sa-ti tragi 'sufletul'....

Citat din: Don Basilio din Ianuarie 10, 2014, 11:46:21 PM
cum in general in Romania sunt mai putine barci decat doritori sa se dea cu ele ...

Asta e numai aparent! :) Doritorii se raresc cind ai nevoie de 1 - 2 oameni pentru 7 - 10 zile ca sa faci o tura mai adevarata.  8)

Prieteni, nu v-am uitat, dar am uitat de mine :) .
De o saptamana de cand am casa pe mare si hoinaresc intre valuri si plaje, am uitat in ce zi sunt, parca nici luna si nici anul nu mai sunt importante. Am trecut prin toate porturile planuite, sunt la Varna si ma astept sa il intalnesc astazi pe Nea Sandu :) ...cu care m-am conversat ieri prin statia radio .
  Noi pe Nemo suntem echipajul complet pe care il stiti. Ne insoteste si Corabia lui CristiZZ, cu familia lui simpatica. Impreuna traim acel "dolce far niente" care sterge din minte orasul si viata cotidiana, inlocuindu-le cu mirosul apei marine, cautarea vantului, admiratul delfinilor, traiul simplu pe barca.
Maine vom pleca spre Nessebar unde vom sta doua zile la admirat localitatea. Serile ni le petrecem in cockpit, cantand la chitara insotiti de cate un pahar de rom, povestind mulcom cele intamplate peste zi. Nu suntem nici la jumatatea calatoriei, asa ca ma pastrez nauc si strain, singura legatura cu tara fiind acest mesaj catre voi.
Poze si filme va arat din belsug, la intoarcere.
Salutari de pe ape ! :)

Luni 28 iulie intre orele 11 si 12 scrutam marea de pe promotoriul capului Kaliacra cu speranta ca voi vedea un Mac Gregor sa-i fac cu mana!
Nu l-am vazut, dar i-am urat in sinea mea "Calatorie placuta!"!!! Vad ca a avut efect! :)

Nu pot decat sa va doresc vreme buna si vant prielinic.
Va doresc sa va simiti cat mai bine si sa va rupeti(sau sa vi se rupa :) ) cat mai mult de probleme si griji.
Calatorie placuta in continuare si va astetam sa va intoarceti cu bine acasa.

E greu de povestit pe net-ul unui telefon, ce bucurie a insemnat intalnirea cu nea Sandu, alias Lindor, la Varna. Legati la un doc in spatele mamutului pe care il guverneaza, paream ca ilustram bancul cu furnica si elefantul. Nea Sandu ne-a indatorat peste poate, cu primirea calduroasa, fraterna, ne-am desfasurat in careu, a umplut doua mese cu bunatati si vinuri, dupa care ne-am asezat la taifas. De pomina ramane Maria, care vazand pe masa dulciuri felurite via Istanbul, halvale, rahat turcesc si alte zaharicale, o intreaba pofticioasa pe Tania:"Mami, astea sunt rahaturi?" :) La finalul vizitei, "domnul picatan" ne-a prezentat vaporul incepand de jos si pana pe "monkey bridge" apoi dupa un alt taifas care arata cat suntem de nevorbiti, nu ne-a lasat sa plecam pana n-am luat o sacosa de "rahaturi" si un " peste roz" ( un intreg somon). Multumim mult nea Sandu, mare om, mare prieten, mare caracter. Pestele roz l-am gatit la cap Byala, intr-un mic port pescaresc cu pretentii de marina . Le-am facut mucii cravata bulgarilor, ei nu prindeau nici guvizi, darmite somon :) . Acum suntem leganati la un ponton din Nessebar, eu casc gura la rasarit mirosind cafeaua si pun la cale pentru azi o scufundare la cules de rapane.

Cine ar fi zis ca ideea de asta iarna, de a face o croaziera in toata plinatatea cuvantului, pe Marea Neagra, se va implini in cateva luni ? (Probabil toti cei care ma cunosc :) )
   Deliciul a tot ce inseamna calatoria si viata marina, l-am impartasit cu CristiZZ si familia lui,  care ni s-a alaturat in aventura, la bordul "Corabiei" proprii, un MacGregor 26M. Asadar doua barci, doua familii si o vacanta leganata pe valuri.

Prezentarea:
-Nemo. Echipaj de 4: doi copii mari si doi mai mici (eu, soata, Cosmin, Maria). Maria are deja 3,5 ani, asa ca e membru activ in echipaj (imi face niste noduri elaborate, intre fungi si scote, de i-ar cadea fatza lui Alexandru Macedon)
-Corabia. Echipa de 3: Cristi, sotia si frumusetea lui de fata pe care trebuie sa va straduiti sa nu i-o deocheati :) .

Traseu: Oricat ar parea de neverosimil, traseul este exact cel din ideea de asta iarna, fara modificari: Mangalia-Balcic-Albena- Nisipurile de aur- Varna- Bjala - Nessebar si retur. Ca rezerva pentru cazul in care timpul permite, traseul mai putea contine Pomorie- Burgas- Sozopol

Toata aventura declanseaza tevatura. Adica pregatirile. Pregatirile noastre nu sunt cine stie ce, ca doar plecam pe mare si nu ne trebuiesc paltoane: un slip, slapi, ochelari de snorkeling, trei tricouri, trei pantaloni acolo. Nu-i asa?
Pai sigur ca nu, sotia mea a luat un sifonier intreg, din care n-am folosit nici un sfert :). Noroc cu spatiul de depozitare al barcii, mult mai mare decat ar putea parea pentru gabaritul ei.
In principal ne-am dotat bucataria, cu tot ce trebuie pentru gatit, exact ca acasa. Mirodenii, ulei, zahar, faina, malai, cereale de tot felul, paste fainoase, etc...
In frigider au intrat lactatele si celelalte perisabile (sticla de vin de serviciu, sticla de rom, astea sunt foarte perisabile, asa ca au stat in zona cea mai rece a frigiderului).
Pentru fructe si legume am renuntat la vechea mare lada izoterma in favoarea unui...cosulet din plastic, cu capace. Avantajul acestuia este ca absolut toate straturile de legume si fructe s-au ventilat natural, nimic nu s-a stricat, nimic nu s-a vatamat. Asadar, tot ca acasa: rosii, dovlecei, cartofi, ceapa, morcovi, telina, nu mai lungesc vorba ca nu sunt la master-chef :) . Ideea generala a fost urmatoarea: nu trebuiesc facute provizii foarte mari, ca in calatoriile noastre anterioare prin salbaticie. Acum ne vom opri in fiecare zi in cate o marina si vom gusta ceea ce ne ofera localitatea respectiva.

Pregatirile barcii: aici in principiu n-am avut multe de facut, am aranjat un suport pentru acumulatorul cel mare, ca sa nu se mai miste in santina si am confectionat un suport mai generos pentru marul catargului, care sa contina lumina de 360 grade, antena VHF si windex-ul.

La capitolul "pregatiri" o sa aiba mai multe de spus Cristi, fiindca avand barca nou cumparata si nerodata, a trebuit sa faca tot ceea ce noi aveam deja de niste ani. Dar sa nu plictisesc aici cu detalii prea tehnice.  Si asa veti vedea ca desprinderea de Romania s-a petrecut greu si cu peripetii.

Pentru mine, totul a inceput pe 28 iulie, noaptea respectiva fiind una efervescenta, de pregatire. Pe 29 la crapatul zorilor,  eram deja in marina Eforie, mirosind briza sarata a marii.
Din Tomis pleca spre noi Corabia, pe niste valurele deloc comode, lucru care a umblat putin la otolitele echipajului, dupa cum va va povesti Cristi.
     Dupa o toaletare de tip Kercher, Nemo plutea frumos in marina alaturi de Corabia si de White Russian a lui Pelicanul, asteptand sa i se ridice arborada. Lucru care s-a desfasurat destul de repede, ajutat de entuziasmul nostru, in timp ce familiile incepeau sa guste viata de litoral.
     Si uite-asa, vacanta noastra  a inceput deja, chiar inainte de a incepe calatoria, in acea zi. Ajutata si de un element festiv, aniversarea lui Cosmin. De cand avem barca, ziua de 29 iulie ne prinde intotdeauna in cate o calatorie pe apa, asa ca aniversarile lui Cosmin sunt an de an, sub imperiul aventurii :) . Si al improvizatiei.  Anul trecut Tania ii pregatea un tortulet la aragazul barcii, cand aceasta ne ducea bandata in 15 grade :) .
     Am aranjat barcile, ne-am bucurat de statiune, ne-am dat in cotzomedii, a fost o zi reusita. Seara am stat pe iarba, langa barci, ne-am insotit de o sticla de vin si am cantat pe rand la chitara. Vacanta incepuse !

''Ezaact''

Citat din: cristizz din August 22, 2014, 07:43:40 AM
''Ezaact''

He he he ... in calatoria asta ne-am insusit expresii ale celui mai mic marinar dintre noi, care la 3 ani si jumatate e foarte convingator si in vorbe si in gesturi :) .
Ma astept la Cristi sa intregeasca povestea cu propriile trairi si desigur colectia lui de imagini, ca e mai frumos sa povestesti intr-un dialog, decat intr-un monolog.
Si mai precizez ca de fiecare data, ca din simpatie fata de prieteni iubitori de apa, postez in copie si pe celelalte forumuri. Unii citesc Barcaholic, altii Cap Compas sau Eurosail, eu le respect preferintele, desi inseamna ceva migala si acest copy/paste :) .

Desi mai avem cate ceva de spus pana la plecare, trebuie sa va arat un marinar care prinde vantul cu tot ce poate. In cazul de fata, mai intinde o palarie :)

http://youtu.be/3nweGgqxWXk (http://youtu.be/3nweGgqxWXk)

Personal imi doream de mult o calatorie ca aceasta, dar multe lipsuri au amanat-o (lipsa permisului, lipsa experientei, lipsa barcii ... si alte lipsuri).
Odata cu achizitia Macgregorului, toate celelalte au inceput sa se regleze, iar lansarea la apa in Tomis ne-a oferit un ragaz de 4 – 5 weekend-uri sa ne acomodam. Acestea au fost singurele noastre experiente de acest fel, mai ales pentru fetele mele, inaintea plecarii.
Catalizatorul acestei aventuri a fost insa Florio, cere ne-a incurajat constant si care ne-a oferit pe multe planuri sprijinul  de care aveam nevoie. Multumim prietene!
Barca am luat-o fara iimbunatatiri, asa ca am inceput sa o dotez cu cele necesare, incercand totusi sa nu ma lansez in lucrari de amploare:
-   Windex
-   Suport antenna GPS externa
-   GPS pe consola central + sonda sonar pe oglinda barcii
-   Sistem solar
-   2 baterii noi
-   2 prize 12V
-   Un panou electric de comanda si monitorizare + cablaraia aferenta
-   Frigider
-   Aragaz dublu cu alcool/electric
-   O mica modificare la cutia bucatarioarei
-   Bidoane flexibile pentru apa
Lucrarile au fost efectuate inaintea plecarii, dar sistemul solar nu functiona prea bine.
Oricum, pe 28 seara dupa finalizarea unor chestiuni de serviciu, am plecat spre Tomis si de acolo, in dimineata lui 29.07 spre Marina Eforie unde ne asteptau Florio si familia lui.
Marea nu era foarte prietenoasa (de altfel stiam ca este agitate fiindca in WE mai facusem unele lucrari de intretinere si reparative urmate de o iesire de proba), asa ca la intrarea in Eforie nevasta-mea era la limita.
Aici am petrecut 2 zile, serband si aniversare lui Cosmin, dar obtinand acel respire necesar echipajului meu. Incepuse vacanta. Si nu era orice vacanta, era inceputul unei frumoase calatorii, departe de .... televizor.

Acum daca ati pornit pe drumul povestirilor si a postarii de imagini nu va mai puteti opri.
Practic pana nu epuizati subiectul asta este job-ul vostru principal.
Principal am spus :)

Multumim pt impresii si evident asteptam in continuare

Citat din: MBG din August 22, 2014, 10:44:09 AM
Acum daca ati pornit pe drumul povestirilor si a postarii de imagini nu va mai puteti opri.
Practic pana nu epuizati subiectul asta este job-ul vostru principal.
Principal am spus :)

Multumim pt impresii si evident asteptam in continuare

O sa fie, o sa fie ...

Citat din: cristizz din August 22, 2014, 10:48:16 AM

Citat din: MBG din August 22, 2014, 10:44:09 AM
Acum daca ati pornit pe drumul povestirilor si a postarii de imagini nu va mai puteti opri.
Practic pana nu epuizati subiectul asta este job-ul vostru principal.
Principal am spus :)

Multumim pt impresii si evident asteptam in continuare

O sa fie, o sa fie ...

Asa,asa....ordinul sa se execute nu sa se discute!

vantu, cum a fost vantu? ceva chestii tari (ati trecut prin gr. 4-5 de exemplu) cum e cu mcgregor pe o mare ceva mai montata?

Citat din: Don Basilio din August 22, 2014, 09:44:45 PM
vantu, cum a fost vantu? ceva chestii tari (ati trecut prin gr. 4-5 de exemplu) cum e cu mcgregor pe o mare ceva mai montata?

Ca sa elimin suspansul, iti spun ca a fi surprins de o mare montata cu familia aflata in plina croaziera de placere si ducandu-l pe CristiZZ in asa ceva, ar insemna ca sunt un skipper foarte prost pregatit :) . 
In scopul asta invatam sa facem un passage plan, sa consultam site-urile meteo si sa citim cate ceva meteorologie pe aspectul norilor.

Vantul a fost excelent. A fost cat trebuia si de unde trebuia. Cel putin pentru mine :). Adica la plecare catre sud, am avut vant purtator de N-E.  Cand ne-am intors (Nemo) vantul s-a schimbat, devenind tot purtator, de S-E. Cristi a plecat cu o saptamana mai devreme, avand vant de prova.

  Am avut si zone in care vantul a trimis ciocane puternice, a trebuit sa tertarolam velele puternic, in special in zona capului Caliacra si mai ales la capul Emine.
Acesta din urma, fiind inconjurat de un relief puternic conturat, trimitea de pe munti niste curenti puternici si foarte nestatornici. Am avut peste 25 nd pe rafala, urmat de calm plat si apoi aceeasi intensitate mare din directie opusa.
   La fel in valea formata intre inaltimile dintre Smrikite si Emine, vantul a crescut in intensitate dimineata, dupa cum era de asteptat. Acolo nu am fost luat prin surprindere, ci am zburat cu velele sus si barca bandata in 20-25 grade :) . Era evident dupa forma reliefului, ca aerul rece  din munti va cauta sa coboare catre zona marii, mult mai calda. Si pe unde coboara daca nu pe valea creata intre versanti? Cine e atent, poate anticipa unele fenomene cu precizie de ceas elvetian :) .

Mare de gradul 4 am avut, insa asta nu e deloc o incercare. Poate pentru stomacul celor mai putin obisnuiti cu marea. Gradul 5 nu.
MacGregor 26 se descurca bine in asemenea imprejurari, insa nu trebuie sa uitam ca situatia in mare usor montata se poate schimba rapid intr-una foarte montata, daca nu stii prognoza meteo (una e sa greseasca putin prognoza, alta e sa plec fara a o verifica deloc), si foarte important este sa ai in planul pasajului, un loc de refugiu usor de atins. In cazul croazierei noastre, in afara de pasajul Mangalia-Balcic (faleza neprietenoasa), am avut intotdeauna locuri de refugiu usor tangibile.
   MacGregor 26 nu e facut pentru mare montata. Desi oamenii au strabatut oceanele in caiace si pe modelul asta evident ca se poate mult mai bine intr-un MacGregor, asta inseamna inconstienta sau sacrificiu pur si simplu. Stiu ca nu face obiectul intrebarii tale :) , o spun doar ca sa nu treaca prin minte cuiva, ca marea e o forta de glumit.
Am avut si navigatie de noapte, in chiar acea noapte cu ploaie de meteoriti. Marea a fost usor infricosatoare in bezna luminata obscur de o luna mare,rosiatica si palida, venea o hula de 2 - 2,5 m care isi ridica spinarea peste nivelul ghiului, luminile vapoarelor si ale balizelor se suprapuneau, insa noaptea a avut ceva maret, greu de spus in cuvinte. Iar noi, eu si Cosmin, am avut bucuria sa asistam activ la asa ceva :)
 

Eforie a fost pentru echipajul Corabia un adevarat liman.
Pentru multi dintre noi, un drum de 12 Mile e o nimica toata. Nu asa au stat lucrurile in cazul sotiei mele, care, dupa o perioada foarte lunga de stress si concentrare, a avut parte chiar de la  inceputul acestei lungi calatorii de o mare nazuroasa. A facut fata situatiei cat se poate de bine avand in vedere ca nu este o fire aventuroasa si a acceptat ''termenii'' acestei calatorii doar de dragul meu.
Revenind, sosirea si pauza facute in Eforie au fost exact ceea ce ne trebuiau in acele momente. Si intr-adevar, dintre toate elementele ulterioare, copertina de la Hornbach pe care o avea Florio si care ne-a adapostit asa de bine, a devenit Must have-ul viitoarelor dotari ale Mac-ului nostru (Decret dat de nevasta-mea, eu am multe completari ...).
Odihna si micile placeri pe care ni le-am oferit, plaja si scaldatul, masa cu companionii si apoi un cantec la chitara, ne anuntau vacanta asa cum o speram (celor mai in tineri) si ooate aprindeau imaginatia (celor si mai tineri).
Plecarea spre Mangalia mi-a dat ceva emotii. In primul rand desprinderea de la cheu a fost putin dificila pentru mine atat din cauza vantului care ma impinge la loc (aveam babordul la cheu), pentru ca era cam inghesuit locul, dar si pentru ca sunt inca incepator, la dracu'.
Peste astea, cand a trebuit sa ridic randa, aceasta s-a blocat in doua randuri. Prima data cand coltul de funga s-a strecurat pe sub sforile Lazybag-ului si a doua oara cand funga randei a trecut peste un surub prea lung (cel care tine straiul prova) si de asemenea s-a blocat. De fiecare data a trebuit sa strang partial randa, sa descurc situatia si sa mai ridic odata. Pe la 12 nd ai cam vrea sa ridici din prima.
Operatiunea a reusit intr-un final, prind viteza si plec in urma lui Nemo care se zbenguia la o distanta frumoasa inaintea noastra.
Vantul era foarte bun si navigam cu 5 nd si peste, doar cu randa. Mi-as fi dorit sa deschid si focul, dar Forio era in recuperare. Cand l-am vazut ca se apropie si apoi cat timp am mers in paralel, am avut un sentiment placut, aparte. Este asa de frumos sa mergi in tandem, mai schimbi o vorba, poti admira o alta barca in mars, tu ii faci fotografii lui, el tie ....
Oricum, inainte de Mangalia vantul a inceput sa cada si Florio a luat avans.
Am ajuns la intrarea in port cand soarele incepea sa se lase. Moment perfect.
Portul il cunostem doar din Google Earth, dar am urmat balizele, i-am mai dat un telefon lui Florio si am ajuns.
Momentul acostarii .... A fost frumos, chiar daca ma simt usor rusinat. Ar fi trebuit sa fiu mai decis in manevra, in concordanta cu momentul; eu incercam sa fiu mai delicat. Felul cum a cazut Florio in apa cand incerca sa ma ajute .... l-am vazut cu incetinitorul si in fiecare milisecunda nu imi venea sa cred ca o sa se intample. Dar s-a intamplat. Si asta mi-a adus aminte de o intamplare din liceu, prin 1984, cand am spart noua dotare a scolii, tabla de sticla, in clasa unde cativa ne-am gasit sa jucam minifotbal cu o bila din plastic plin. Am tras si a inceput sa urce, sa urce mai sus, si mai sus. Si eu ma rugam sa loveasca macar rama din lemn. Nu. A lovit cu 20 cm in interior. Si am spart-o.
Am acostat in sunetul muzicii chiliene (peruane sau ce-o fi fost) care mi-a rasunat in creier mult timp dupa ce am plecat de acolo.
Dar a fost frumos, am dansat si am facut-o pe Maria sa-mi dea un zambet. Am avut un mic fan in acea seara, care a cerut un bis.
Ajunsesem cu bine, echipajul era teafar, nimeni nu suferea si petrecusem o zi frumoasa pe mare. Totul era promitator.

Adica Florio era cu randa si genovezul si voi l-ati prins din urma doar cu randa? Misto.
Asteptam continuarea.

Citat din: Rumpi din August 25, 2014, 12:00:10 AM

Adica Florio era cu randa si genovezul si voi l-ati prins din urma doar cu randa? Misto.
Asteptam continuarea.

Nu chiar, era invers :) se poate vedea in filmul din postul #19 . Noi luasem avans in larg, ne-am intors din drum in marina si am mai parcurs odata drumul . Cand ne-am intors, Cristi a strans focul, sa ii ajungem mai usor. Chiar m-a mirat viteza cu care mergea barca mea (model vechi) ma asteptam sa fie mult depasita de modelul M, al lui Cristi. Aveam un foc mai mare, e adevarat, insa pe o portiune l-am rulat cat sa fie pana la catarg, ca sa mergem cat mai aproape unii de altii si tot am luat un avans cosiderabil.

Chiar asa, acum cand sunt destul de multe asemenea barci, ar merita facuta o regata amicala "one class design" :) . Ca sa avem motive de inca o petrecere :)

Reiau povestea, ca am ramas in urma.
In planuri, totul se lega frumos. Pe 28 cand programasem lansarea la Mangalia, mai era o lansare: Croco_dealer-ul de carti despre ispravi nautice, lansa exact la Mangalia "O cafa la Stambul" . Excelent ! Am vorbit impreuna, am planuit ....
   Doar ca providenta ne-a dejucat planurile, cu un decalaj de cateva ore, cauzat de o mare furtuna pe care am prins-o in ziua anterioara. Astfel n-am mai putut pleca la timp catre litoral, n-am mai capatat autograful Crocodilului pe carte, iar lista lui "n-am" s-a mai imbogatit in cascada cu cateva lucruri, pana la iesirea noastra din tara.
    Va spun toate astea mai mult in scop informativ, pentru a va fi de ajutor. Eu n-am avut acest avantaj. De pilda am intrebat daca exista un plan inclinat betonat in Mangalia, un loc in care sa las masina/peridoc. Raspunsurile pe care le-am primit au fost destul de evazive, asa ca am preferat sa lansez in Eforie, o marina serioasa unde poti lasa in bune conditii si barca si alte angarale. La intoarcere in tara, cand am avut bucuria sa fiu asteptat de nea Nicu Home-made, mi-a spus si am vazut cu ochii proprii ca Mangalia are si plan inclinat betonat si parcare pentru trailer sau peridoc, asa ca as fi putut prinde scriitorul in plin exercitiu printre fani :) si as fi castigat o zi de croaziera in locul unei zile de lansare la apa.
   Nu, lansarea la apa nu dureaza mult, insa lansarea la Eforie in plin sezon e o aventura. Trebuie sa ajungi acolo la ore matinale inumane, altfel drumuletul de acces lung si alambicat se umple de masini, comercianti care aprovizioneaza, turisti nebuni si insomniaci, intr-atat de mult de nu-i chip sa treci cu un ansamblu masina-barca.
Ca tortul sa aiba motz, in circul asta s-a plantat si un ...circ adevarat, cu cort, tarcuri de animale, masini incalecate de jur imprejur, etc...   Va dati seama cata determinare trebuie sa aiba unul ca noi, sa strabata toate oprelistile pentru a-si vedea barca pe apa :) .
   Greu-greu dar nimic nu ne tine in loc. Am vorbit cu Crocodilul, ne-am amanat pentru a doua zi intalnirea, urmand sa vin eu in Constanta. Aici pun privirea pe bombeuri, trist si vinovat. Agitatia cu baietii de la macaraua marinei, lansarea propriu-zisa asteptandu-mi randul, controlul documentelor barcii de catre un domn capitan, au durat peste ora 12 cat avea termen limita prietenul nostru, asa ca .... a ramas asa. Scuze, Dorin, noi suntem baieti buni, dar nu e mereu sa se intample :) .

Asadar dupa petrecerea din noaptea anterioara, ramaseseram eu, Cristi, Cosmin si Elena sa cantam pe spatiul verde de langa bazinul portuar unde se leganau mandre barcutele noastre. Iar cand toti s-au dus la culcare, stateam in cockpit invaluit de intuneric si fericit, de nu ma apuca somnul. Planurile de drum mi se invalmaseau in minte iar fiorul plecarii ma tinea treaz.
    A doua zi de dimineata ne-am intrat cu totii in roluri. Adica deja uitasem orasul si grijile, familiile cautau plaja, skipperii isi mai reglau arborada. La pranz m-am facut gazda si am invitat echipajul Corabia la noi in cockpit, sa luam masa impreuna. Ocazie cu care vedeti ca 7 oameni stau bine in Mac26 :) .
Nu mai stiu ce a gatit Tania, dar stiu ca s-a mancat bine :D .
Trebuie sa mai mentionez vedeta sezonului asta, o copertina (prelata) luata de la Hornbach in ultimul moment, "ca sa fie, acolo" . Ei bine, copertina asta a fost incredibil de eficienta impotriva soarelui arzator care trece pe langa bimini-top. Creaza o umbra pana pe banchete si un curent de aer deosebit de eficiente. Recomand ! :) Impreuna cu un set de corzi elastice, cu care o poti prinde in orice pozitie doresti. Pret copertina, 26 lei . Mult, da' face !

La amiaza plecam catre Mangalia, cu un vant de 12 nd dinapoia traversului. Ajut Corabia sa se dezlege de cheu, iesim lejer prin balizarea din gura marinei si ridic imediat velele. O bucurie !
   Cristi a luat asta ca pe un semnal si il vad ca opreste motorul undeva mai in larg unde ajunsese, luptandu-se si el cu randa. Sistemul lui e de invergare pe grandee, asa ca trebuie sa scoata complet randa si sa se duca la catarg sa o ridice. Nu dureaza mult, insa e mai putin lejer decat o facem noi, direct din cockpit.  Pana a ridicat randa, noi suntem deja departe, facem o volta si ne intoarcem catre ei cu intentia sa-i fotografiem.
-Bun, unde-i aparatul ?
-In borseta lui.
-Si borseta lui ?
-In...masina !  :o
-  %@~#^$#  !!!!

   Trecem in viteza pe langa Corabia, in sens contrar, facand mare haz de necaz : "Mergeti inainte, va ajungem noi ! Mergem sa ne recuperam aparatul foto " .
Aparatul ca aparatul, dar aveam in borseta aia toate actele noastre, ale barcii, toti banii ... doar sufletele ne lipseau de acolo, sa fim ca duhurile inchise in lampa .
   Situatiile de criza se cer rezolvate cu maiestrie, ca doar de aia suntem echipaj. Ii spun lui Cosmin: "N-avem timp sa tragem la locul unde am stat, sa merg pana la masina, etc...  Trag direct in zona in care e parcata masina noastra, langa barca Pelicanului, cu prova in cheu. Tu o tii direct de balconul prova, eu recuperez borseta si plecam."
Zis si facut, ca intr-o operatiune de comando. Observ de la distanta ca White russian" are baloane de acostare, deci nu mai trebuie sa le lasam pe ale noastre. Strabat bazinul portuar in viteza, dau un stoltz si o opresc la 30 de cm de cheu, in babordul "rusoaicei" pe care nici n-o atingem. Cosmin sare din prova pe cheu, eu sar pe langa el in fuga, recuperez borseta, sar inapoi si plecam . Totul a durat cateva secunde, parca eram la proba de stafeta :) .
Reusim sa iesim iar pe mare, unde observ ca oricat am fi fost de rapizi, drumul inapoi, intrarea in port si iesirea, au dat un avans Corabiei, de abia se mai vede.
Nu-i nimic, Cristi mergea doar cu randa sa avanseze mai incet in asteptarea noastra. Noi deschidem rapid velele si ii ajungem in 30 de minute.

  Din acest moment e filmuletul de mai sus, in care Cristi intindea palaria sa mai prinda vant. Am observat si eu putin mirat, ca desi filmul dureaza 1 minut, la inceput suntem in spatele lor si la sfarsit le suntem inainte cu o lungime de barca. Lucru care l-a facut pe Cristi sa tanjeasca dupa un foc 140% ca al nostru.
Nu-i bai, firea omului e in permanenta cautare. Astfel eu tanjesc dupa un foc mic 100% , cand am vant tare dinaintea traversului, ca sa pot urca bine in vant.

Odata reglate velele, vantul ne da posibilitatea sa ne jucam. Mergem mai in fata, facem o volta, ne intoarcem si ne fotografiem prietenii, trecem prin fata statiunilor din sudul Eforiei, ca intr-o promenada lejera. Cautam pe cat se poate largul, insa zona Costinesti ne face cu ochiul oferindu-si vestita epava ca atractie peste vremuri.
Briza racoroasa trage la odihna, fetele isi fac somnul de frumusete care pe unde apuca: Maria in patul prova, Tania in cockpit. Fasaitul apei taiate de barca si clipocitul siajului, sunt ingredientele perfecte pentru somnul de dupa amiaza.
  Nu rezist tentatiei de a fotografia viermuiala statiunii studentesti. Pe epava scrie clar, ca sa n-avem dubii : "STUDENTIE USR".  Nu stiu ce e USR, dar acest STUDENTIE ma face sa ii fotografiez profilul lui Cosmin, care de anul asta e in invatamantul universitar.
  Mi-as face si eu un cadru, ca ma simt nitel student :) . Eeee...mai las-o-ncolo de reverie, deja intre atatea ganduri ne-am apropiat de Mangalia.
    Anunt prin VHF in canalul 67 intrarea in port, mai iau legatura cu Cristi pe canalul 69... 'geaba dau din gura, statia lui tace malc. Maresc puterea statiei, rezultatul e nul. Ii telefonez lui Cristi, statia lui e deschisa dar necooperanta. Ne-ar trebui un militian clasic, s-o convinga sa coopereze :) .
   Trecem pe langa digul de nord, intram in senalul larg si liber. Vapoare nu-s, in schimb se vanzolesc doua  tiribombe care plimba turisti.
  Farul genovez sta de straja inconjurat de pescari, ca intotdeauna. Ocolim baliza din dreptul lui si facem dreapta catre portul turistic. Aici e aici, unde sa punem barca? Hai usor si om vedea. Trag la primul ponton din dreptul scenei cu cantareti, vad locuri libere chiar in fata barci lui Nicu Home-made :) . Aleg acest loc ca sa fie spatiu pentru doua barci, leg la ponton si astept sosirea lui Cristi.
      La mine in barca e exuberanta maxima, dupa somnul de dupa amiaza :) . Tania pregateste o masa usoara, cu branzici si mamaliguta, copchiii rad si se vanzolesc.
  Apare Cristi care face cateva manevre de acostare ce se incapataneaza sa nu iasa. Duce barca aproape de ponton dar nu tine seama de un vanticel lateral care il tot indeparteaza.
    Din exces de zel, subsemnatul se deda la acrobatii. Incerc sa ajut acostarea dar nu ajung la barca, nu e nimeni sa imi arunce o parama . Incerc o data, incerc de doua.... ma intind pe pontonul care se leagana si.... hauleu, ma dezechilibrez !  Firea mea de pisica o ia la goana pe directia in care cad, parcurg doi-trei metri si cand sa ma echilibrez, piciorul aluneca iar eu cad cu fleoshc!! in apa :D
    Ies rapid de parca am tasnit din apa, siroind si hohotind de ras, reusesc sa prind de data asta o parama, legam Corabia si  raman sa depanam aventura, dupa ce ma spal de apa clocita a marinei. Pe genunchiul meu se umflase o julitura care avea sa ma insoteasca in toata calatoria :)

Sper ca nu poluez ..topicul. Foarte frumoase pozele.
Cred ca am si eu cateva poze din aceeasi perioada  :) ...farul genovez...portul, barca mea ascunsa dupa un Donzi rosu cu motor 1000 cp...si o barba deasa ...lebede , Nemo ... piratul de la intrarea in carciuma Taverna Piratilor ...care, zic eu , seamana izbitor cu capitanul lui Nemo ...     :) si un apus ...

Citat din: Fritz din August 25, 2014, 09:31:28 AM
Sper ca nu poluez ..topicul. Foarte frumoase pozele.
Cred ca am si eu cateva poze din aceeasi perioada  :) ...farul genovez...portul, barca mea ascunsa dupa un Donzi rosu cu motor 1000 cp...si o barba deasa ...lebede , Nemo ... piratul de la intrarea in carciuma Taverna Piratilor ...care, zic eu , seamana izbitor cu capitanul lui Nemo ...     :) si un apus ...

Da Adi, esti trecut in jurnalul de bord la capitolul "intalniri" :) . Era in aceeasi perioada, dar la intoarcerea noastra (adica 21 de zile mai tarziu).
In poza cu Nemo, toti sforaiam de zor obositi de trai bun. Tu trebuia sa dai un cioc-cioc la fereastra, asa cum au facut Capitanul si Nicu 7m cand m-au vizitat la Giurgiu.  Alta data sa lasi sfiala la o parte, ca suntem bucurosi de vizite de la prieteni :) .

Da ce seamana piratul cu Cpt lui Nemo  :o :o :o :o :o :o :o :o

  De ce ? Habar n-am...dar seamana !!!
Cand am intrat in carciuma tocmai ii ziceam sotiei ...Ia uite ce seamana asta cu Florio...Si ce sa vezi...Florio in carne si oase...cu tot familionul ...era acolo. Iar printesa cea mica era aproape adormita...
Cum sa vin sa-ti bat in geam ?  Trezeam copilul...

 

nu am zi '' De ce ?'' , eu am zi ''Da ce ''   adica este o mare mirare

Asa am citit eu ..fara ochelari...  :)
Cam seamana !!! Nu-i asa ? L-or fi scanat 3D ...sau l-au bagat in ipsos si i-au luat mulajul ???  :D

Citat din: Fritz din August 25, 2014, 02:38:13 PM
  De ce ? Habar n-am...dar seamana !!!
Cand am intrat in carciuma tocmai ii ziceam sotiei ...Ia uite ce seamana asta cu Florio...Si ce sa vezi...Florio in carne si oase...cu tot familionul ...era acolo. Iar printesa cea mica era aproape adormita...
Cum sa vin sa-ti bat in geam ?  Trezeam copilul...

Hahaha...intr-adevar, cand cobor din terasa Tavernei Piratilor, il vad la baza scarii pe Adi. Eu de obicei cred ce vad, dar parca il stiam la Dunare, ce sa caute in capatul asta de tara ?
Nu foarte tihnita intalnirea noastra, ar fi trebuit sa iesim putin pe mare, sa ne plimbam putin cu barcile....
Doar ca afara incepea furtuna, dupa cateva ore am plecat din Mangalia sa aduc peridocul, iar a doua zi...ia-l pe Adi de unde nu-i ! Am tras la pontonul care trebuia, insa dupa furtuna de cu noapte, cu ploaie, vant si grindina, pilotina lui facuse pasi, cu stapani cu tot.
   Asta a fost, dar nu-i bai, ne mai intalnim noi prin preajma apelor !

Citat din: ionitzady din August 25, 2014, 02:17:37 PM
Da ce seamana piratul cu Cpt lui Nemo  :o :o :o :o :o :o :o :o

Dupa dialogul vostru, am luat si eu seama. Chiar asa, piratul ala aduce la fizionomie cu mine !  ???
E o chestie !

 Pai pe la doua noaptea ...ca n-am luat preleta de stationare ...si m-a prins cu biminitopul in doua arce o mare ploaie ... ( cumparati cu 3 arce) ...m-am trezit cu apa in barca . In partea exterioara .. dar multa. Biminitopul avea o ,, burta "'de vreo 150 litri de apa ...si apa curgea ..spre norocul meu in chiuveta ...si de acolo afara. Am scos ceva apa jn noaptea aceea...ca batea vantul din toate directiile...In cabina toate erau umede  :)... asa ca am mai tras un somn si dimineata am fost primul cu peridocul pe rampa...Cand  s-a facut soare eram deja la Borcea.
In port am dormit ok. Un mare minus...in portul turistic Mangalia ...este lipsa toaletelor... Nu gasesti wc decat la terasele de la Scoica...cu 1 leu ,,tragerea" si un pic de coada... Eu am un ecologic in barca ..dar nu-i chiar ce-mi doresc...
Deci Florio...am plecat ca nu mai aveam uscat in barca nici macar un prosop sau un sul de hartie igienica...
  Probabil ca la Limanu a fost la fel...de umed... ;)...Ne-om intalni sa stam si sa povestim odata si-odata.,..

Citat din: Fritz din August 25, 2014, 11:24:27 PM
Pai pe la doua noaptea ...ca n-am luat preleta de stationare ...si m-a prins cu biminitopul in doua arce o mare ploaie ... ( cumparati cu 3 arce) ...m-am trezit cu apa in barca . In partea exterioara .. dar multa. Biminitopul avea o ,, burta "'de vreo 150 litri de apa ...si apa curgea ..spre norocul meu in chiuveta ...si de acolo afara. Am scos ceva apa jn noaptea aceea...ca batea vantul din toate directiile...In cabina toate erau umede  :)... asa ca am mai tras un somn si dimineata am fost primul cu peridocul pe rampa...Cand  s-a facut soare eram deja la Borcea.
In port am dormit ok. Un mare minus...in portul turistic Mangalia ...este lipsa toaletelor... Nu gasesti wc decat la terasele de la Scoica...cu 1 leu ,,tragerea" si un pic de coada... Eu am un ecologic in barca ..dar nu-i chiar ce-mi doresc...
Deci Florio...am plecat ca nu mai aveam uscat in barca nici macar un prosop sau un sul de hartie igienica...
  Probabil ca la Limanu a fost la fel...de umed... ;)...Ne-om intalni sa stam si sa povestim odata si-odata.,..

La Limanu a fost frumos ... petrecere, muzica, anturaj fain, cerul lumina fulgere ca pe o scena, fara tunete. Cand a inceput furtuna, pe la 2 noaptea, s-au scuturat pontoanele in rafale violente. A venit ploaie in potop, apoi grindina, apoi iar ploaie...si tot asa pana dimineata. N-am avut nici o problema in cabina, am dormit ca purceii in paie :) .

O mentiune despre Mangalia. In cladirea aia noua unde e politia de frontiera, intri, faci stanga pana in capatul holului si vei gasi toaletele si dusurile marinei. Din nefericire dusurile aveau boilerul stricat, dar nu asta e principala problema. Mi se pare amplasamentul nefericit, accesul fiind pe langa biroul politiei de frontiera.

Acum cele doua barci se leganau pantecoase una langa cealalta, chiar vizavi e lebada Home-made, putin mai incolo la ponton e Lindor.... suntem in familie cum s-ar spune :) .
     Ne-am mutat iarasi la mine in cockpit pentru masa de seara si in timp ce familiile au iesit la promenada, eu am cautat politia de frontiera sa facem actele de iesire. Aveam pregatite formularele de Crew list pentru ambele barci, actele noastre si ale barcilor.
   A mers totul foarte frumos, presarat cu cateva glume, politistii de frontiera sunt asa cum am mentionat intotdeauna, niste oameni de calitate. Le-am spus ca vrem sa plecam la 5 dimineata, avand un pasaj de 46 de mile de parcurs, asa ca am facut iesirea din tara chiar atunci, urmand ca dimineata sa vina un ofiter sa ne insoteasca la desprinderea de ponton (e obligatia dansilor, trebuie sa o indeplineasca, asta e regula). 
   Cat fu seara, promenada era incarcata de lume, muzica, porumb fiert, clatite, baloane... dragut si suportabil. Acum noapte fiind, formatia peruviana de pe cheu nu mai era draguta hahaind acelasi refren de onomatopee AAAA  AAUUEEEE.... AAAAAUUUAAAEEEE....
Daca eram in Italia inceputului de secol 19, le aruncam oala de noapte in cap, cu continut cu tot. Flacaii nu se multumeau sa cante din gura si fluierici, aveau boxe si electronica!
  Ma rog, ca sa fiu un vecin bun, am bagat capul intre umeri si am suportat.
Cristi era ingrijorat de faptul ca statia lui nu functiona.
-Draga, statia trebuie sa functioneze, astea nu se strica asa, pur si simplu. Tu ai probleme la antena .
Desface el antena, ii da cu spray de contacte, emit in canalul 69 si ghici ce? Statia lui receptioneaza :) . Gata, suntem fericiti.
Ei, na...fericirea dureaza cateva ore, pana se face ora 4.30. Ma trezesc, ies in cockpit, iar de alaturi apare capul lui Cristi. Ma bucur sa-l vad si imi trece prin cap: "Bai, asta e mereu aranjat, pieptanat, lui nu i se face freza ca un cuib de vrabii ?" :)
   Oricum, nu era trezit de unul singur ca mine, avea toata familia in preajma, forfotind.  Ocazie cu care mi-au si dejucat planul matinal de a face cafeaua. Mirela mi-a servit o cafea de la ei. Saru'mana !
    Apelez politia de frontiera, apoi anunt prin statie capitania, de iesirea noastra din port.
    Doamna de la capitanie zice: "Pai nu veniti si la noi? Trebuie sa veniti si la noi." Daca trebe, trebe. Eu stiam ca anuntam doar, sa nu stanjenim traficul. Iau actele si caut parterul ala de bloc pe care il stiam de ani in urma. Il gasesc, scrie sus "Capitania Mangalia" iar jos sta de straja un caine adormit, chiar in prag.
Doamna amabila dar glaciala, ne purica la acte, face copii cu accent pe prima silaba, ajunge la inspectia barcii mele si aprinde becul TILT (cine mai stie jocurile mecanice cu bile, isi aminteste ca asta blocheaza tot). Adica draga, totul e in regula, dar daca n-ai foaia aia de inspectie a barcii, nu pleci nicaieri, e clar ? 
  Ok, e dimineata, las lumea in program de voie si plec in vartej la Constanta, dau telefoane, ma agit, lucrurile sunt complicate, dar le rezolv. La ora 14 aveam deja inspectia facuta, semnata, parafata. Pierdusem o zi, dar asta e.
Oricum, ziua fatala nu se lasa invinsa. Cristi era macinat acum de o problema: un acumulator al lui arata sleit de puteri. Imi spune ca s-ar duce la Bucuresti sa il schimbe, ca e in garantie. Am facut eu socoteala, drumul pana la Bucuresti face cat pretul acumulatorului, mai bine il cumperi si castigi timp :) . Dar asa cum stiu eu, un acumulator nou nu se strica din cateva cicluri de descarcare. Buna ideea am avut, findca ulterior s-a dovedit ca era doar vina unor legaturi din panoul indicator, bateria era buna.
   Frate, zic, nu mai plecam odata?!?
Ba da, odata cu caderea serii mai completam odata Crew list la Politie, mergem si la Capitanie, invingem birocratia si noua zi ne arata zorii vinetii la iesirea din portul Mangalia.
Vantul? N-E
Vremea? Excelenta.
Dispozitia? Voiosie la paroxism.

Odata iesiti din gura portului, scoatem velele degraba sa nu pierdem vantul bun. Si incepe  sa  treaca pe langa noi sudul litoralului, invaluit in aburii diminetii : 2 Mai, Vama Veche ...  Era liniste, domnule :) .
   Iesiti si din apele teritoriale, in travers de capul Sivriburun arboram pavilionul bulgaresc la cruceta si iau largul, sa nu avem probleme cu conductele de la capul Shabla. 
    Cine a trecut noaptea pe la capul Shabla, a vazut balizarea luminoasa a acelor garduri de protectie si pasarela aceea care merge catre larg, avand un aspect ca din filmele Mad Max .
   Ma anunt prin radio, chem "Shabla light house" , ....pauza. Stiu ca e punct strategic si e bine sa te anunti, asa ca nu renunt, emit in continuare. Aceeasi tacere. Bulgarii dorm, sub plapuma NATO? Dupa inca doua incercari las statia in pace.
   Soarele deja scosese capul de sub ape, niste pescari bulgari isi faceau de lucru in lag in doua "mahune", vantul era constant iar valurile mici. Conditii excelente, putem pune de un mic dejun.
     Doar ca noi astia care iubim velele, ne plictisim in conditii prea lejere  . Cat se prepara micul dejun, imi fac de lucru: ma duc in prova si scot gennakerul. In cel mai lenes mod.  Adica strang focul, il leg sa nu se desfasoare, ii scot scotele si le folosesc la genneker :) .  Asta ca sa nu mai trag inca trei linii pe punte.
   Cat am navigat doar cu randa, am mers in tandem cu Corabia. Odata scos gennakerul, deja luam un avans vizibil. Dar la atat drum nu e foarte important. Dimpotriva, mai important e sa ajungem in timp cat mai scurt, sa nu facem fetele sa simta disconfortul unei calatorii disproportionate fata de rabdarea lor. E primul pasaj si nu sunt foarte obisnuite.
Micul dejun ne sporeste multumirile matinale, iar ceata de delfini care ne impresoara, starneste exuberanta  ! Maria canta cat o tine gura (un cantec de jingle-bells, dar ce conteaza ? :) )
    Am spus o ceata? O divizie de delfini! Suntem impresurati, sar 3-4 aici, 5-6 dincolo, sunt in fata, in spate, in borduri, zici ca s-au adunat sa dea reprezentatie. Intre corpurile mari ale delfinilor, vad si un puiut de 50 cm sarind ca o aschie :) .
  Privesc in spate si imi doresc sa aiba si prietenii nostri bucuria acestui spectacol. Ma ingrijoreaza putin faptul ca valurile au crescut odata cu departarea de tarm. Familia lui Cristi e la primul pasaj lung si e important sa se simta bine.
Aflu ulterior ca au trait aceleasi frumoase experiente si cu delfinii (care dupa ce ne-au insotit o perioada, s-au dus la ei :) ) si cu voia buna, neintrerupta de nici o senzatie de rau de mare. Perfect !
Trec usor peste cursul calatoriei, mai mentionez ca vantul s-a intarit putin, noi am navigat multa vreme cu 6,2- 6,5 nd valurile si-au schimbat putin directia iar barca facea spuma cand cadea oblic de pe spinarea vreunuia. Fara senzatii extreme, era o alunecare frumoasa.
   Am preconizat pentru pasajul asta o viteza medie de 4 nd, adica 11-12 ore de navigatie. De aceea am vrut sa plec la 5 dimineata, ca pe la ora 16 sa ajungem in Balcic.
   Asteptarile au fost depasite, am iesit la 6 din portul Mangalia si am ajuns la 14.30 in portul Balcic.
   Pe parcurs, vazand in zare capul Caliacra, ne-am indreptat direct catre el, avand vantul acum direct din pupa. Nu-mi place alura asta ca trebuie sa stea cineva mereu la timona, nu pot lasa barca singura in cursul ei. Dar e distanta cea mai scurta, iar capul Caliacra nu are intinsuri sau stanci periculoase la baza. Poate fi ocolit de foarte aproape, fara a intra in TSS .
   Inaltimile Caliacrei sunt impresionante, parca au solul rosiatic din Marele Canion. N-am fost niciodata acolo, dar cred ca e in circuitul turistic, fotografiez cu teleobiectiv cateva grupuri ce misuna printre stanci, langa far....
          La adapost de promontoriu, vantul da sa se schimbe putin, dar isi pastreaza taria. Trec gennacker-ul pe babord, randa pe tribord asigurata de un "preventer". Inaintam rapid si nu-i trece nimanui prin gand sa prepare pranzul, suntem prea aproape pentru asta. In 14 MM vom fi in Balcic.
         Nu realizez ca asta e o greseala si lucrul asta ma va face cateva ore mai tarziu sa alerg dupa un restaurant cu limba scoasa :) . E simplu, noi vedeam limanul, dar nu luam in calcul timpul pentru formele de intrare in Bulgaria, faptul ca vom vrea sa-i asteptam pe prietenii nostri, mersul la marina, etc... lucruri cronofage.
   Dar ce sa facem, apropierea de tinta, spectacolul delfinilor, frumusetea peisajului, ne luasera gandul de la mancare...nimanui nu-i era foame atunci.   

Ziua petrecuta in asteptarea inspectorului care sa verifice si ulterior sa-i semneze documentele lui Florio eu am petrecut-o in cabina.
Am trimis fetele la plimbare ca sa ma pot desfasura cu sculele si am decis ca verificarea/repararea problemei de incarcare a acumulatorului este prioritara. Aveam o vacanta inainte si sa nu am frigiderul functional m-ar fi stresat foarte tare. Nu ca n-am fi putut sa supravietuim fara el, dar era mult mai confortabil cu el in functiune.
Am reusit sa gasesc un technician al furnizorului (din Cluj) caruia i-am descris in amanunt simptomele si care mi-a dat indiciile exacte in vederea diagnosticarii si ulterior a modificarilor ce trebuiau aduse schemei.
Una peste alta, siguranta regulatorului de incarcare era arsa. Am schimbat-o cu una auto si minune!!! Panoul incepe sa dea curent exact cat trebuie. In principiu restul instalatiei era functionala, dar unele legaturi neconforme ale indicatorului de stare/consum faceau ca acesta sa arate eronat starea bateriilor. Omul de la Cluj mi-a explicat unde era greseala si am refacut legaturile.
Ca sa fiu sigur, dupa inchiderea lucrarii am lasat toata noaptea bateriile pe redresor. Toata treaba a durat pana la asfintit, cand am inceput sa ne relaxam in sunetul muzicii peruane. Faptul ca instalatia fotovoltaica functiona mi-a luat o piatra de pe inima, probabil de asta refrenul obsedant nu m-a facut sa-mi iau campii.
Somnul a fost cam iepuresc, ma gandeam la ce ne asteapta in continuare, iar lungimea pasajului (obligatoriu de parcurs fiindca Balchik era primul port of entry) ma ingrijora, ca incepator.
Dimineata devreme, inainte de rasarit, ne-am trezit, am facut cafeaua si am asteptat aparitia potiltistului de frontiera. Omul nu a intarziat si dupa ce a vazut ca suntem in formatie completa ne-a filat paramele, desprinzandu-ne de la cheu. Nu mai era cale de intoarcere si usoara emotie a fost rapid inlocuita de concentrarea alocata iesirii din port si apoi celorlalte manevre.
Plecarea precedenta, cand am avut probleme cu ridicatul velei mi-a revenit in minte, asa ca am verificat rapid sa nu se repete situatia si am ridicat randa.
Vantul ne-a adus totusi sunetul basilor dinspre Vama, sau poate cine stie ... imi batea mie inima prea tare cand ma pregateam sa ridic la cruceta drapelul Bulgariei, dar momentul a fost unul special. Era inca un obiectiv atins, trecusem cu Mac-ul o granita.
Rasaritul soarelui ne animase deja si ne faceam planuri despre ceea ce ar putea urma. L-am auzit pe Forio pe statie cum chema Farul Shabla dar fara raspuns. Peisajul se derula incet prin fata noastra si priveam alternativ cand marea cand uscatul. Primii delfini ne-au luat prin surprindere. Eu i-am obeservat mai intai si fetele ii cautau apoi cu privirea. Credeam ca este doar un cuplu, care ne intampina de bun venit. Ne bucuram de prezenta lor si am inceput sa-i aplaudam, cand ... au inceput sa apara si ceilalti. Erau multi asa cum a spus si Florio, si sareau din toate directiile, treceau pe sub barca, prin fata ... nebuie. Ne-am bucurat copilareste si i-am aplaudat, incurajat, fotografiat ...
Au mers cu noi mai mult de o ora pana aproape de cap Caliacra. Am fost atat de prinsi de spectacol incat nu mia eram atent la detalii importante, cum ar fi cat de tare se intetise vantul. Mai reglam velele, dar incepusem sa fim destul de bandati. Navigam cu peste 5,5 nd mirandu-ne cat de bine merge treaba si tineam un curs mai departe de mal, gandindu-ne ca la Cap Caliacra am putea avea ceva surprize. Bine inteles ca acestea nu au intarziat sa apara. Prima volta pe vant puternic, echipaj nerodat, nesincronizare la manevre si am fost putin ''turtiti''. Fetele s-au speriat, dar am preluat timona de la fica-mea si situatia a reintrat in normal. Oarecum. Vantul a crescut si mai mult in intensitate iar eu nu aveam pregatite tertarole pentru randa. Focul l-am mai rulat, dar randa nu. Nu cred ca asta a fost cea mai fericita manevra pentru ca ma luptam cam tare cu timona, asa ca, 6 Mile inainte de destinatie, am hotarat sa strang randa total si sa dau drumul la motor. Era pacat sa ajung in Balchik ciufulit si epuizat, dupa ce avusesem momente asa de frumoase inainte.
La Balchik, la cheiul industrial ne asteptau Florio si un politist de frontiera.
Am dat paramele si am plecat sa completez actele la biroul PF. Intre timp, Florio a plecat spre Marina unde l-am urmat dupa ce am semnat documentele de intrare in Bulgaria.
Inca o etapa din calendarul vacantei fusese atinsa.

https://www.youtube.com/watch?v=98WtnXLGRwg (https://www.youtube.com/watch?v=98WtnXLGRwg)

Daca mai citesc cativa ani la rand deastea cu Florio  , cred  ca i-mi las plete , i-mi pun batic si pegic pe ochi ( sau cu s-o chema )  si ma apuc de povestit la carciuma pe unde am fost si ce am vazut ,da stiti cum ? ....   asa cu patima ca doar am fost acolo si am trait cu voi calatoriile doar ca nu m-ati vazut .

Crizti toata stima   
Bravo voua

Citat din: ionitzady din August 26, 2014, 10:53:23 PM
Daca mai citesc cativa ani la rand deastea cu Florio  , cred  ca i-mi las plete , i-mi pun batic si pegic pe ochi ( sau cu s-o chema )  si ma apuc de povestit la carciuma pe unde am fost si ce am vazut ,da stiti cum ? ....   asa cu patima ca doar am fost acolo si am trait cu voi calatoriile doar ca nu m-ati vazut .

Crizti toata stima   
Bravo voua

:)

Si daca vii cu noi, nu mai iesim toata iarna din carciuma, ca avem ce povesti!

Offfffff  as merge Florio cu voi si pe post de mus , dar cred ca la voi sunt atat de bine unse rotitele incat nu aveti nevoie nici de un capat de ata ,totul merge ca pe roate  , iar daca merg cu barca mea  :)   ;D ;D  ai sa auzi la statie numai ...   cum s-o zice ? Mayday   parca ...  oricum numai de bine  :o .

Calatorie frumoasa sa aveti

La Balcic (scriu si eu romaneste, daca tot a fost pamant romanesc :) ) stiam cheul politiei de frontiera din alte calatorii. E o zona industriala, cu beton ros si uriase babale ruginite.  Iaca, la fata locului vad ca nimic nu s-a schimbat in timp, cele doua macarale uriase strajuiesc cu staturile lor de girafe industriale, cauciucurile masive atarna deloc protector pe marginea betoanelor franjurate de vreme si ape sarate. Aleg sa acostez pe o laterala a acestui cheu, unde nu sunt anvelopele uriase de "protectie" si observ ca o silueta cu sapca  se grabeste catre noi, desigur alertata de contactul VHF pe care il avusesem anterior sosirii, cu Balcic Port Control.
-Hello, hello ! ne strigam unul altuia, omul da sa ne prinda paramele, dar noi suntem maimute agile, sarim cu un "thank you" (ca nu stim bulgareste) ne legam singuri, ma indrept de sale si ii intind mana latind zambetul meu cuceritor de inimi dure.
Cheul este inalt, e pentru vapoare, coborarea mea din barca se face deci urcand :) . Dar  am ales zona asta fiindca e garnisita bine cu grinzi de lemn ecarisat prins vertical in buloane intr-o trama deasa, iar barca nu se poate juli in asa ceva.
Cum incep sa turui in engleza niste amabilitati, vad clar in privirea politistului ca imi racesc gura de pomana: ma privea ca un tata ingaduitor cu gangurelile bebelusului.
Si zice:
   -Dobrdeni, taratar, baratar, haules baules... (am observat ca la bulgari  totul porneste de la Dobre. Cred ca a fost un om de succes). Mi-e nitel rusine ca n-am avut antena de bulgari pe vremea lui Ceausescu, poate legam si eu doua boabe. Asadar incerc sa gasesc cu el o limba comuna, alta decat cea manuala. Si zice politistul, care era un om de peste 50 de ani,voinic, plinut si foarte spilcuit, imbracat in alb-verde, cu sapca si prestanta:
"Sprechen sie deutsch ?"
-Ja, ein bischen; ich comme mit meine boote von Mangalia...etc, etc....  ce-mi mai aduc si eu aminte din scoala.
-Papiere, und komm mit mir.
Aici nu mai avem ce face, ca sunt numai termeni internationali consacrati, asa ca trebuie sa inghita engleza: "last port of entry" , "crew list" si altele. Dar le stie, domnule ! :)
  Merg cu el catre birou si imi destainuie ca a lucrat in Austria. Deduc din gramatica mai proasta decat a mea, ca si germana ii scartaie rau.
   Oricum, trebuie sa stiti ca desi sunt dotati cu sisteme computerizate, scannere speciale si programe dedicate, nimeni nu e fericit cu noile sisteme. Ba merg, ba se blocheaza, ba dau erori si trebuie politistul sa clicaie si sa scaneze repetat, sa citeasca mesajele de eroare si sa interpreteze, in timp ce broboane de sudoare maculeaza marginea sepcii. Am completat Crew List pe un formular bulgaresc si am asteptat sa se termine formalitatile, dupa care ne-am salutat si am zis sa plec.
Bine, dar in spatele meu vine Cristi si n-are statie sa se anunte. Stai ca ma intorc sa vorbesc cu austriacul bulgarian, sa-l pun in tema.
  Ce spui neneee... n-a fost chip sa inteleaga ca dupa mine vine "ein kamerad" cu "seine boote" in "eine stunde" si nu poate sa-l contacteze prin VHF, ca are probleme cu statia. Am incercat, am apelat la propozitii cat mai simple, la cuvinte simple, la alaturari de cuvinte simple... n-a reusit sa inteleaga. Il taiau transpiratiile, se straduia intens, intreba "VHF kaput ? "
-Ja, ja, er kann nicht spreche mit Port Control.
Cadeti infame ziduri!!!
Nimic nu ne putea conecta, omul intelegea ca am probleme VHF si ii dadea cu eroare, doar vorbisem prin statie. Si cine dracu' e kameradul de care vorbesc, ce rol are el in fraza, aoleu, romanul asta e dus cu capul !
Oricum, l-am luat cu mine pana la cheu si din fericire zaresc in gura portului facandu-si intrarea, Corabia. Exaltat intind mana si-i zic romaneste fara sa-mi dau seama : "Uite-i frate, astia sunt ! " :) :) Dupa care bag omniprezentul "aaaaa" si rectific in engleza. Apoi dau din cap si zic simplu: " kamerad; VHF kaput"
"Aaaaaa..." i se deschide finalmente un zambet .

P.S.
A mai fost ceva in momentul in care plecam catre cheu, s-a oprit sa-mi dea la telefon pe cineva care stie ceva romaneste, sa-i explice. Am explicat, a inteles ceva, dar elucidarea s-a facut complet in momentul final :)

Hai cu continuarea!
Ne-ai invatat prost si acum facem scandal: cel putin o relatare/parte de poveste pe zi!
Asa ca baga mare si da din degete!
;)

Opaaaaaaaaaa , gata cu carciuma ca nu mai am ce povesti ...   . Hai Florio si Cristizz nu ma mai lasa-ti asa , ca nu ma mai duc la carciuma sa ma mai dau mare ..., tin numai pt mine numa puneti-va pe scris .

Marina Balcic. S-ar cere cateva specificatii :
In Balcic e o marina frumos amenajata, cu pontoane moderne, placate cu lemn striat (lemn, nu compozit ca in Tomis, ca arde la talpi :) ), marginea pontoanelor protejata cu o bordura groasa din PVC care elimina riscurile la acostare. Pontoanele sunt dotate cu posturi de apa curenta si electricitate (culmea, am vazut si priza CATV). Facilitatea WIFI a fost o data, acum nu. Au insa terasele; iei o bere si te conectezi la net.
Marina Balcic are toalete, nu are dusuri.
In coltul de sud-vest exista si statie de alimentare cu carburanti. Bazinul portuar este foarte bine protejat, nu se fac valuri in marina, nu intra hula.
       Adancimea apei este de 3,5m, legatura se face in VHF pe canalul 73 sau la +359 889 299 250 . Locuri in marina sunt 66, la 4 pontoane,  toate suficient de mari pentru ambarcatiuni intre 40' si 50' (mai putin pontonul C : 30-35' ).
   Pe aliniamentul cu orasul, marina e glazurata cu terase pe buza apei si hoteluri frumusele care dau aspectul zonelor litorale grecesti. La treaba asta ajuta si vegetatia mediteraneana plantata intre cladiri.
   Cu factorul uman stau mai prost. Apare un baiat si zice: "How many days do you rest here?" urmand imediat  "42 leva ! "spus destul de vehement. Adica 21 euro pe zi.
    Sigur, ce e de platit, platim, de aia sunt si degajat in astfel de discutii. Dar imi pare ca n-a luat in calcul nimic ce tine de marimea barcii, de unde stie flacaul asa exact cat trebuie platit? La Tomis e cu "socoteala", la Eforie e la fel, Mangalia, Limanu, toti au o grila de calcul.
Intreb: "How do  you know, doesn't matter the size of the boat?"
- No, is the same price !
Nu-mi vine sa cred, asa ca arat niste veliere maiestuoase, de 48-50' care frizeaza luxul si fac ochii mari:
-The same price for those two ?
-Yes !
"Yes" spus cu convingere, nu asa :) .
   Bine draga, atunci asa sa fie. L-am concediat spunandu-i ca vom acosta, ne vom trage sufletul si venim la biroul marinei sa platim mai tarziu. Suntem doua barci, platim cate doua zile.
  Il lasasem pe Cristi la cheiul politiei de frontiera si am traversat bazinul portuar catre zona in care se configura marina.
Am avut grija mereu ca in toata calatoria in Bulgaria sa fim cu un pas inaintea lor, ca sa nu aiba probleme sau emotii. Sa stie unde sa traga si sa aiba cine sa ii ajute la sosire.
    Cum apare Corabia, le fac semn unde sa acosteze, totul decurge excelent iar in scurt timp ambele barci se leagana usor una langa alta, despartite de o punte ingusta.
   Ochii ne cam scaparau de foame, dar  sentimentul sosirii ne-a plasat in suflete o relaxata bucurie, eram "la liman", eram in regula, ne asteptau doua zile de huzur, vizitare a statiunii, eram impreuna si era bine.
   Dupa o mica verificare am inchis barcile si am grabit pasul catre strada care inconjoara bazinul portuar, in cautarea unui restaurant. Nu era greu de gasit, mai luasem masa si in alte randuri pe linia asta de terase deschise pe ambele parti, unde trag ospatarii de tine din strada, sa te aseze la masa. Totusi in general e bine sa alegi localul, daca vrei sa mananci bine si sa nu platesti greutatea in aur a pranzului :) .
   Prima miscare in vederea pranzului, fu Kameniṭa. Cu guler. Asezat la masa mi-a mai venit inima la loc, eu nu-s prea prietenos daca sar peste mese :) . Ce sa fac, n-am resurse extra, n-am burtica, n-am guṣiṭă, daca sar peste doua mese organismul intra in alerta si declara "stare de necesitate". Chestiunea asta o spun si ospatarilor, ca sa stie ce risca :) .
    Dar minunile Kameniṭei devin evidente: berea linisteste setea, foamea, dar si spiritul.
Am sa atasez neaparat pozele noastre, pentru ca merita sa comparati diferenta. Figurile ingandurate privind meniul si relaxarea zambitoare de dupa bere.
  Desigur, trebuie sa fie si niste pisici prin carciuma si pe strazi. E firesc, Bulgaria face tranzitia catre Grecia, raiul pisicesc. Maria n-a scapat ocazia de a trage mȃṭa de coada. La propriu :) .
   In antepenultima imagine il aveti pe domnul cu zarganul. Asta fiind pestele care aduce fericirea (asa cum cititi pe figura lui Cristi) :)

Balcicul (ma veti ierta ca nu scriu Balchik) are o faleza cu minuscule plaje, care ar constitui promenada statiunii. Tot ce se gaseste aici, de la mici magazine cu suveniruri, pana la cele doua "supermarket-uri" pe care le pun in ghilimele fiindca sunt niste minimarket-uri,au preturi de statiune.  Cine e impatimit al croazierelor stie ca trebuie sa strabata aceasta baricada pregatita pentru turisti si sa ajunga in partea mai asezata a localitatii, aceea care se adreseaza bastinasilor.
Pentru asta trebuie sa vrei sa cunosti, sa mergi pe jos, sa simti acel loc la alt nivel decat cel superficial.  Sa intalnesti o piata de peste sau o cherhana, sa cauti piata autohtona unde gospodinele targuiesc, toate acestea cer timp dar si ofera satisfactii unui ochi atent si unui spirit dornic de a cunoaste.
     Noi am amanat cercetarea localitatii pe mai tarziu, acum bucurandu-ne de partea stralucitoare care explodeaza peste tot in ochii turistilor.
   Oricum, atractia principala in Balcic este palatul reginei Maria. Deci a doua zi dimineata, am plecat sa il vizitam, avand ca ghid pe Tania care citise cartea de memorii scrisa de  regina si tot istoricul perioadei, cu intrigile de curte, cu personajele si istoriile epocii.
        Eu unul nu mai fusesem acolo, iar spre surprinderea mea palatul reginei Maria nu era un palat in sine, ci un conac cu o bazilica, multe dependinte, gradini, fantani si mici cascade, toate asezate cu mult bun gust pe versantul care cobora pana in mare. 
   Caldura ucigatoare care invelea coasta, ne-a facut sa salutam bucurosi intrarea in gradina seculara.  Aici era racoare :) .
In acest punct povestirea mea ar putea sa se desfasoare pe cateva zeci de pagini, fiindca din pas in pas ingeniozitatea peisagistilor interbelici crease frumuseti deosebite impletind vegetatia cu piatra, terasand, ridicand gradini de trandafiri, iedera pe arcade, sau adancind fantani cu apa curata, curgatoare. La tot pasul gaseai cate un loc idilic, de contemplatie, cu vedere la mare, un jilț de piatra, o mica terasa acoperita de pomi seculari, flori de toate tipurile, de la cele familiare pana la cele mediteraneene.
    Gradina era uriasa. N-am stiut-o dat am simtit-o destul de repede. Intrand intr-o cladire care adapostea pivnitele de vinuri, am fost vrajit de o domnisoara ce mi-a dat sa degust doua vinuri si .... la iesire observ ca ramasesem doar noi, baietii. Fetele plecasera inainte.
  - Ei, nu-i nimic, le ajungem indata.
Da?  Desigur, numai ca din acel punct unde incepea si o gradina de cactusi, drumurile se ramificau in trei, iar fiecare ramificatie ducea la cate un obiectiv unde apareau alte ramificatii.  Dilema rascrucilor a inceput sa imi formeze o opinie ce se contura tot mai clar : le mai gasim noi pe fete, la Sfantul Asteapta ! Ne-am pierdut ! :)
     Bun, trec peste moment si peste descrieri, ca sa nu deturnez scurta poveste a unei croaziere, catre tentativa unui ghid turistic.
Asadar numai un noroc chior ne putea strange laolalta in labirintul etajat dat de zecile de drumuri si probabil suta de potecute ce le uneau. Cert e ca deznadajduiti, am luat o mana de corcoduse (obicei din copilarie) si ne-am asezat pe un gardulet de piatra sa ne odihnim.
   Da, da... la barza chioara ii face Dumnezeu cuib ! in zece minute apar fetele leganandu-se pe o potecuta, chiar din directia unde deja cautasem fara nici un succes :) .
Gata, nu ne mai despartim, mergem ața la palat sa vedem si sa pricepem cu ochii mintii cum traia aceasta regina venita din Anglia, indragostita de acest loc, sa intelegem cat putem din vechile vremuri, sa pasim acele praguri, sa intram intre acele ziduri care au cunoscut framantarea veacurilor trecute.

   Acum, accesul nostru catre palat se facea de sus, de pe versant, coborand o scara foarte ingusta din piatra de mare, marginita de un zid pavoazat cu aceleasi lespezi poroase  in care se zareau cochiliile incremenite: asta o fi semnificatia din povestile in care zgripturoaica te transforma in stana de piatra ?  Zgripturoaica asta din povesti o fi trecerea timpului, care uneste nisipul, cochiliile si tot ce prinde, intr-o piatra nemuritoare.
     In zidul reginei insa, pietrele moarte erau surescitate si aduse la viata de o iedera verde, cu broboane de un rosu vesel.    

   In memoria mea sunt multe detalii despre vizita in castel, lucruri peste care trec pentru a nu plictisi. Exact ca un film bun, un astfel de edificiu nu se povesteste ci se viziteaza. Altfel as strica surpriza :) .
  Insa va mai arat cateva poze, care chiar daca au un caracter personal, arata parti frumoase din acel loc ce a fermecat-o pe o regina (dupa marturiile proprii scrise in memoriile sale).

Si o continuare cu fotografii, deoarece am avut ceva dificultati in a posta mai multe intr-un mesaj

Tot o continuare cu imagini....

In palat n-am facut nici o fotografie. Am lasat acel loc neatins de blitz si mai ales am incercat sa il percep asa arhaic, plin de istorie cum este el. Sa nu alterez senzatiile cu nici o imixtiune moderna.
  Sigur ca respectul meu si linistea muzeala, s-au risipit instantaneu la prima boroboata a Mariei :) .
Cu toate sfaturile noastre, fasneata cum e a luat-o inainte, a ramas in urma, s-a ratacit.   Cand a priceput, fireste ca i-a rasunat in tot muzeul sirena celor doua corzi vocale (ea probabil are 4 sau oricum mai multe decat orice om :) ). Recuperat clanul pentru a doua oara, am mai facut o fotografie de grup cu un jilt de piatra favorit al reginei si am plecat acasa.
Casa noastra e barca :) .
Pe drum ne-am intalnit cu celalalt echipaj care haladuise prin alte locuri. Deh... viata de turisti :)
   Odata iesit din atmosfera istorica, m-a napadit atmosfera practica. Trebuia sa gasesc piata de peste, magazinele cele mai "omenoase" din punct de vedere al ofertei si preturilor si neaparat o piata de legume !  Nu putem ramane la cheremul unor minimarket-uri autointitulate "supermarket".
   In orice loc ajung cu barca, stiu ca odata depasita trama de cladiri ce garnisesc portul turistic, pot ajunge in zona localnicilor. Ei, acolo se face aprovizionarea.
  In partea estica a localitatii se afla singura plaja mai serioasa, cu o latime considerabila. Inainte de intrarea la aceasta plaja e un loc unde se aduna cativa comercianti ambulanti, cu legume si fructe. Produse bune, preturi bune.
Pana la aceasta zona, la capatul estic al cheiului marinei (cel plin de hoteluri si magazinase) e o parcare in care se constituie ad-hoc o piata de peste. Peste adevarat, proaspat.
   Pentru noi acest popas nu era vital ca aprovizionare, avand santina burdusita de bauturi si frigiderul burdusit de alimente :) .  Am refacut rezerva de lapte care se duce repede cand sunt 3 copii la bord (m-am pus si eu la socoteala fiindca beau lapte  ca unul neintarcat).
   Ziua urmatoare urma sa impartim traseul in doua etape: una pana la Albena, cea de-a doua pana in marina de la Nisipurile de Aur.
    Parcurs lejer, prognoza foarte buna. 
Pentru mine "foarte buna" inseamna sa avem vant :) .  Aveam 15 nd .
   Dupa doua zile petrecute in Balcic, aveam furnici pe talpa. 
Cu totii reuniti am mai facut o descindere in statiune, dupa care ne-am adunat in linistea barcilor noastre, eu si Cristi discutand despre traseu si despre echipamente (ca intotdeauna :D ) iar restul lumii bucurandu-se de pacea frumoasa care netezeste sufletele cand te leagana apele.

Zorii zilei urmatoare m-au prins in cockpit, asteptand rasaritul. Cafeaua mi s-a infiltrat in tabietul matinal  si nu stiu cand. Nu stiu nici de ce :) .
   Probabil fiindca o viata tacticoasa cere un tabiet. Probabil fiindca imi place momentul in care praful brun atinge apa fierbinte si isi raspandeste in toata barca aromele, cand inca echipajul doarme leganat, in crepuscul. Momentele alea de singuratate in care ma pot zari eu pe mine, sunt foarte pretioase. E ca atunci cand poti privi un tablou in ansamblu, dandu-te cativa pasi inapoi.
   Asadar, vad cum soarele sparge norii de deasupra Caliacrei si simt vantul de N-V coborand de pe promontoriu. Sunt sigur ca e un vant local dat de relieful stancos, asa ca nu ma bazez ca el sa ne poarte astazi. Dar imi place sa ii simt nervul in vibratia pavilioanelor. O SA AVEM VANT !
(https://lh4.googleusercontent.com/-3KWkpKl9CfM/VE_Q5G9zkGI/AAAAAAAABOQ/uUwvjGXtVF8/w1024-h575-no/DSC00653.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-1xbC07yS7DE/VE_RHkrltwI/AAAAAAAABOc/2HORtnSNa58/w1024-h575-no/DSC00671.JPG)

   Cristi e si el un matinal, dar nu s-a trezit inca. Doar cativa pescaruri taie aerul pe sub niste nori vinetii.  Planul pentru ziua de astazi e bine conturat: plecam catre Albena, ancoram, balacim, vizitam, mancam de pranz, iar mai apoi continuam drumul spre Nisipurile de Aur.  Distantele aduna 10 mile, sunt floare la ureche.
   La Albena nu avem marina, nu avem nici macar un cheu. E doar o plaja lunga de 5 km marginita de promontorii stancoase, bordata de o serie de hoteluri faimoase si foarte vizibile din larg. Am trecut de mai multe ori in larg prin fata acestei statiuni cu ceva renume, dar n-am oprit niciodata. Acum ar fi momentul.
   Nisipurile de Aur are insa o marina adevarata, nu mai mare decat Tomis, dar dotata. In plus e si statiune, chiar mai faimoasa decat Albena (spun din auzite, eu n-am fost in niciuna dintre ele).
     Pana gandesc toate astea, norii se sparg, o frantura de soare  se arunca vertical peste stanci, marea prinde ceva culoare la fel ca zarea ce devine albastruie. Odata cu ele creste pofta de calatorie...dar nu numai la mine ci si in pantecele Corabiei: Cristi scoate prin tambuchi, un cap deloc ciufulit si ne salutam vesel. Baiatul asta n-o pune capul pe perna cand doarme? Sau are un fixativ foarte eficient? :)  Eu la trezire am pe cap un cuib de barza !

(https://lh5.googleusercontent.com/-3cJ9nmkiIag/VE_RHrv4ciI/AAAAAAAABOg/mAm3Vx328Iw/w1024-h575-no/DSC00659.JPG)

   Micul dejun e o parte pe care eu as sari-o bucuros, numai sa ies mai degraba pe mare. Totusi viata de grup ma aduce la "normal" facandu-ma ascultator. Si asa nu avem de ce sa ne grabim.
  Plecarea dintr-o marina protejata este floare la ureche. Mola prova, mola pupa (cazul nostru), motor inapoi, prova in vant si gata !  Eu nu am rabdare, ridic velele imediat ce trec de capatul digului. 
(https://lh6.googleusercontent.com/-YoRB5_Qb2fs/VE_R3EiXbiI/AAAAAAAABO0/AkGvhQNxTgI/w1024-h575-no/DSC00762.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-3_zQmJ6SjOc/VE_R3MHGHEI/AAAAAAAABP8/8OXkThvWjyw/w1024-h575-no/DSC00760.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-ABekY-o-UvU/VE_R3MMr1nI/AAAAAAAABO4/esElnbg0PWo/w1024-h575-no/DSC00766.JPG)

Zarea e atat de clara incat se vad siluetele hotelurilor mai mari din Albena. Chart plotterul este de prisos. Navionics nu arata nici o stanca submersa. Navigam de mare frumusete, in tandem. Ne facem cu mana, ne strigam diverse, valurile mici si vantul bun fac sa fie totul perfect. Noi iesim usor mai catre larg, Corabia alege o linie mai apropiata de tarm. Fiecare se joaca cu vantul asa cum ii place mai mult.

(https://lh6.googleusercontent.com/--qpK_pMJwco/VE_R39vWLMI/AAAAAAAABO8/66zvBTHbfRE/w1024-h575-no/DSC00769.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-NwjYkq_KlO8/VE_R4C9Ll2I/AAAAAAAABQE/7bJ7_Z-pylo/w1024-h575-no/DSC00771.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-umEJu3bZxxk/VE_R4hEZetI/AAAAAAAABPM/IYOuPEqUPl0/w1024-h575-no/DSC00775.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-Pid-6AAhqhs/VE_R587QiyI/AAAAAAAABPw/6oRkGSx5bWo/w1024-h575-no/DSC00778.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-3DRF9yZMxoM/VE_R5lhIhRI/AAAAAAAABPY/pQZoBxRV1Hg/w1024-h575-no/DSC00781.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-Rxq2WSeTigE/VE_R6I-l74I/AAAAAAAABQA/uPVy3nsuNZA/w1024-h575-no/DSC00785.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-tvIaMSZhk7E/VE_Sibkp8GI/AAAAAAAABQc/DneSiOSKH9Y/w1024-h575-no/DSC00795.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-sfAcFiXxDm4/VE_R7MqIHBI/AAAAAAAABP4/hIx7Ef1d-P4/w1024-h575-no/DSC00792.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-gxwPmFLIXhc/VE_Sib9eFtI/AAAAAAAABT8/s4g2SdAcH2k/w1024-h575-no/DSC00801.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-vHf-ASVXkWA/VE_Sid3HJWI/AAAAAAAABT8/9Q5fNvWkHjk/w1024-h575-no/DSC00796.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-XB0A1Xz0EKQ/VE_TnFlAo5I/AAAAAAAABUI/QuPka2EmXj4/w644-h859-no/20140803_145820.jpg)

Apropiindu-ne, pe tarm incep sa prinda contur si altre forme decat siluetele masive ale marilor hotelui. E o viata trepidanta, de statiune clasica. Binoclul imi arata distractii de toate felurile, lume, balamuc, ski-jeturi, parapante....
   Nooo... nu merg acolo. Voi alege limita de nord a Albenei, acolo unde nu ajunge nici un ski, nici un jet si nici o parapanta. In schimb vom avea apa curata, tarmul stancos, o plaja subtirica, natura multa, oameni putini.
   Ma apropii perpendicular pe tarm, evit o zona cu taliene, ma apropii la o distanta de circa 200 m de tarm si arunc ancora.  Cristi vine din spate fara sa stie de ce am ales asta, se apropie de mine si face la fel.
    Suntem gata de distractie !
Marea e limpede, mult mai limpede decat la noi. Sarim de pe roof, ne filmam pe si in apa, iese o distractie nebuna! In cabina se pregateste ceva pentru pranz... nu stiu ce, dar aragazul dadea ceva mirosuri inainte sa sar in apa.

(https://lh4.googleusercontent.com/-uTm1vU1cQog/VE_SjIRFx8I/AAAAAAAABT8/SN_E0p7ChtU/w1024-h575-no/DSC00803.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-DobWSPbhM7w/VE_Sq-SgPiI/AAAAAAAABTQ/3sOM5HcDhQg/w1024-h575-no/DSC00805.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-Opo2KjQKfrI/VE_SjsQSwtI/AAAAAAAABQo/sGmFdZdJ8Ro/w1024-h575-no/DSC00806.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-DgGeayEBHlc/VE_SkhCC7_I/AAAAAAAABT8/cxrbFr4KCYA/w1024-h575-no/DSC00809.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-RIYVcneS5GU/VE_Sk9ONmdI/AAAAAAAABQ0/Hb6DjNkwhRA/w1024-h575-no/DSC00812.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/--dHGQnrk7c4/VE_SmOcZl7I/AAAAAAAABRA/9DltT_xJcRg/w1024-h575-no/DSC00816.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-tF5G1GiiKpA/VE_SmehLS8I/AAAAAAAABRM/CZ6RwK5je2Y/w1024-h575-no/DSC00817.JPG)


   La un moment dat, vad apropiindu-se din larg, un....MacGregor 26X. Exact ca al meu. Venea tinta spre noi.  Fiind pe roof intre doua sarituri, ma opresc si ii astept, or trece prin apropiere?
   Nu, veneau direct la noi! Asa cum e in lumea apelor, oamenii sunt prietenosi, veneau sa ne salute :) . Eram "brothers from the same mother" , fabrica din California, Costa Mesa.  Intr-adevar, Dimitri (asa il cheama pe amicul cu MacGregor) ne saluta vesel si ne spune ca a ramas uimit sa vada inca doua barci identice aici in Albena. Si mai ales romanesti.
I-am zis ca in Romania mai avem prieteni cu asemenea barci, unul dintre ei chiar trebuia sa vina cu noi (ma refer la Bogdan - Captan).
Dimitri era cu familia si cu o alta familie de prieteni, la distractie de weekend. Pentru noi distractiile abia incepeau, nu pentru weekend ci pentru multe zile, atat de multe incat le-am pierdut sirul.
   Dupa ce ne-am istovit in sarituri si balaceli, am luat pranzul si am trecut la o mica siesta. In principiu ar trebui sa imi placa asta, dar nu poe mare, cand bate vantul. Pai ce facem, pierdem asa o frumusete de curenti de aer :) ? Fetele au trecut la somn, eu la timona, Cosmin la ancora.  La fel a facut si Cristi, inapoia traversului nostru aveam un vant de 12 nd din N-E, care aducea bucurii mai mari decat un somn de dupa amiaza.


(https://lh3.googleusercontent.com/-d3wyjIqy3Yc/VE_SnCsS70I/AAAAAAAABUo/-Ye7MM7BgMc/w1024-h575-no/DSC00821.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-843NsyejhTo/VE_SnnaTTsI/AAAAAAAABRY/UG8jMyEW_Uw/w1024-h575-no/DSC00826.JPG)

   Faptul ca n-am vizitat tarmul Albenei a fost un lucru bun. Mi-ar fi displacut sa pierd o frumusete de navigatie, pentru o tropaiala printre mii de turisti si zeci de decibeli.
   Am preferat sa defilam prin fata statiunii, sa o privesc prin binoclu si sa ma bucur de un siaj sustinut. Cu ocazia asta i-am facut o poza Corabiei, prin binoclu, cu telefonul. Era la o departare de cam o mila si totusi poza a iesit foarte bine :) .
      Zona Nisipurile de Aur este tot una stancoasa, la care tarmul e garnisit isi colo cu roci submerse. Am evitat imediata apropiere a tarmului si n-a fost nici o problema. In schimb in sudul statiunii este o zona destul de mare, cu o aglomerare de asemenea roci, de aceea plecarea din marina e bine sa se faca inspre larg.
   Apropierea de Nisipuri a scos la iveala aceeasi viata estivala trepidanta. Zaream de la distanta cateva parapante cu omuleti atarnati, trase de niste salupe enorme, care aveau si platforma de aterizare (pentru oameni, nu elicoptere :) ) .
  Mi-am ajustat viteza si directia pentru a trece lejer de un vapor care plimba turisti si de celelalte bazaitoare in slujba acelorasi dornici de distractii ( Ski-jet, banane, saltele trase...etc).  Intrarea mea in marina a fost prin sud-est, din larg, depasind digul marinei.
Am mers cu vele pana in dreptul marinei, dupa care mulcom, la motor, am trecut printre digurile ce o marginesc. 
Bazinul portuar este asemanator cu al Tomisului. Am intrat, am facut ochii roata sa vad unde putem acosta in asa fel incat sa aiba ulterior loc si Corabia. Observ o rampa betonata si cheul statiei de alimentare. In regula, o sa duc barca la acel cheu si o sa-l astept pe Cristi sa il ajut cu acostarea.
   Pana termin acostarea, vad peste dig catargul Corabiei apropiindu-se de intrarea in marina. Totodata, cu mare viteza se apropia si o salupa care purta un omulet atarnat de parapanta. Asa cum gradina lui Dumnezeu e mare, realitatea ne arata ca foarte multi ii sar gardul. Naucul cu salupa trece atat de aproape incat mai-mai sa ii agate catargul cu sfoara parapantei.
Dar trece si emotia asta, Corabia intra in marina, ne vede, vine la noi si terminam cu bine manevrele de acostare.
   Suntem in Nisipurile de Aur si nu mai plecam doua zile de aici !
   Let the party begin ! :D

(https://lh5.googleusercontent.com/-YGZys-TYTkE/VE_Sn-intQI/AAAAAAAABUo/x-R66Jq7XMY/w1024-h575-no/DSC00828.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-1mKPoYYVeBQ/VE_So7Asn4I/AAAAAAAABTc/CYsxoZUMsdE/w1024-h575-no/DSC00831.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-vu6zRk7JaX4/VE_Sptzk4UI/AAAAAAAABTY/9JFUCJ8n9VU/w1024-h575-no/DSC00834.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-EmYLxIhJq6k/VE_SoX9swfI/AAAAAAAABRo/xkEI-NLqkGE/w1024-h575-no/DSC00829.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-vncXForP1zI/VE_SpSTxJWI/AAAAAAAABR0/nvkeh98uJR4/w1024-h575-no/DSC00832.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-8f1GFdW2O4k/VE_SrSO6bBI/AAAAAAAABTg/Lv6GJ86Cw1I/w1024-h575-no/DSC00839.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-WuFDaZyFfFg/VE_SsKba9-I/AAAAAAAABSY/rqlv2WV2cYc/w1024-h575-no/DSC00841.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-eIKoJgnPDh8/VE_Ssybq3GI/AAAAAAAABTI/XIhseTuVD-Q/w1024-h575-no/DSC00842.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-OethuHmswgc/VE_St3mE4zI/AAAAAAAABTE/r0WHcY3K-R8/w1024-h575-no/DSC00846.JPG)

Asa cum spune si Florin mai sus, principala atractie a Balcicului este fostul domeniu regal.
Ca mai toata lumea, am plecat sa vizitam Castelul. Drumul de la marina pana la domeniu l-am parcurs printre tarabe si terase, pe langa proprietati superbe presarate de-a lungul falezei. Caldura incepea sa fie suparatoare si tare imi doream sa ajung la umbra,in gradina obiectivului, poate cu ceva rece intr-un pahar.
Ne apropiam pas cu pas de reperul terestru: minaretul atasat unei vile, unde credeam ca trebuie sa ajungem. In apropierea lui au inceput sa apara gradini in spatele unor garduri din piatra si fier forjat, dincolo de care se zareau alte terase din piatra, alte gradini si vile.
Dar nu vedeam niciun Castel. La naiba, trebuie ca este pitit pe undeva .... Oricum, era clar ca aici era locul cautat. Am platit biletele si am intrat.
Florio a descris foarte bine atmosfera. Totul era foarte romantic. Plimbarea era din ce in ce mai frumoasa. Am realizat destul de repede ca nema castel. Ideea de castel sau palat aici probabil vine de pe Google sau ... poate ca asa se vinde mai bine. Am gasit si umbra, si terasa cu masute si degustarea de vinuri mai sus evocate. Dupa ce ne-am racorit cu cate un pahar de suc cu gheata am cumparat un vin de smochine si ne-am continuat periplul, imaginandu-ne felul lor de a trai, incercand sa deducem cate ceva din principiile care ii coordonau in viata. Interesant ....
Dimineata urmatoare ne-am baut din nou cafeaua in cockpit. De foarte multi ani am acest ritual, de a bea cafeaua cu nevasta-mea imediat ce ne trezim. Facem agenda zilnica, planuri si ne bucuram de momente de calm dinanintea unei zile de obicei agitate. Acum, in vacanta, ne bucuram in plus ca impartaseam aceasta placere cu prietenii de pe Nemo.
Dupa balaceala intermediara de la Albena si moleseala instalata de leganarea barcii pe apa, sosirea in marina Nisipurile de Aur ne-a pus sangele in miscare.
Evident ca eram atent la tot ceea ce se intampla in jurul nostru, dar pur si simplu idiotii care conduceau salupa de la parasailing ne cautau catargul. Probabil ca-l ratasera pe Florio si cand au vazut urmatorul velier au hotarat sa-I dea turistului un bonus de adrenalina.
Initial, cand am vazut ca se indreapta in directia noastra, eram la catarg si strangeam randa. Ma pregateam sa intru in port. Am vazut ca nu-si schimba directia si am hotarat sa schimb eu. N-ai sa vezi. Ma vanau efectiv. Cand l-au trecut pe atarnatul ala peste catarg mi-a fost efectiv frica sa nu se scape pe barca mea, asa ca ne-am bagat fuga sub parasolar urland la ei si aratandu-le degetul. Probabil ca cefele alea late de la timona salupei s-au distrat grozav.
Dupa aceste momente de ,,extaz'' ajungem in gura portului si-l vedem pe Nemo tras la cheu langa statia de combustibil. Alta statie. Mai era una si la Balcic. Bulgarii astia chiar exagereaza. Ne-am legat in tribordul lui Nemo pana cand am facut formalitatile cu marina, dupa care ne-am luat doua locuri la ponon.
Urmau doua zile si nopti de aur.

Si marturia video a popasul din zona Albena, cu balaceala aferenta si bezele pe lentila :)

http://youtu.be/voez1L523fI (http://youtu.be/voez1L523fI)

Retraiesc cu placere acele momente, multumesc.
Ma intreb cum si pe unde vom fi vara urmatoare?

Citat din: Florio din Noiembrie 03, 2014, 10:48:49 AM
Si marturia video a popasul din zona Albena, cu balaceala aferenta si bezele pe lentila :)

http://youtu.be/voez1L523fI (http://youtu.be/voez1L523fI)

...din pacate, material cenzurat...!  8)
eram curios daca motata se arunca in apa...
sunt dator cu multumiri pentru imaginile superbe din locuri prin care am trecut in croazierele terestre...
iar cap kaliakra din larg e dincolo de imaginatie...trebe sa vii de pe apa ca sa vezi si sa simti!
sa fiti sanatosi si sa recidivati!

Citat din: rexsailor din Noiembrie 03, 2014, 08:49:19 PM

Citat din: Florio din Noiembrie 03, 2014, 10:48:49 AM
Si marturia video a popasul din zona Albena, cu balaceala aferenta si bezele pe lentila :)

http://youtu.be/voez1L523fI (http://youtu.be/voez1L523fI)

...din pacate, material cenzurat...!  8)
eram curios daca motata se arunca in apa...
sunt dator cu multumiri pentru imaginile superbe din locuri prin care am trecut in croazierele terestre...
iar cap kaliakra din larg e dincolo de imaginatie...trebe sa vii de pe apa ca sa vezi si sa simti!
sa fiti sanatosi si sa recidivati!

Salut Rex !  Filmul trebuie sa fie public, cel putin asa l-am incarcat eu. Vad ca are deja 48 de vizionari, ceea ce confirma.
Daca nu-l poti vedea e probabil o problema a sistemului pe care il folosesti acum (poate ai incercat de pe telefon, si mie androidul imi refuza unele vizionari).

P.S.
Motata cea mica nu se arunca la apa mare, decat in compania unei lebede cu ventil :) . O s-o vezi in filmuletul imediat urmator, la Nisipurile de Aur.

salut!
da badie, filmul este public, da ai taiat cand pasea si ea s-o puna de un baldabac...! parca va vad voi in apa si cu gura pe ea...! ;D

Si eu vreauuuuuuuu.............
lasa ca am eu timp si ma apuc serios de treaba asta cu vele.

Citat din: gadiel din Noiembrie 28, 2014, 05:23:06 PM
Si eu vreauuuuuuuu.............
lasa ca am eu timp si ma apuc serios de treaba asta cu vele.

Daca te-a entuziasmat ideea, pentru la vara planuim sa mergem printre insulele grecesti ;)
Alte mari, alte pamanturi, aceeasi distractie nebuna

DaDaDa! Planuim. Si sigur o s-o facem.
O prima varianta ar fi sa tractam barcile pana in Alexandroupolis sau mai degraba Makri unde le vom lansa. In acest caz ne vom plimba pe langa Samothraki si Limnos (am un bun prieten care merge de 5 ani in Samothraki si vrea sa mearga si la vara).

https://www.google.com/maps/d/edit?mid=zw0snzC3S88w.kiaVz9n-JuCQ (https://www.google.com/maps/d/edit?mid=zw0snzC3S88w.kiaVz9n-JuCQ)

Dar vara este departe si in functie de evolutia de pana atunci poate apar alternative de studiat.

Sper sa nu vi se para inoportuna bagarea mea de seama: din cate am batut si vazut coasta estica unica a Greciei (caci vestice are doua, cea de la Marea Ionica si coasta vestica a Anatoliei :)) ), daca as avea un Mac prima excursie ar fi cu plecare din Volos printre Sporadele de Nord, iar a doua optiune Halkidiki, cu plecare din Tripiti.
Apele sunt foarte frumoase, au culoarea "aceea" de Grecia, distantele intre popasuri sunt rezonabile, sunt destule de vazut si pe uscat - membrilor familiilor le trebuie un program mai variat - iar lupta cu Meltemi mult mai usoara.

Si eu am studiat ca prima varianta de calatorie Sporadele de Nord. Ma gandeam sa lansam barcile in Agios Georgios, ca fiind o localitate mica, unde ne putem lasa masinile si peridocurile intr-o siguranta mai mare, decat intr-un loc mai aglomerat cum e Volos-ul, de exemplu. Dar mi s-a parut ca un sector de drum, cea dintre Volos si Agios Georgios este destul de incomod de parcurs, cu drumuri mai inguste, cu unele intoarceri cam stranse si abrupte pentru o tractare lejera, asa cum ne dorim.
De asemenea pana in Makri sunt 500 Km pe care probabil ca ii vom parcurge in 9 – 10 ore, pe cand pana in Volos sunt 900 km, care  nu cred ca pot fi parcursi cu Mac-urile in spate in mai putin de 17 – 18 ore.
Dar nimic nu este batut in cuie iar Halkidiki este o optiune.

Samothraki mi se pare o insulă unică (şi fabuloasă) în Grecia. Lăsaţi-vă timp să exploraţi văile râurilor. Din Therma se pot explora Paradiso (cel mai frumos) şi Gria Vathra, dacă ancoraţi în largul turnului veneţian puteţi ajunge per pedes la Fonias, primele două cascade merită efortul (mai ales a doua!).
Restaurantele de pe insulă, cu specialităţi din carne de capră şi preţuri accesibile, sunt un deliciu.

Ca şi traseu, parcurgeţi latura de sud, este spectaculoasă. Foarte greu de ancorat un velier, fundul este abrupt chiar lângă mal, deseori Meltemi bate destul de tare, nu ai unde să o legi de mal, aşa că nu cred că poţi lăsa barca fără cineva la bord. Dar peisajul este interesant, cu o cascadă de vreo 180 m la un moment dat. Merită şi mers la pas, mai multe info pe net.

Kamariotissa nu cred că prezintă interes, acolo frecventez doar cârciuma de peşte de lângă poştă, cofetăria din faţa cheului şi supermarketul de pe a doua stradă.

În ceea ce priveşte Volos-ul, maşinile le puteţi lăsa nepăzite în spatele pieţei, nu am avut incidente sau, dacă lansaţi barcile de la o "marină" locală, la ei în curte. De la Trikeri (insulă) încolo, e o zonă foarte frumoasă (exceptând Skiathosul,  care mie nu îmi prea place, dar în capitală se mănâncă bine mai sus pe străduţe).

Nisipurile de Aur.
   Marina din Nisipurile de Aur este una mica dar are toate elementele specifice: exista pontoane (masive, din beton) cu posturi de apa si electricitate, rampa betonata pentru lansare ambarcatiuni, statie de alimentare cu carburanti la cheu, langa biroul marinei se afla ateliere de intretinere si reparatii ambarcatiuni, un supermarket, doua restaurante, un amfiteatru marginit de doua turnuri, pentru spectacole.... cam tot.
   Exista si un panou cu schema marinei, detalierile punctelor de interes si adancimile la pontoane.
   Toaletele si dusul marinei (nu folosim pluralul ca nu e cazul :) ) se afla tot in cladirea biroului, pe un gang ceva mai putin atragator, comun cu restaurantul invecinat.
Amplasarea marinei este ideala, topai de pe cheu direct pe plaja, pe vestitul nisip. De fapt marina este cel mai bine amplasat obiectiv din statiune, dupa cum aveam sa-mi dau seama mai tarziu.
   V-am spus toate astea, ca descriere generala. Noi intrand in marina am fost intampinati vizual doar de o atmosfera frumoasa de petrecere estivala.

(https://lh6.googleusercontent.com/-pItyaBT_3Tc/VKESOrUy-WI/AAAAAAAABpQ/LZCqBhBIfDk/w1270-h849-no/Marina%2BNisipurile%2Bde%2BAur-google.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-F4eOdmFTYkQ/VKESPNknsQI/AAAAAAAABpo/b3YmaaKTWDo/w660-h420-no/getimage.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-MIw-Tt7oPYk/VKESOFem1yI/AAAAAAAABpI/-Oep7s9zH9U/w1200-h565-no/GOLDEN_SANDS_map.jpg)


   Legati provizoriu  la cheul statiei de carburanti langa niste motor yacht-uri mari, am lasat fetele sa pregateasca una-alta si am plecat sa caut biroul marinei.
Usor de gasit biroul, greu de aflat responsabilul cu treburile marinei. Ma rog, dupa intrebari pe ici pe colo si asteptarea aferenta, a aparut omul (un tip tanar si destul de serviabil) care ne-a luat banutii dandu-ne in schimb cate o chitanta si indicatii unde sa tragem barcile.  Pretul: 42 leva, aproximativ 21 euro.
   Am tras intr-un capat de ponton catre cheu, ca sa avem mai putine valuri si trafic, Nemo pe o parte, Corabia pe cealalta parte, ca sa fim alaturi.
   Soarele ardea puternic, vara e in toi. La fel si distractia. Am trecut cu totii la amenajare, am dublat bimini top-ul cu acea vestita prelata de 2x3m si odata cu instalarea ei, atat cockpit-ul cat si interiorul barcii au devenit o oaza de racoare ventilata, in arsita statiunii :) . Super !
      Acum ca eram aranjati, deschidem ochii in toate partile sa descoperim tot ce se poate. Ca niste copii in magazinul cu dulciuri :) . Astfel ziua trece repede, mai ales ca odata ajunsi pe plaja, notiunea de timp dispare.

(https://lh4.googleusercontent.com/-kC5AOFUSt4o/VKESGcklBQI/AAAAAAAABok/KwhkwzuxGiY/w1358-h763-no/DSC00851.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-rteJwfG6MBw/VKESEJMb-CI/AAAAAAAABoc/6yjpCDTWRTk/w1358-h763-no/DSC00847.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-nKyVuZyT6MM/VKESDr4ydjI/AAAAAAAABoM/J9TBtd-3tfo/w1358-h763-no/DSC00844.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-WnDScXNQL_k/VKESELuIJ_I/AAAAAAAABoY/tu56r8SNhDQ/w1358-h763-no/DSC00841.JPG)

   N-am putut sa nu remarc inotand in apa limpede, coloniile de midii ce impanzeau stancile submerse. Care va sa zica vom gati delicatese proaspete !
   Ziua zboara, seara vine, odata cu ea ies la iveala o sticla de merlot de colectie din santina mea si o chitara. Pai daca-i bal... :)
   Dupa masa, dupa vin, dupa distractie, ne simtim atrasi de luminile statiunii! Cristi si Mirela mai fusesera aici si stiau ca exista un trenulet care te duce prin toata statiunea. Hai cu el!  Si tronca-tronca am defilat pe strada principala, aceea cu faleza, printr-o multime de turisti si atractii diverse. Pe partea stanga se intindeau hotelurile cu "all inclusive" din care se auzeau karaoke si alte activitati, ca daca te duci la "totul inclus" te distreaza aia de nu te vezi! N-ai o secunda libera, ai venit, tre' sa te distrezi, ca altfel te ia gaia ! Ca nu esti de capul tau! :)
   Bȃlci, clatite, coṭomedii, terase, spectacole in aer liber, fete frumoase (sau mai putin), muzica, dizeuze la drumul mare,  ba chiar si un ghiseu la care se vindea kaca. Asa scria acolo, asa va spun si eu :) .

(https://lh3.googleusercontent.com/-dd7abklECGE/VKESNC3z4bI/AAAAAAAABo8/4JbhYkz5XL4/w1358-h763-no/DSC00864.JPG)



Am remarcat ca pe iarba nu aveai voie sa calci cu picioarele goale.

(https://lh4.googleusercontent.com/-t33c1xbFwtc/VKESPaUlAsI/AAAAAAAABps/KJFiICLiio4/w1358-h763-no/DSC00866.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-5En5c8ZsCTE/VKESMi0BZ6I/AAAAAAAABo4/R72nzNtfS8o/w1358-h763-no/DSC00863.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Fs6whtnglmg/VKESMDAtRAI/AAAAAAAABos/JFwbaBRkze0/w1358-h763-no/DSC00857.JPG)





In statiune mai sunt si alte atractii gen Go-Go Girls, dar noi suntem baieti cuminti si n-am calcat pe acolo.

(https://lh4.googleusercontent.com/-xxyvbiuroIM/VKESPtY9BfI/AAAAAAAABpc/H0ez-psy03Q/w1024-h771-no/go%2Bgo%2B%2Bgirls.jpg)





Am avut si un mic incident care sa ne reaminteasca ce frumoasa e viata si ca adesea pe uscat esti mai in pericol decat pe mare: in timp ce il pozam pe Cristi cu familia, un troncarici din cele ce plimba turisti, porneste fara sa se asigure si e gata sa ii prinda sub rotile vagoanelor pe prietenii nostri. De tinut minte ca adesea pe mare esti mai "safe" decat pe uscat.
Gata cu bȃlciul, hai la barcile noastre, la merlotul nostru, la chitara noastra, ca e mai bine :)
   Noaptea a fost una linistita si leganata. Alaturi se misca greoi o corabie din lemn, cat sa ne duca senzatia in zona temporala a piratilor din Caraibe.

Tot Nisipuri, tot Aur.
   Eu nu sunt adeptul statului la soare, ca ma plictiseste teribil. Singura distractie imi este apa. In zorii zilei urmatoare, la cafeaua de dimineata, inainte de aparitia frizurii impecabile a lui Cristi in cockpit, deja planuiesc sa scot la lumina ochelarii de snorkeling si juvelnicul. Azi trebuie sa facem midii pane, cu mujdei, lamaie sau ce-o mai fi. Mie-mi plac fructele de mare si sigur or sa dea navala ambele echipaje, la trufanda. 
Il am pe Cosmin coechipier in cautari subacvatice.
Marea Neagra este cristalina la Nisipuri. Vizibilitate buna, pestisori, garizi, cativa crabi si culturi intregi de midii grasane! Atacand doua mari stanci submerse, un sfert de juvelnic e gata. Deja putem face nazuri, midiile mai mici le refuzam, in favoarea unora mai intrupate.
Racoriti ajungem pe pontonul deja fierbinte, unde Cristi si Mirela ne priveau curiosi: de unde ati luat scoicile?
-Proaspete, de la supermarketul din capatul digului. Se intra in picioare de pe plaja, sau direct cu capul inainte, de pe dig :) . Super-oferta!
   Amuzata, toata lumea s-a apucat alaturi de noi, sa frece midiile de cimentul pontonului, cat sa scape de alge sau corali. Ca alta operatiune de pregatire nu-i.
   Intre timp la mine pe aragaz se pusese la clocotit o oala mare cu apa. Dupa 5-10 minute de fiecare sarja, midiile s-au adunat aurii in castroane, aburind mirosul care pe mine ma starneste. Fiindca pranzul deja venise, pentru rapiditate, s-au pus la lucru ambele aragaze, fiecare echipaj gǎtindu-si  dupa bunul plac fructele de mare.

(https://lh4.googleusercontent.com/-wRZ2WXc-RYc/VKEaFIBUStI/AAAAAAAABqY/HyM3DROXNMI/w1358-h763-no/DSC00872.JPG)


   Aici a venit randul unei sticle de vin alb sa scoata capul din santina, dar baiat prevazator, o pusesem la frigider inca de cand adusesem midiile.
Cum s-ar spune "vacanta activa", pe barca si huzurul se vede ca o activitate. La siesta de dupa masa, se revarsa brusc peste noi o muzica bubuita in ritm de house, ceva ce intrecea peruvienii din Mangalia. Ce e frate ?!?
Cosmin scoate capul pe tambuchi, vede vaporul de tabla de langa noi bubuind din niste boxe uriase urcate pe ultima punte, in care se aduna o multime pestrita care venea pe cheu. Turisti. Apreciind calitatea dupa numarul de burti cu tricourile suflecate peste burice si si hahaiala aferenta, Cosmin ne raspunde senin, cu un zambet:
"Un vapor de cocalari". 
Ies si eu uimit...asa era. Cei cu vaporul isi colectau clientii zdranganind dupa aprecierea mea cam 2000 de wati-concert, care ne creiereau. Vibra toata barca. Ce facem?
   -Lasa-i ca pleaca ei. I-am indurat pe peruvieni noaptea, ii toleram si pe astia ziua.
Intr-adevar, dupa vreo 20 de minute, un flacau bronzat de vreo 60 de primaveri, le da mola si se indeparteaza cu tot cu vibratia aia masiva pe care o credeau muzica :) .
   Si apoi ne luam cu diverse activitati  cat sa uitam de incident, se doarme (fetele), se mai pregatesc diverse (baietii), se mai face un plan de drum, se mai citeste...etc...
   In orice caz, cand ne pregateam sa iesim la plaja de dupa amiaza, peste dig se aud ritmuri apropiindu-se. Era vaporul! Se intorcea.
      Nu zici ca scoate Maria capul prin tambuchi si le face cu mana zambitoare, privind senin si strigandu-le fericita, in gura mare:
"Buna, cocalari ! Buna, cocalaaari ! "  :)
Am marit niste ochi si am ramas cu gura cascata :) . Un copil de trei ani si jumatate, are memorie! Un cuvant daca ai scapat, gata! Ti-l serveste cand nu te gandesti.

(https://lh3.googleusercontent.com/-8xpMthxwT8A/VKEba7uEJqI/AAAAAAAABq0/ImYm37RK514/w640-h353-no/princess.jpg)

Plecarea din Nisipurile de Aur.
   Cum spunea cineva, calatorului ii sta bine cu drumul. Navigatorului, cu vantul, completez eu.  Avem de mers la Varna si nimic nu ne sta in cale.
Mai ales ca am vorbit la telefon cu nea Sandu (dl. comandant Alexandru Tudor mai exact) si ne astepta acolo.
   Si acest telefon a venit la ṭanc, asa se aranjeaza lucrurile cand e sa mearga bine. Nea Sandu era de o saptamana in Varna, cu Madrisa (ditamai vaporul de 160m). Perfect, o asemenea intalnire nu poate decat sa ne umple de bucurie :) !
   Am iesit din marina Nisipurilor, cautand largul. La jumatate de mila sud de marina, e o aglomerare de stanci submerse, semnalizate de o baliza cu ocolire est.
Asadar am mers pe 125 grade aproximativ doua mile, pana am ocolit zona, dupa care sud curat 180 grade (asta cu sudul imi place. E ceva ce-mi spune ca n-am sa imbatranesc la latitudinea de 44 de grade nord).
   Vantul bunicel, s-a pastrat de nord-est. Mai apoi s-a schimbat in nord, iar intensitatea lui cerea un spinnaker. Cine are, are. Cine nu, isi face planuri. La un moment dat cand vantul a devenit prea slab, il vad pe Cristi strangand si randa si foc...ii dau dreptate.

(https://lh6.googleusercontent.com/-WpqX4f0BKUA/VKfyWcxNJ8I/AAAAAAAABr4/tnXrWYO2Aug/w1358-h763-no/DSC00877.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-wstevhdFMSU/VKfyXC3IFfI/AAAAAAAABsA/deTQc6GaApY/w1358-h763-no/DSC00880.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-oNxUR5lS1hg/VKfyXDik2cI/AAAAAAAABr8/p7TU6Mnu_mY/w1358-h763-no/DSC00882.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-_9CK8u0XJEQ/VKfyZIQH5NI/AAAAAAAABsI/T--RquT0iV4/w1358-h763-no/DSC00888.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-JbCsJGg0DrI/VKfycCo-WbI/AAAAAAAABsY/hYQFrw71kGk/w1358-h763-no/DSC00889.JPG)


   In sud de Nisipuri, e localitatea Sf. Constantin si Elena. Aici pe tot tarmul e o insiruire de diguri. La un moment dat, pana la inceperea golfului Varna, pe Navionics imi apare o marina in constructie. Ajuns in travers de acest punct observ ceva care mi-a starnit fiori.
         Intr-adevar e un bazin portuar, insa digul estic de protectie, pare o imagine din Mad Max. E beton armat ros de apele marine, cu capete de fier beton iesite amenintator, totul foarte putin peste nivelul marii. Probabil s-or fi oprit din constructie, iar marea nu are mila de asemenea lucruri neprotejate. Le nimiceste rapid.
         Dar am trecut rapid de partea asta, fiind multumit de navigatia noastra cu vele. Avand vant purtator, barca inainta cu o asieta mandra, de lebada, de parca statea in marina.
  Am timp sa indrept aparatul foto catre patul prova, unde Cosmin si Maria dorm dusi, intr-un tablou adorabil. 

(https://lh3.googleusercontent.com/-srYbiVW0kII/VKfyb916ivI/AAAAAAAABsU/Jmds20nBia4/w1358-h763-no/DSC00897.JPG)

Varna e precedata de un golf mare, cu o latime de 3,5 mile .   
Intrarea in golf cere si o atentie sporita la traficul naval. Toata coasta nordica este garnisita cu plaje si diguri, ba am vazut si niste marine (pe Google e vizibil doar un loc de marina, nu stiu de ce am vazut eu mai multe :) ).
Aici vreau sa va spun un fenomen ciudat pe care l-am observat si acum si mai tarziu, pret de zile intregi.   Indiferent cat de faine au fost zilele petrecute in Varna, de fiecare data incepand cu orele 15-16 se formau niste nori peste zona golfului ce pastrau o atmosfera apasatoare, incarcata. O fi o chestie locala, din cauza reliefului.


(https://lh5.googleusercontent.com/-RSEvrrwFdbM/VKfy9orP0WI/AAAAAAAABvA/7bFXgML9nWM/w1295-h859-no/Marina%2BVarna.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-nRtWR2HCIps/VKfy8WadL5I/AAAAAAAABu0/JR0gr6_o9R4/w1300-h859-no/Marina%2BVarna%2Bdetaliu.JPG)



   Nu mai intrasem niciodata in Varna. Vantul s-a intetit putin inaintea intrarii in port, ne-am intalnit si cu doua veliere cu care ne-am salutat voios, inainte de a ne evita din volte.  Ca intrarea sa ne fie cumva triumfala, providenta ne-a rezervat surpriza unei ceremonii pe dig: o casatorie, cu mireasa, portal nuptial, sampanii si tot tacamul :) .
  Foarte dragut !


(https://lh6.googleusercontent.com/-Y6ynVLmdza8/VKfygQfjClI/AAAAAAAABsw/K1MCdZmwXGY/w1358-h763-no/DSC00902.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-Ae8vLRKRZnQ/VKfyhXx4CwI/AAAAAAAABs4/7eo2qZTAe4I/w1358-h763-no/DSC00903.JPG)



Eu eram cu ochii in patru, dupa un loc de acostare. Trecand pe langa un pasager urias, am ales cheul dinspre port, al unei marine. Putin cam industrial, se vedea dupa rugina, babale uriase si beton ros, ca acolo trag nave mari. Nu-i nimic, acostez, il ajut si pe Cristi, dupa care vorbesc cu administratia sa vad ce e de facut si unde e mai bine de tras.

(https://lh5.googleusercontent.com/-Muze32Vd6Gk/VKfyldlM4OI/AAAAAAAABtM/_WFOSTxPSkk/w1358-h763-no/DSC00904.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-s4Xs_PJUu3o/VKfykzJbDzI/AAAAAAAABtA/WTpmTCekFXs/w1358-h763-no/DSC00908.JPG)

   Am tras barcile frumos, le-am protejat cum s-a putut mai bine, am facut ochii roata si zice Mirela :
-E cam deprimant aici.
-Asa e, daca vreti, mergem la nea Sandu.
-Hai !
Si plecam rapid catre "lacul Varna", de fapt prelungirea marii in uscat, intr-un estuar. Il sun pe nea Sandu, care foarte bucuros ne da detalii despre locul unde se afla, ne spune ca lacul e fain, sunt marine pe mal, restaurante, e frumos!
Gata, venim!
Si plecam in graba pe canalul din nord, cel mai apropiat, ca sa dam in capat de un pod atat de jos incat nu puteam trece cu catargele! La naiba, hai inapoi, o sa mergem pe canalul balizat, al vapoarelor.
Ma intorc iritat de atat mers la motor si in final dupa ce ferim niste cargouri, balize si alte alea, ajungem in "lac" . Vad intr-adevar o marina chiar inainte de intrarea in lac, alta la intrare pe malul opus, alta mai marisoara in stanga intrarii... au activitate bulgarii !
   Si da-i si mergi! Daca noi aveam activitate, o vad si pe Maria incepand sa-si faca de lucru cu scota ghiului, funga randei, scotele focului...ma rog...ce a gasit prin cockpit. Si s-a apucat sa le innoade asa maiastru, ca atunci cand i-am vazut lucratura, mi-a cazut falca! Era nevoie de sabia lui Macedon sa taie nodul ala! :)

(https://lh6.googleusercontent.com/-ka_qRdion8Y/VKfywi5ezrI/AAAAAAAABt4/JU-AiaYxC7g/w1358-h763-no/DSC00915.JPG)


   Chart plotter-ul meu nu se mai cupla la GPS, asa ca nu puteam pune track (deh...electronicele..). Iar telefon.... nea Sandu ne vedea prin binoclu, ca era pe "monkey bridge" la Madrisa. In mintea mea Madrisa asta incepea sa aiba dimensiuni apocaliptice, nu intelegeam de unde si cum poate cineva sa ne vada, cand noi facand ochii roata pe orizont, nu zaream nimic.
Si continuam bulibaseala, fiindca atunci cand e sa nu fie... pai nu este! Una peste alta incepe usor asfintitul, aflam ca mai avem 8 mile de parcurs, eu renunt (si foarte bine fac, se dovedeste inca o data ca am instincte bune :) ) intoarcem cu gandul sa innoptam la una dintre marine, pentru a ne continua drumul dimineata.
   Nici asta nu e bine, marina la care ajungem se dovedeste a fi o cazatura, cam ca o ograda de la tara in care in loc de iesle si cotete sunt niste barci insirate. Sa traversam? Sa dormim la ancora? Mie imi era egal, noi am dormit la ancora in toate pustietatile, dar echipajul lui Cristi era la prima iesire, pentru mine conta parerea lor. Pana la urma decidem unanim sa ne intoarcem de unde plecasem :) .
Deja asfintea frumos, rosu-vinetiu. Luminile orasului, ale podurilor, ale vapoarelor, incepeau sa teasa o feerie acoperind tonul industrial de peste zi.
Si fiindca rutina drumului se cere inveselita, la noi in barca a functionat cateva minute aragazul si s-a pus o masa in cockpit, au inceput glumele, ceva cantecele ...eee.. a devenit frumos, ca nu locul unde esti conteaza ci oamenii cu care esti !
  Privesc in spate si vad lumina de prova a lui Cristi. Alb clar ! :) Cred ca si-a spart geamul rosu/verde sau i-o fi cazut pe undeva.
Ii dau telefon si ii spun:
-Capitan (cu  a  nu cu ǎ), capitan am in spate o frumoasa lumina de pupa!
El zice:
-Ai tu o lumina de pupa frumoasa?
-Nu, nu . Tu ai in prova, o frumoasa lumina de pupa! Alba ! :)

Hahahah... Ne-am amuzat noi si cu asta si cu altele, am trecut de ultima baliza verde de intrare in canal si am traversat bazinul portuar reluand locurile pe care le parasisem cu cateva ore in urma. Doamne-ajuta, suntem la liman!
Langa noi se legana o flota de corabii bine restaurate, de tip "Black Pearl" .

(https://lh3.googleusercontent.com/-RseEciQt8eE/VKfyqoDDjkI/AAAAAAAABtg/Ov-tsACaczE/w1358-h763-no/DSC00918.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-57_HCyDbXIM/VKfylzOuT5I/AAAAAAAABtQ/0JmqdJWscIE/w1358-h763-no/DSC00911.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-jvu7ppOY3kA/VKfypvLcaII/AAAAAAAABtY/7Pu5uYxQLxI/w1358-h763-no/DSC00914.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-l5_CaBkArCE/VKfyvEQ5DGI/AAAAAAAABts/zWpDruvDO0E/w1358-h763-no/DSC00923.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-9flYbtDdiXA/VKfy0dTHWOI/AAAAAAAABuI/UgE-sIIIMkQ/w1358-h763-no/DSC00928.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-xm_CLsQbjQ4/VKfy1Ct_lRI/AAAAAAAABuM/9y22B3CHlbk/w1358-h763-no/DSC00930.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-n_PKCb7d8us/VKfy2DFpo9I/AAAAAAAABuU/ldTG_oRnfEY/w1358-h763-no/DSC00932.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-IPQEihHyfwI/VKfy-Im7YdI/AAAAAAAABvE/YFhN9DC9l2o/w1358-h763-no/DSC00941.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-qOHxpKfY11k/VKfy7dc5qbI/AAAAAAAABus/UNlW_f1tR_Q/w1358-h763-no/DSC00938.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-MlziNLRdKuk/VKfzABnTEiI/AAAAAAAABvU/g1HMISMK46s/w1358-h763-no/DSC00946.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-fmAD0hNzHAU/VKfy-yK6m7I/AAAAAAAABvM/LyqpOuBFSDM/w1358-h763-no/DSC00944.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-z-U_KjRjr0c/VKfy6ejQWmI/AAAAAAAABuk/s4h34reBIa0/w1358-h763-no/DSC00936.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-4TPSraU4AGw/VKjqbeAzJgI/AAAAAAAABwU/1wcwTXtU7Gw/w1358-h763-no/DSC01019.JPG)

Mai vrem...

Citat din: Bogdan ion din Ianuarie 04, 2015, 11:31:38 AM
Mai vrem...

Pai sa vezi ca s-a lasat cu vizite la nivel inalt :) . Dar le scriu si eu pe indelete, dupa cum ma lasa timpul.

Macar pe asta o povestesc. Cu parere de rau, n-am apucat sa scriu nimic despre "Expeditia de recuperare" Skopelos, Panagia, Eftratios, Cannakale, Istanbul, Mangalia.
Aia a fost o adevarata haiducie :) !

Dupa cele cateva zile petrecute in Nisipuri, plecarea spre Varna era deopotriva dorinta si emotie.
Marturisesc ca eu nu pot sta foarte mult timp intr-un loc, asa ca programul de pana acum, cu sederi de numai cateva zile in fiecare marina, fusese perfect pentru mine.
La iesirea din Marina Nisipuri am tinut largul, asa cum a zis Florin, ocolind baliza pe la Sud, dar cu ochii pe sonar si ne-am indreptat paralel cu coasta, spre Varna.  Vedeam lume, agitatie, constructii diverse intr-un peisaj frumos – toate astea miscati usor de vant si leganati de valuri.

(https://lh4.googleusercontent.com/-AZ9HbXkdLGg/VKkZ3qo0NmI/AAAAAAAAGI8/Nvc1TJMdINo/s720/Golden%2520Sands.jpg)

Pe la jumatatea drumului vantul a devenit asa de slab incat, chiar daca nu aveam nicio graba, am bagat motorul in apa, facandu-mi intr-adevar planuri pentru un viitor spinnaker. Ca o paranteza, din nou sfatul lui Florin - de a merge cu barca un sezon ca pe urma o sa vad eu singur ce este necesar si ce nu, a fi adus ca imbunatatire – dovedindu-se corect, asa incat pe lista este un asimetric si un Continuous Line Furler pentru el. Furlerul este productie proprie si este gata 80%, primele teste aratand ca functioneaza.
Malul se deruleaza usor in tribordul nostru, in zumzetul celor sub 2000 rpm ale mototrului, avadu-l pe Nemo in prova in apropierea intrarii in Portul Varna, unde traficul se anunta destul de aglomerat.

(https://lh4.googleusercontent.com/-qOhV8lFG048/VKkTiT-hu4I/AAAAAAAAGCc/tBJj0w17fGs/s720/DSC02556.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-vHr8hm0FW0w/VKkTlb_3xkI/AAAAAAAAGCs/1W-uJADWOgg/s720/DSC02558.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-7BBj9C1x5Gg/VKkTnPdbOeI/AAAAAAAAGC0/7WIM67SDTC4/s512/DSC02560.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-Cf6tJwhqIi4/VKkTo1qeb4I/AAAAAAAAGC8/OoyfG5q68HE/s720/DSC02566.JPG)

Plimbarea catre Madrisa a avut pentru mine si cateva mici elemente de stres. Prima a fost cand, la intoarcerea din canalul Nordic si reintrarea in bazinul principal am tinut se pare prea aproape malul si dintr-o data mi-a tiuit alarma sonarului semnalizandu-mi adancimi sub 2 metri. A doua a fost aproape concomitant cand de la motor a inceput sa se auda un zgomot foarte ciudat de genul unei sarme care se freaca de un ax in miscare de rotatie, pe care nu am reusit sa-l corelez cu vre-un defect mecanic chiar daca am ridicat motorul pentru o inspectie vizuala. Toata povestea se intampla la intrarea din bazinul principal al Portului Varna si intrarea pe canalul sudic. Trebuia sa ajungem la Nea' Sandu, aveam de parcurs o distanta marisoara, nu stiam exact unde e Madrisa, mie imi suiera motorul si se lasa seara.
Colac peste pupaza, ma suna Florin sa-mi spuna ca am o frumoasa lumina alba, de pupa, in prova. Initial am zis ca ma mishtocareste, doar ii vedeam pupa de la inceputul calatoriei, si in stresul descris mai sus am strans replica intre masele. Totusi il stiam baiat finut pe Florin asa ca am cerut detalii. Asa am aflat ca rosu/verde se albise. Cum sau unde nu stiu dar disparuse geamul luminii prova.
Una peste alta, dupa ce am decis sa ne reintoarcem in Marina initiala, am constatat ca dracul nu e asa de negru, gasind suficiente motive sa ne bucuram.

(https://lh4.googleusercontent.com/-Kg7bu6dIJ_Q/VKkTq2krlFI/AAAAAAAAGDE/djc4a6PXs8M/s720/DSC02571.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-hTgTOkhN8co/VKkTutzKbuI/AAAAAAAAGDU/jI01u_BKP68/s720/DSC02573.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-NnDH4ur_ChI/VKkTyE4wsfI/AAAAAAAAGDk/t51r7Dm-nm8/s720/DSC02576.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/--xFsH6vUFNI/VKkTz_0eDXI/AAAAAAAAGDs/zoAVFxRGXNM/s720/DSC02581.JPG)

In viata depinde perspectiva. Acum locul nu mai parea deprimant in comparatie cu ce vazusem, ci era chiar simpatic :) . Veseli ca am ajuns, am facut cativa pasi sa cunoastem imprejurimile. Cheul nostru despartea marina propriu zisa de bazinul portuar. Apare si un batranel simpatic si vanjos, care ne spune ca trebuie sa platim. Ok, zic. Cat ?
-Nu stiu, trebuie sa vina Tony.
Ei, ma gandesc eu, o sa vina Tony maine, ca e 10.30 noaptea, iar Varna e foarte mare.
   Ce vorbesti, dupa cateva amabilitati, paznicul (care stia romaneste, chiar era din familie de romani din Vidin) da fuga si il suna pe Tony. Si Tony apare!
   Una peste alta, Tony era la fel de simpatic, ne-a facut atunci la 11 noaptea hartiile (12 leva pe zi de barca), ne-a dat si indicatii sa intram in bazinul marinei, am mutat barcile si totul a fost excelent.
   Dupa o zi obositoare, simteam ca am ajuns intr-un loc ok. Am mai socializat cu mȃṭele de pe cheu si ne-am culcat.

   Dimineata ne-am trezit in rǎcnete marinaresti! Ce marinaresti, ziceai ca dau piratii navala :) ! Ce sa fie, ce sa fie ? Regata de barci cu vasle.
Ne-am savurat cafelele si micul dejun, urmarind concursul si insufletirea cu care trageau baietii la rame.

http://youtu.be/3kAOcxTj1Gw (http://youtu.be/3kAOcxTj1Gw)



(https://lh4.googleusercontent.com/-9UkM-gLzz20/VKuUDBmGvtI/AAAAAAAABzM/4q2k8pbLMiA/w1358-h763-no/DSC00991.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-_TyetoYJmYQ/VKuTlpI9W-I/AAAAAAAABxc/Nh6FCdlvol0/w1358-h763-no/DSC00962.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-iqtv904Nk4I/VKuTpEmiz8I/AAAAAAAABxo/FKR_2987TjA/w1358-h763-no/DSC00964.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-MK-uUNkq25o/VKuTqfjewYI/AAAAAAAABxw/XQnD0VhchUM/w1358-h763-no/DSC00965.JPG)



      Aaaa...astazi vizitam Varna, cautam magazine de accesorii de yachting, facem piata! Piata de-aia adevarata, nu de statiune. De-aia cu taranci, cu zarzavaturi si rosii de gradina, mi-era dor de asa ceva!
   La intrare in portul Varna, pe partea dreapta sunt doua marine, noi am poposit in prima. Ei, chiar la poarta acestei marine, e un magazinas cu accesorii de yachting. La 100m mai incolo e un altul mai marisor. Marina adapostea yachturi, dar si ambarcatiunile unui club de velism. De fapt asta era activitatea principala, clubul, regatele.
     Ca facilitati, marina are toalete si dusuri, apa la teava pe cheu, electricitate la niste cofreturi industriale (strict utilitar totul, functional, dar nu exista clasa unei marine de yachting). La facilitati trec cheul larg cat un teren de fotbal, unde poti intinde vele, catarge, tot ce-ti trece prin cap. Tot la facilitati trebuie trecut faptul ca poti gasi un mecanic, un atelier de reparat vele si in general cam tot ce trebuie. Nu imi aduc aminte sa fi vazut rampa betonata, dar aveau macara fixa de cheu.
   Plimbarea prin partea veche a Varnei e o placere pentru proaspatul sosit cu barca. Totul e o bucurie. Casele vechi, unele deosebit de frumoase, pisicile de la geam, aprozarele cu preturi normale nu paroxistice, pietele publice cu copaci batrani si banci din fier forjat...

(https://lh5.googleusercontent.com/-B8awovVhUn0/VKuTq8vyWMI/AAAAAAAABx4/ce_bTpoejr0/w1358-h763-no/DSC00966.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-KuUNObVCv2A/VKuTwV_BriI/AAAAAAAAByM/FLJyirV5Wbw/w1358-h763-no/DSC00967.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Cd34a_602wU/VKuTwJLDEbI/AAAAAAAAByI/cRLk88Axlr0/w1358-h763-no/DSC00970.JPG)



   Descoperind un restaurant turcesc, ne-am lasat momiti de turc si de "hostesǎ" intr-un foisor rustic, acoperit cu cuverturi si dotat cu mobilier clasic de-al lor. Vegetatia din jur si acoperisul din lemn creau un cadru pe cat de intim pe atat de racoros.
Eu visam la o ciorba turceasca, de multa vreme. Dar daca tot am intrat la om in carciuma, tine-te nene! Am comandat toate felurile, am mixat, ne-am dat de la unul la altul sa gustam, a fost destrabalare culinara !
   
(https://lh4.googleusercontent.com/-Ua11HhSAp_Y/VKuT-HzYRvI/AAAAAAAABzA/KDLcRC8_mOs/w1358-h763-no/DSC00985.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-AWxkiH2Pbz8/VKuUDQsFZ7I/AAAAAAAABzQ/hn6ruW7ngRE/w1358-h763-no/DSC00987.JPG)


Cat despre cumparaturi , intreaba bulgarii unde e o piata! Ei, cum faci asta? Nimeni, dar nimeni nu intelege care-i  treaba cu "vegetables", iar daca ii intrebi de market te trimit la un mall :)  . De piata stie doar lumea in varsta (aia care nu stiu engleza). Copchiii stiu engleza dar habar n-au unde-i o piata.
Pana la urma ne-am scos: le-am zis unor pustani cu device-uri electronice in maini, aia le-au tradus unor cucoane care stiau intr-adevar unde-i cea mai apropiata piata . Se intindea pe o strada, chiar pe trotuar. Ne-am hlizit cu babutele, am cumparat toate prospaturile necesare, a fost frumos.

(https://lh6.googleusercontent.com/-WZn8RE2lwIg/VKuT1VhxZ1I/AAAAAAAAByY/Jn50FhiUS9A/w1358-h763-no/DSC00978.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-88xnzTcHmac/VKuT2XGNTII/AAAAAAAAByg/RaSEUloVahE/w1358-h763-no/DSC00979.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-K3peqgwZHrc/VKuT4OsdsSI/AAAAAAAAByo/9SgozCQLIOk/w1358-h763-no/DSC00980.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-U47FwRE329I/VKuT8S6FiSI/AAAAAAAABy4/o4UeVjB8Zag/w1358-h763-no/DSC00982.JPG)




Prietenosi cum suntem, deja ne-am facut relatii cu tanara generatie bulgara : Maria s-a lipit de o doamna cu bebelus :)


(https://lh5.googleusercontent.com/-nMN6_IYhQYg/VKuTwnmn9eI/AAAAAAAAByQ/CA9ZqKxYEOM/w1358-h763-no/DSC00975.JPG)


   Ziua s-a scurs usor, barca s-a umplut cu provizii. A mai ramas de executat programul de plaja si cel de seara in tovarasia unui apus impresionant, colorat ca in infern.
Cine are barca, stie ce frumusete se imprima in sufletul celui care isi aduna gandurile pe inserat, stand in cockpit cu prietenii, in leganarea apelor.
   La minunatia de apus am stat cu ochii in tovarasia unei alte sticle de vin rosu, de data asta bulgaresc :) . Si zice Cristi, cu un ochi la apusul in flacari si cu altul la mine:
-Bai...stau cu inima indoita.
-De ce kir capitan?
-Am auzit ieri cand veneam de pe lac, un zgomot deosebit la motor. N-as pleca la drum fara sa stiu daca e ok...nu stiu.
-Atunci nu plecam, clar. Intrebam dimineata de un mecanic si rezolvam situatia, zic. Dar de la sticla asta de vin ti se trage temerea :) ?
-Nuu..m-am gandit de ieri la asta.
-Pai trebuia s-o scoti pe tapet de azi dimineata ca o rezolvam cumva! Las' c-o facem maine de la prima ora, zic eu, sigur ca vom gasi rezolvarea. 

(https://lh5.googleusercontent.com/-zT46FB_jfEw/VKuUsK2t9MI/AAAAAAAAB0U/M2JYSmi7Ehk/w1358-h763-no/DSC01011.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-hszWoBSKrpk/VKuUrmPDtBI/AAAAAAAAB0Q/uwboHrg3Vno/w1358-h763-no/DSC01015.JPG)

6 August.
Sunt treaz de la ora 4. N-am un motiv anume, dar ma cheama la drum un vant de vest numa' bun, care face sa scartaie corabiile din apropiere si flutura noianul de pavilioane din marina. E zgomotul plecarii :) .
    Pe cheu e o sfada teribila intr-un grup de pescarusi, unul piuie ca un fluier de cart, altul da o demonstratie foarte guraliv. Cobor din barca si observ viata marina care ma inconjoara, bucuros de singuratatea orei matinale, ma plimb pe cheu, ies din incinta si ma postez langa magazinul cu accesorii, alaturi de o pisica tarcata.  Am venit aici cu un scop, e semnal Wi-fi. Cercetez site-urile meteo si vad numai vreme buna de navigat cu vele :) . Asa ca salut pisica si ma intorc la barca.

(https://lh6.googleusercontent.com/-lTYGEdL-Lps/VKwgwUX-ZJI/AAAAAAAAB2s/kPCA36aG9ow/w1358-h763-no/DSC01019.JPG)


http://youtu.be/uuV14SG7WYo (http://youtu.be/uuV14SG7WYo)

      Prima ora debuteaza cu tipicul cafelei. Cafeaua asta nu inseamna ca am avea nevoie de cofeina sa deschidem ochii, ci e un moment de discutie relaxata, planuind ziua ce incepe.
   Si planul era asa: vedem ce e cu motorul. Apoi daca situatia se prelungeste, vom pleca maine dimineata in traseul nostru. Daca avem noroc si ne ramane timp, il vizitam astazi pe Nea Sandu si plecam maine direct de la el.
   Am intrebat noi in incinta marinei de un mecanic si l-am gasit rapid la un ponton in marina alaturata, pe .... am uitat numele :) . Tocmai iesea din maruntaiele unei salupe imense, cu o linie incredibila si probabil doua motoare de 1000 de armasari. Lux si opulenta, cum ar zice Gabi H. (un clasic, in viata). Omul voinic, priceput, serviabil, sare din lux in motorul nostru de 50, ba face si compromisul de a il "opera" pe marginea pontonului, asistat de noi. Asta ca sa nu mai cheltuim noi cu macaraua.
   Operatiunea: a curatat traseul instalatiei de racire (aproape obturat de coral si depuneri) si a desfacut cizma pentru a inlocui impellerul. Totul la un pret incredibil de bun (retin dar nu bag mana in foc, 30 de euro piese si manopera).
   Apǎi e bine capitane! Avem timp de vizita la nea Sandu! :)
Imi pregatesc o sticla de Chardonnay sa-mi fac intrarea la bordul Madrisei, mai adunam cele trebuincioase, apoi mola si la drum!

Seara cobora incet peste barcile din port. Cate un vas mai mare trimitea spre noi o unda care ne legana usor. In dimineata aceea schimbasem ceva leva, am cautat magazine si am vizitat altele doar din curiozitatea fetelor, am cautat piata etc ... Caldura fusese naucitoare iar in oras o simteam mai abitir decat pe apa. Eram obositi dupa o zi de preumblat prin Varna. Popasul la restaurantul turcului fusese binevenit si ne reimprospatase intrucatva, dar dupa ce ne-am ghiftuit (luand cete ceva si la pachet) simteam ca era si mai greu sa ne intoarcem. Multumesc Doamne ca drumul cobora spre port.
Problema motorului imi revenea in atentie si ma gandeam ca sunt elemente care trebuie sa ma ingrijoreze (zgomotul descris anterior si lipsa jetului martor de apa) dar lipsesc altele care sa confirme un diagnostic grav (motorul mergea rotund si nu se supraincalzea, parand ca isi face racirea corect). Sa continui drumul oare? Marina din Varna avea clar toate facilitatile, iar in oras erau si alte magazine de barci si motoare, nu doar cele din marina. Iar in extremis ma gandeam sa ma urc intr-un autocar si sa ajung rapid in Constanta de unde puteam sa vin cu masina si peridocul sa-mi recuperez copaia. Dupa ce Florin si-a dat acordul sa mai asteptam o zi am rasuflat usurat. Era bine, a doua zi voi verifica cu un mecanic si abia apoi voi lua o decizie. Asa ca am mers chiar atunci la cele doua magazine nautice din marina cautand un mecanic. Am gasit 2.
Ziua urmatoare l-am cautat pe primul mecanic venit la lucru si l-am convins ca era o chestiune urgenta – a acceptat. Da, asa este, a sarit dintr-o Riva cu o gramada de lemn lacuit in finisaj.
Dupa ce i-am descris simptomele si-a luat sculele si am mers la barca. Pe drum i-am povestit ca incercasem eu sa desfund orificiul de iesire al jetului martor fara nici un rezultat. Am decis impreuna ca prioritatile sunt: verificarea circuitului de racire si abia apoi a zgomotului de frecare fier pe fier. Cum nu era nevoie de nimeni altcineva pentru aceste operatiuni, trupa s-a reorientat mergand la plaja din apropiere sau din nou in oras.
Dupa o scurta verificare vizuala si o incercare de curatare externa a orificiului jetului martor, s-a inceput demontarea cizmei. Pe apa. Cu o galeata tinuta sub cizma, ca orice surub sau cheie sa nu cada fix in apa. Am scos cizma ca sa verificam impellerul. Impellerul arata ok. Totusi am hotarat sa-l inlocuiesc cu unul nou daca tot demontasem ansamblul. Axul arata intact. Am remontat cizma si am dat o cheie. Ce sa vezi? Jetul se lasa asteptat. Mecanicul face un gest edificator: ridica din umeri. Si eu acum ce sa fac? Il rog frumos sa astepte si dau un telefon la mecanicul din Corbeanca. Il stiu om serios si competent. Mi-a descris foarte scurt traseul care ducea la diuza jetului martor si mi-a indicat exact un conector T la care trebuia sa ajung. Ok, se apuca din nou bulgarul sa demonteze de data aceasta capacele motorului, gasim T-ul si in 10 minute aveam jet. Mama si ce jet era... Parca i-am dat cu Prostamol.
Foarte bine, un prim pas rezolvat. Acum, cu motorul pornit asteptam sa aud zgomotul de frecare fier pe fier care, bineinteles, nu se auzea neam. Incerc diferite turatii ... nimic. Axul era intact, aveam racire, cuplajul inainte / neutru / inapoi functiona perfect, nu scotea fum pe nicaieri, nu are scurgeri suspecte ... Sa-l ia dracu' asta e. Doar nu o sa renunt la vacanta pentru asta.
Ma spal pe maini si il platesc pe om. Costuri rezonabile ... aproximativ cat a zis Florin mai sus.
Poze cu bulgarul n-am.

La ora 16.30 am plecat, am parcurs canalul navigabil cu care deja eram familiarizati, am intrat in "lac" si nasul meu a simtit un vant numa' bun.
Stop motor, sus velele! 
O frumusete, am navigat cu vele pana aproape in bordul Madrisei, care isi facea vazuta silueta uriasa mult deasupra apei.


(https://lh4.googleusercontent.com/-hxbgANEPYUM/VKzL_v16g6I/AAAAAAAAB4E/xKWIRgPL15Y/w1357-h569-no/Lac%2BVarna.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-mcHX9UpX0vE/VKzL7-J5KWI/AAAAAAAAB3o/8P-6xXsbDXQ/w1358-h763-no/DSC01036.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-n4B5XM-LYjY/VKzL-nk1RAI/AAAAAAAAB34/mgTaxpeoigk/w1358-h672-no/Lac%2BVarna%2B1.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-Xy1IMVLzVII/VKzL_zvM1KI/AAAAAAAAB4Q/A3feZTLwvKM/w1358-h763-no/DSC01101.JPG)

   Aici a fost iarasi un capitol amuzant, vorbind la telefon cu nea Sandu (un comandant care insista ca prietenii sa-i spuna asa, altfel e greu de tutuit un asemenea om), imi spune sa leg barca la babordul Madrisei, ca ne lasa scara pilotului sa urcam.
-Din vorbe o fi usor, dar Madrisa e uriasa, zic eu. :)
-Ei, las eu o parama in fata, una in spate si va legati asa.
   Ce vorbesti frate, cand ajung acolo nea Sandu si echipajul erau pe o punte cumva pe la inaltimea unui bloc cu 4 etaje si ne lasase o scara de franghie pe care de obicei urca pilotul, pentru manevre.
   Eu ma uit la Tania razand, Tania casca ochii si nu-i vine sa creada ca ar trebui sa urce pe scarita aia si cu copchilul in brate :)
Evident spun la telefon ca am sa incerc sa gasesc un loc in pupa Madrisei, trebuie sa fie un mic doc acolo, ne descurcam. Si virez in lungul vaporului, ajungand intr-un loc micut, de vreo 30x30 m , inchis pe trei parti,  in care apa efectiv fierbea, adunand valuri din toate partile  si neavand unde sa disipe aceste forte. Sarea in sus pe loc, cu creste care ba erau, ba piereau.
   Am intors pe loc (cum zic baietii "cu frana de mana") si am incercat sa trag la docul uscat al Madrisei, care avea puntea la 1m peste roof-ul barcii noastre. Insa barca nu statea pe loc, ci pe crestele alea fierband.
   Asa ca barca noastra era ba la 1m sub, ba putin peste, dupa cum ne ridica apa. E clar ca in conditiile alea nu aveam unde sa pun baloanele de acostare, ca ne rupe docul ala metalic. Si daca nu puteam proteja barca de doc, am incercat sa protejez docul de barca. Reusita totala!
   Am legat baloanele noastre de balustradele docului, asa ca daca barca era impinsa in el, sa vina pe baloane.
   Ca de obicei, pe o barca trebuie sa apreciezi lucrurile rapid si sa iei cele mai bune decizii instantaneu; timp nu e, apa nu sta pe loc.
Stiam ca in spate vine Corabia, trebuia sa o preiau si sa o leg, altfel loc de manevra nu are si trebuie sa ii spun clar ce sa faca.
   Nu stiu daca toata lumea a perceput lucrurile asa serios cum le vedeam eu, cert e ca am reusit sa leg barcile bord in bord si ne-am urcat pe doc unul cate unul, primiti calduros de nea Sandu si echipajul lui :) .
Abia atunci am rasuflat usurat si am putut zambi cu toata gura.

(https://lh3.googleusercontent.com/-mPGgq8U2lNY/VKzL9upEP8I/AAAAAAAAB3w/dzgR63ej4ds/w1358-h763-no/DSC01095.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-afbSS733iYc/VKzL7hyfDHI/AAAAAAAAB3k/VVX6hrb4Xsg/w1358-h763-no/DSC01093.JPG)

P.S.
Se observa in ultima imagine, proportia dintre cele doua barcute ale noastre legate la doc si pupa Madrisei (inca nu urcasem pe punte !! :) Am experimentat trairile lui Gulliver, din pozitia de piticanie :)

Plecarea in acea dupa-amiaza catre Nea' Sandu a venit ca o eliberare.
Eram mult mai linistit acum ca verificasem motorul si plimbarea pe lac era ca o proba mai lunga.
Totodata ardeam de nerabdare sa-l cunosc pe dl. Comandant. Nu-l vazusem pana atunci. Doar vorbisem o data la telefon cand am incercat sa-mi aranjez programul si sa-l intalnesc la Mangalia. Din pacate atunci nu a fost posibil.
Rememorand acum drumul pe care l-am facut iarasi prin canalul sudic si pe lacul Varna, am aceeasi impresie: locurile sunt tare frumoase, apa strajuita de dealuri impadurite. Chiar daca si la ei exista acelasi mixt de rezidential si industrial, de utilizabil si ruina partiala, de agreement si de comercial, aveam senzatia ca lucrurile se misca la vedere, ca treaba merge.
Parcurgeam canalul si treceam cand pe langa o nava ruginita, cand pe langa hale unde se auzea activitatea, apoi langa un drum secundar unde pescari isi intindeau  firele in apa, dupa care urma un mic debarcader cu barci si salupe si cu cate un velier mai mic, asteptand linistite unele ridicate pe mal, altele legate, pe apa. Printre toate astea erau presarate mici poprietati imprejmuite cu cate o constructie improvizata sau uneori doar o rulota. Peste apa, pe malul celelalt, lucrurile stateau chiar mai bine, rezidentialul fiind mult mai bine reprezentat.
Cred ca peste cativa ani, cand criza asta o sa fie uitata, acolo va fi un paradis. Pana la criza urmatoare.

(https://lh6.googleusercontent.com/-pAkqoHKrUV0/VKkT2d34mfI/AAAAAAAAGD8/IwnYT9p8oPg/w846-h563-no/DSC02592.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-cl2BR7Nthu4/VKkT5UsOOjI/AAAAAAAAGEE/a-EVwGg491g/w846-h563-no/DSC02593.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-hl2lg0eyhzE/VKkT7NzXKWI/AAAAAAAAGEM/SWVe7iBlK4I/w846-h563-no/DSC02595.JPG)

Ne-am petrecut cu cate un vas cargo si ne-am salutat cu marinarii de pe punte, apropiindu-ne incet de Madrisa. Nu aveam nici o grija caci Nemo era in fata, in volte, cu spinn-ul umflat majetuos.
Motorul torcea, jetul martor era vanjos si neintrerupt, nu se mai auzea nici un zgomot de frecare, iar dupa stresul cauzat anterior de toate astea plimbarea de care aveam parte era chiar romantica.
La un moment dat, vad ca Nemo ia la tribord, spre un doc plutitor, indreptandu-se pe langa el spre mal, unde se vedeau doua vase imense, trase pupa la pupa intr-un unghi de 90 grd. Deci asta este destinatia. Care va sa zica Madrisa nu era prea departe de prima noastra tentativa de a o gasi.
Relax total. Excelent. Intr-adevar un vas mare, chiar si asa, din departare. Si proportiile pareau cu atat mai evidente cand Nemo a ajuns in paralel cu Madrisa.

(https://lh4.googleusercontent.com/-zsvo4Neqnyc/VKkT-a3-7jI/AAAAAAAAGEc/LbAogs3xNe0/w846-h563-no/DSC02599.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-cfFncOgv7RA/VKkUAwZsDAI/AAAAAAAAGEk/XeLNDFJh6GU/w846-h563-no/DSC02600.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-WS_baiyrhjo/VKkUCBm7VUI/AAAAAAAAGEs/od3FpjnVXXY/w846-h563-no/DSC02602.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-IaDxF1j8Ytc/VKkUDgUd7kI/AAAAAAAAGE0/CubWJR9RYeQ/w846-h563-no/DSC02603.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-lEdyCWi87vs/VKkT88h1XCI/AAAAAAAAGEU/KVMNxAY9Cbk/w846-h563-no/DSC02596.JPG)

M-am ridicat de la timona si am mers la catarg ca sa strang randa. Am intors prova in vant si am bagat randa in lazybag. Eram in careul destul de larg marginit de cele 2 vase si de docul plutitor cand am luat din nou drumul pe trasa lui Nemo.
-   Bai frate, unde e Nemo? Intrebarea mi-a tasnit instantaneu. Adineauri era in fata mea, iar acum nu se zarea nici urma.
-   Pai nu era in fata? Mi-au raspuns fetele. Asta stiam si eu. Cred ca am facut trollface.
Uimit de fenomen, si admirand  totodata Barca cea mare nu am sesizat ca apa a devenit ceva mai agitata. Conform bancului cu deductia logica am concluzionat ca intrase printre cele doua vase, pe la pupa Madrisei.
-   Hai si noi acolo, sigur ne asteapta Florin.
Intrarea in spatiul dintre cele doua vase mari a fost epopee. Chiar asa era, apa era ca intr-un cazan care fierbea. Si nu doar atat, curentii erau puternici. O clipa am lasat la relanti motorul ca am si fost impins periculos spre mal.
Florin si Cosmin imi faceau semne sa ma apropii si sa le arunc parame.
Iar eu, in romantismul plimbarii de mai devreme nu aveam nici una pregatita. Inconstient. In momente ca astea orice secunda intarziata poate deveni critica. Ne-am mobilizat rapid, am scos paramele de pe unde erau si le-am aruncat spre Nemo. Imediat am mutat baloanele de acostare in pozitia optima, si legati de Nemo ne-am intins spinarile, cautand sa ne linistim respiratia si pulsul.

Pe docul de care era legat Nemo, Nea' Sandu ne zambea, iar in spatele lui fara sa se clinteasca, Madrisa ridica deasupra noastra o ditamai pupa, care astupa cerul.

      Faine poze, tovarasia voastra in calatorie a facut sa avem si noi imagini cu barca proprie, pe valuri. Prima data in atatia ani :)
(Trei exceptii sunt, Costin la Oltenita, Paul Condrat, pe Golovita si un coleg de forum, pe cand eram in tranzit, la Tulcea. Toate acestea fiind facute de la mare distanta si ca atare nu se vede mare lucru)

Treaba cu fenomenul Philadelphia mi-ai povestit-o cred, a doua zi... initial n-am stiut ca disparusem subit din campul vostru vizual :) . Si dupa cate detalii mi-ai dat atunci, cu intamplarea proaspata in minte, dupa hazul de rigoare am intarit ideea ca, faina aventura traim mai ficior ! :)

Si sa vezi placerea dracu' (cum zic oltenii) la vara!

Multumim mult ca ne dati si pe noi cu barca, acum, in mijlocul iernii :). Jos palaria pentru povestirile si pozele voastre.

Citat din: Vali din Ianuarie 07, 2015, 04:49:20 PM
Multumim mult ca ne dati si pe noi cu barca, acum, in mijlocul iernii :). Jos palaria pentru povestirile si pozele voastre.

Stiam eu ca braconierul ne asculta din umbra :) !
Nu se putea sa treaca cu vederea o zbenguiala marina, fara sa-l "ia valul".

Povestim si noi iarna Vali, ca vara si toamna am tinut-o tot intr-o iesire pe apa :)

Madrisa.
   Care va sa zica, cu peripetii, am ajuns legati la doc, penduland sus/jos, dar in siguranta. Am dat din mana in mana copii, sotii, pana a urcat toata lumea pe doc si l-am imbratisat pe nea Sandu, care era numai un zambet :) . Frumos lucru sa intalnesti un prieten in tara straina!
   Nu stiam pe unde sa o apucam, dar era clar ca directia era in sus. Mult in sus. Madrisa trona impunator deasupra noastra. Si am pornit pe scarile metalice ale docului, bifand rampa dupa rampa, pana cand aproape sa ajungem la nivelul puntii, arunc un ochi in spate si vad barcile noastre ca doua pene pe apa: mici, pierdute acolo jos.
   Intre bordul navei si docul metalic, era un spatiu de vreo jumatate de metru, infricosator prin adancimea lui, la al carui capat reflectau sclipiri in apele negre. Grija mare copii, ca nu-i de gluma!
   Oricum, odata ajunsi la bord ne-am cam pierdut in imensitatea navei, dar dl. comandant ne-a dus direct in careu, unde pregatise un vin rosu, de bun venit. Evident, imi stia preferintele :)
   Si ciocnind, ne-am intins la discutii voioase! Echipajul, desi nu intelegea nimic (erau filipinezi parca) participa la zambete, fiindca voia buna e molipsitoare.

(https://lh5.googleusercontent.com/-imzHvcA9qhA/VK1-BxDe4MI/AAAAAAAAB48/c_em4ITMPqg/w1358-h763-no/DSC01038.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-fr3CrXn_kIQ/VK1-CfQVcUI/AAAAAAAAB5A/AOAQ2WndKl0/w1358-h763-no/DSC01041.JPG)




   Un moment haios l-a starnit Maria, cand a privit cu pofta dulciurile intinse din belsug pe masa (ultima escala fusese la Istanbul, de acolo si proviziile). Prajiturele, sarailii, cofeturi, rahat turcesc, cronṭonele...  Maria privind la toate, in special la rahatul turcesc, spune pofticioasa Taniei: "Mami...astea sunt rahaturi ? "
      Hahahah... evident draga, in principiu rahaturi sunt, zicem noi, maturii, amuzati de jocul de cuvinte :)
Nea Sandu ospitalier cum e, a umplut doua mese cu de toate, la una dintre ele aducand pentru copii niste somon din portia dansului (am auzit eu, cand ii spunea bucatarului).
   Si fiindca discutiile fara baza practica isi pierd esenta, ne-a plimbat intr-un tur al navei, de jos pana sus. Intr-o incinta unde se ticluia navigatia, imi pregatise si un set de harti ale Marii Negre, pe care le-am luat cu bucurie, multumindu-i din suflet. Si pe care le-am uitat cu nerozie, la plecare :)
   Echipajul era in program de voie, toata lumea cu laptopul sau tableta, pe web.
Ne-am pozat sus pe "monkey bridge" , jos pe puntea principala alaturi de lantul de ancora gros cat antebratul lui Popeye, in prova, in chip de Leonardo di Caprio .... a fost frumos.

(https://lh4.googleusercontent.com/-z6MbM5pUxNQ/VK1-Y8qlcZI/AAAAAAAAB5M/xLUjUCIWlQQ/w1358-h763-no/DSC01060.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-2YyFq2geA4w/VK1-ZLOhFEI/AAAAAAAAB5Q/S33gRWVVoi8/w1358-h763-no/DSC01063.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-4bsWVjBVFTw/VK1-mKQBSuI/AAAAAAAAB5Y/7dkDw0hu_yc/w1358-h763-no/DSC01070.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-qWLXq4l1eKA/VK1-vWxlRcI/AAAAAAAAB5g/76qO2StQn9k/w1358-h763-no/DSC01072.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-nt8HC7qr9WM/VK1-4-wAk-I/AAAAAAAAB5o/nPC5ZjY54Wg/w1358-h763-no/DSC01080.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-IfxkwXPh42Q/VK1-93rW7NI/AAAAAAAAB5w/_CWg2pYT2ko/w1358-h763-no/DSC01081.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-FXsip591ekE/VK1_DzT1-JI/AAAAAAAAB54/hko5c5phFio/w1358-h763-no/DSC01086.JPG)





   Desi invitatia lui nea Sandu fusese sa ramanem acolo peste noapte, mie ratiunea imi dadea ghes sa scot barcile din capcana aia unde se invartejesc curentii. Astfel, cu toata bucuria vizitei, imi exprim intentia de dezertor. Oricum dimineata aveam sa plecam din Varna, asa ca marina era de departe cel mai bun loc de petrecut noaptea.
   Nu-i nimic, prietenul nostru cheama cativa din echipaj, care garnisesc niste sacose cu de toate dulciurile si marafeturile, ne daruieste inclusiv un somon cat mana :)
       Deosebit de indatoritor si amabil dom' "Picatan" . Asta fiind denumirea pe care i-a dat-o Maria cand a aflat ca nea Sandu este capitanul acelui vapor.
   De altfel nici nu l-a lasat, cand am coborat-o pe barca noastra, a disparut in cabina, a cotrobait prin lada ei cu jucarii si a iesit cu o minge.
-Ce faci Maria cu mingea?
-E cadou pentru domnul Picatan ! si i-a intins-o bucuroasa :)

Tare frumoasa vizita, ne-a umplut spiritul de voie buna si de sentimentul ca exista asemenea oameni si prieteni.

Ne imbratisam, ne salutam si plecam!
Deja seara incepuse sa se lase, nu imi amintesc daca am avut vant la intoarcere, dar sigur cand ne-am apropiat de capatul lacului si inceputul canalului, mergeam la motor.
Luminile malurilor reflectate in apa, balizele, navele la ancora, podul, creau o lume total diferita de cea de peste zi. Era feeric.
   Am aprins luminile de navigatie mai demult, dar la intrare in canal era trafic si privesc in urma sa vad daca  a facut acelasi lucru si Cristi.
Facuse.
Doar ca nu era regulamentar. Si acesta este de fapt momentul cand l-am sunat sa ii spun ca are in prova barcii, o frumoasa lumina alba, de pupa :) . (Deh, am incurcat putin momentele, dar tot e bine ca mi-am amintit si am corijat)
   Era deja a patra oara cand strabateam canalul navigabil, ii cunosteam balizarea, parcursul, marimea si parca am ajuns mai repede la marina.
   Excelent !

(https://lh4.googleusercontent.com/-H-QvQ-xGvkc/VK2ETFYWOHI/AAAAAAAAB6U/TOW3QU9tXgU/w1358-h763-no/DSC01102.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-xXtkRShotqA/VK2EUE02iVI/AAAAAAAAB6g/xGkCf7Svzn4/w1358-h763-no/DSC01104.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-hXFlmHozuco/VK2ETbrOkQI/AAAAAAAAB6Y/htWPgr_XS74/w1358-h763-no/DSC01106.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-x9IKSWcit60/VK2Ei2KMZzI/AAAAAAAAB6w/fL-FV_e6Y_E/w1358-h763-no/DSC01113.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-5Uq4CsECw34/VK2EispgxSI/AAAAAAAAB6s/V9kcEGWEoMA/w1358-h763-no/DSC01114.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-ZEbY3H44hos/VK2EmD0X3tI/AAAAAAAAB64/1EhTK2SySbI/w1358-h763-no/DSC01115.JPG)

Uite aici ( https://www.dropbox.com/s/1tfpqapun165f6o/2283%5B1%5D.pdf?dl=0 (https://www.dropbox.com/s/1tfpqapun165f6o/2283%5B1%5D.pdf?dl=0)  https://www.dropbox.com/s/q4fhgjloti8doxl/2285%5B1%5D.pdf?dl=0 (https://www.dropbox.com/s/q4fhgjloti8doxl/2285%5B1%5D.pdf?dl=0) ) hartile in format pdf, le-am luat eu de pe Madrisa, dupa citeva zile. Am fost cu Dan (bluewave) cu masina. Se pune si asta la "croaziere pe litoralul bulgaresc", nu?  8) Din pacate n-am mai apucat somon, :) am mincat varza cu ciolan "with a philipino twist". Bucatarul era filipinez si a scapat si ceva mirodenii mai exotice pe acolo. :) Bune de altfel ... ;)
Noi la plecare ne-am dat cu colivia manevrata de o macara. Docul se umpluse cu apa si nava nu mai avea nici o legatura cu malul, in afara parimelor cu care era legata. A fost intr-adevar o chestie interesanta.

Citat din: pelicanul din Ianuarie 07, 2015, 11:03:00 PM
Uite aici ( https://www.dropbox.com/s/1tfpqapun165f6o/2283%5B1%5D.pdf?dl=0 (https://www.dropbox.com/s/1tfpqapun165f6o/2283%5B1%5D.pdf?dl=0)  https://www.dropbox.com/s/q4fhgjloti8doxl/2285%5B1%5D.pdf?dl=0 (https://www.dropbox.com/s/q4fhgjloti8doxl/2285%5B1%5D.pdf?dl=0) ) hartile in format pdf, le-am luat eu de pe Madrisa, dupa citeva zile. Am fost cu Dan (bluewave) cu masina. Se pune si asta la "croaziere pe litoralul bulgaresc", nu?  8) Din pacate n-am mai apucat somon, :) am mincat varza cu ciolan "with a philipino twist". Bucatarul era filipinez si a scapat si ceva mirodenii mai exotice pe acolo. :) Bune de altfel ... ;)
Noi la plecare ne-am dat cu colivia manevrata de o macara. Docul se umpluse cu apa si nava nu mai avea nici o legatura cu malul, in afara parimelor cu care era legata. A fost intr-adevar o chestie interesanta.

Stiu ca ne spusese nea Sandu. Eu la inceput credeam ca ajungeti in aceeasi zi, ma asteptam sa va vad. Asta chiar ar fi fost tare :) !

Despre harti, necazul meu a fost ca mi le pregatise dom' Picatan de o saptamana, erau trase pe hartie. Iar noi in emotiile plecarii le-am uitat in careu.

Care va sa zica, dupa plecarea de la Madrisa, cunoscand deja parcursul, balizarea, am ajuns in conditii bune inapoi in marina Varna, spunandu-mi : excelent !
Excelent? Oarecum...
   Aici alt episod tragi-comic. :)
Tragem barcile la cheul mare, dinspre port. Acolo unde trasesem si in prima zi. Era liber-liber, nici corabiile Pinta nu erau toate. Dar dupa ce le legam bine, pun si o scandura lunga, protectie intre cheu si barca, aranjam tot.... apare un nene cam surescitat. Era paznicul din schimbul respectiv.
Si blogodoreste el ceva in bulgara, eu calm ma uit la el si ii spun ca politistul din banc:  nu inteleg :)
   Asta se irita si mai tare cand vede ca vorbeste degeaba, mai spune ceva cu acelasi rezultat: nu stiu frate bulgareste, o romana, o engleza, se poate ?
N-aveam noroc, asta nu stia romaneste deloc-delocut.
Ca sa scap de el, ii spun in engleza ca o sa vorbesc cu Tony (administratorul, va amintiti) si rezolvam.
   Nimic! Asta incepe sa dea din maini si mai tare, se enerveaza si zice ceva care parea sa insemne:
-" Ei Tony, Tony! Mai lasa-ma cu Tony! Fa ce ti-am zis, ia barcile de aici, ce nu intelegi?!?"
   Desi nu stiu bulgara sunt 100% sigur ca asta mi-a zis.
-"Bine bre nea omule, le mutam, ho". I-am zis asta in romana si sigur a inteles la randul lui :)  Ca s-a calmat.
   Hai frate Cristi, dezlegarea din nou, ca le-am legat prea bine. Si le mutam in bazinul interior al marinei, unde mai fusesera. Gasim noi loc. Te ajut pe tine sa o legi si apoi vin si cu Nemo.
   Am dat cu ochiul intai si desi parea full, cu bunavointa am gasit doua locuri. Undeva la cheul dinspre dig, trebuia agatat un mooring si legai barca cu pupa la mal. Nu stiam asta dar m-am prins din mers, stand pe prova Corabiei.
   Ei, asa, pe intuneric si pe necunoscute, ne-a iesit manevra perfect!
L-am lasat pe Cristi si am adus barca mea cu Cosmin ca ajutor, apoi ne-am linistit si am putut incheia o zi dintre cele mai pline :)

P.S.
      Ce credeti? Dimineata la prima ora (4.30-5.00 ) pe locurile unde voiam noi sa stam, trona deja un bric urias (gen Bricul Mircea), ocupand tot cheul :D !!! Venise noaptea.
Hahahah...deci de aia se scandaliza paznicul saracul !
Ce-ar fi fost sa vina ditamai nava si sa gaseasca locul ocupat de doua surcele MacGregor ?
Pai da, se demonstreaza ca in viata e bine si sa stii cand sa renunti.

(https://lh4.googleusercontent.com/-NgUyoQolA88/VK2TJJdGifI/AAAAAAAAB7Y/WBOs8q2QIU4/w1145-h859-no/20140807_093424.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-hpUKGCiq36Q/VK2TTwaku4I/AAAAAAAAB7s/X0rwdAAZLB0/w644-h859-no/20140807_093318.jpg)

Si a inceput o noua zi, o frumusete de zi cu o frumusete de vant !
Eu cu narile in aer ca taurasul Ferdinand, intrezaream cum ne va duce vantul asta de vest, catre cap Bjala....Doamne, ṭucu-ṭi palma ta ! (vorba lui Romeo-Skipper)

   Langa barca mea era un catamaran vizibil home-made, cu pavilion austriac.
Si intru in discutie cu un flacau cu o tunsoare mai speciala, dar foarte simpatic la vorba.
Erau doi camarazi, plecati din Austria, intr-o calatorie exclusiv cu vele spre Spania, parca. N-aveau nici un motor. Le-am spus ca un roman tocmai a facut calatoria spre Venetia in caiac :) .
   Si am intrat in vorba cu baietii, m-au invitat pe catamaran, care avea cate o cuseta in fiecare coca, spatiul de pe mijloc era o punte solida iar in prova si pupa cate o plasa de sustinere.
Puntea centrala, foarte larga,  era acoperita de un cort sub care se putea sta decent.
Mi-a povestit unul dintre baieti istoricul constructiei si planurile lor. Am retinut ca urmatoarea escala (nu popas, escala) va fi la Istanbul.
-Acolo ma asteapta si prietena mea, zice el cu un zambet. E o motivatie puternica ! :)

In coca tribord unde locuia el, avea cuseta, tabloul electric, o statie radio, o poza cu prietena, iar din paiol se puteau ridica doua placi: una acoperea bateria (ca de motocicleta, mica) si cealalta acoperea "bucataria" adica un aragaz cu cele trebuincioase.
   Desigur, din barca mea apare un capsor blond, ciufulit rau, cu niste ochisori albastri sclipitori si o gurita rrrosie, prin care striga la mine:
-Tati, vin si eu acolo :)

I-am spus baiatului ca vrea o fata sa vina pe barca lui, el amuzat si bucuros totodata, se pune la dispozitia Mariei.
A fost circ, cea mica l-a intrebat tot ce i-a trecut prin minte (prima intrebare a fost despre bucatarie, atunci a ridicat baiatul placa sa ne arate). L-a intrebat si cine e in poza, unde are panoul solar... etc.
   Cu Maria nu te incurci, ea stie cu barcile ! :)

Curand a chemat-o Tania la toaletarea de dimineata si asa am lasat baietii in pace.

(https://lh6.googleusercontent.com/-NTZfF8Fv1qU/VK97lhi6AhI/AAAAAAAAB8M/wC5ismOXvmU/w1145-h859-no/20140807_081738.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-1xKIvCYoAo0/VK97vUPbsHI/AAAAAAAAB8Y/Cyyo0qmDP54/w1145-h859-no/20140807_081843.jpg)

(https://lh3.googleusercontent.com/-rhF1Es0H4aM/VK97viyPFlI/AAAAAAAAB8c/jdHZce-w_jM/w1145-h859-no/20140807_081909.jpg)

(https://lh6.googleusercontent.com/-A60X3If90NY/VK98Cbst4UI/AAAAAAAAB80/6IHjmJJnIqw/w1145-h859-no/20140807_082607.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-aRuDMrgQtSA/VK97x8ptv6I/AAAAAAAAB8k/f2qFybgVccE/w1145-h859-no/20140807_082447.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-j2ThnrQUqE8/VK97-1Q5sxI/AAAAAAAAB8s/UW28gnqs1ks/w1145-h859-no/20140807_082458.jpg)

(https://lh3.googleusercontent.com/-Av1JfZ7LcQc/VK98HlMGHzI/AAAAAAAAB88/hZN93LQMUrY/w644-h859-no/20140807_081748.jpg)

Remarcasem si eu catamaranul.
Constructia imi parea cunoscuta ca tipologie. si eram convins ca se misca foarte bine.
Am cautat putin prin amintiri: cred ca ultima fotografie din galeria Tiki 21 este constructia de care vorbim.

http://wharram.com/site/gallery/coas...designs/tiki21 (http://wharram.com/site/gallery/coas...designs/tiki21)

De ce nu am intrat si eu in discutia voastra? Sincer chiar mi-as fi dorit sa aflu detalii despre constructie, viata la bord etc , dar trebuia sa cumpar o lumina prova, sa o schimb pe cea originala careia ii lipsea geamul.

Citat din: cristizz din Ianuarie 09, 2015, 09:22:02 AM
Remarcasem si eu catamaranul.
Constructia imi parea cunoscuta ca tipologie. si eram convins ca se misca foarte bine.
Am cautat putin prin amintiri: cred ca ultima fotografie din galeria Tiki 21 este constructia de care vorbim.

http://wharram.com/site/gallery/coas...designs/tiki21 (http://wharram.com/site/gallery/coas...designs/tiki21)

Se misca bine, bestia! M-am enervat mai tarziu in timpul zilei, cand n-am reusit sa-l ajung in vantul care devenea tot mai slab.

Ok, e o ora matinala decenta, intru in programul de dimineata, cu nasul in bucatarie.
   Scot cafelele fericit, strig la vecin : vecine, iti aplic o doza de cofeina ? :)
Cristi e de acord cu drogul, dar cere o amanare a plecarii, dupa ce l-am atentionat in ajun ca are luminile prova cu probleme. Zice:
-N-as pleca asa la drum, chiar daca nu navigam noaptea. Macar aici avem magazinele sub nas. Cumpar un bloc de lumini prova si le montez cand oi avea timp.
-Corect. Oricat mi-as dori sa plec, e rational sa cumpere de aici, zic.

Privesc in sus, mi-e teama ca slabeste vantul asta fain, dar ce o fi o fi. Hai la magazine, poate mai iau si eu cate ceva.
   Fiecare dintre noi stie cu ce bucurie intram in magazinele de accesorii pentru barci. Draga, aveau astia tot ce iti trece si nu iti trece prin minte! Nu numai piese ci si subansamble. Totusi Cristi n-are noroc sa gasesca  o lumina potrivita si cumpara una mare. Dar nu mare ci MARE ! :)  Dubla, tripla...Cred ca e pentru un velier de 45' .
Zice: "Lasa frate sa fie... daca gasesc alta o pun pe aia. Dar daca nu gasesc si am nevoie?"
   Facem nitel haz de asta si in sfarsit ii dam bice cu plecarea.
Nu inainte de a-l suna pe Tony sa-i spun ca ii datoram niste bani. Am stat o noapte in marina.
-Lasa, zice el, nu pot sa vin acum, ne intalnim noi.
Eu baiat salon, intru la el in birou si ii las banii sub tastatura. Las' sa fiu eu corect.

Il secondez pe Cristi la plecare, si imediat cum il vad ca pleaca, sar pe Nemo dornic de drum. Mola pupa, la prova am iesit din mooring si gata! Am inceput sa simtim valurile care veneau din largul golfului Varna.

   Vantul de vest mai scazuse din intensitate, asa cum era de asteptat. Iar dupa ocolirea capului sudic al golfului, a inceput sa bata nord, devenind purtator.
   Bun si asa, la mine pe barca au inceput cantece si veselie de prescolari. Apoi am inceput sa filmam si sa facem poze.... ce altceva sa faci cand vantul lucreaza pentru tine?
   Aveam de parcurs cam 26 de mile cu totul, nu e mult, nu e putin. E numai bine pentru un pasaj cu familia. Aproximez 5 ore de navigatie.
Trecand de farul ce strajuieste intrarea sudica in golf (o mica fortareata pe un promontoriu), iau largul spre vapoarele din rada, ca sa scap de protectia tarmului inalt.
Idee buna fiindca am navigat frumusel cu purtatorul.
   Doar ca dupa o vreme, vantul care slabise a inceput sa bata in anemie, pana a disparut cu desavarsire. Si ma amuz acum citind din jurnalul meu, frazele lacoonice de atunci. Ce neputinta razbate din ele :)  (citez inceputul zilei):

"Marti 5 aug (e taiat si deasupra scrie Joi 6 aug. In realitate era vineri 7 august, dar eu pierdusem niste zile de la apel :) )

Vant  foarte bun, vest. Inima mea plange.
Cristi cumpara lumina prova de portavion, platim marina si plecam la ora 10.
Iesim in larg si vantul incepe usor sa moara.
Merg la motor ca boul si marea isi bate joc de mine: vant ioc, val mare si urat.
Catamaranul in fata noastra".

Al dracului catamaran, nu reuseam sa il prind din urma. Cat fusese vant ma apropiasem nitel. Cand a inceput sa slabeasca, adio !
   
Pe hula aceea nu avea rost sa asteptam vantul. Am parcurs cateva mile la motor "ca boul" ;)  si surpriza! Incepe vanticel, apoi vant. Sus velele! Am parcurs ultimele mile, apoi dubland promontoriul de la Bjala am intrat cu precautie in golf.
   Iaca am ajuns. Ce-om gasi aici ?

(https://lh5.googleusercontent.com/-7ks86YIFJWw/VLC-MCQ8YKI/AAAAAAAAB9w/oLpicSGHMnU/w1358-h763-no/DSC01118.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-lpQz_oljFGg/VLC-L3fIv-I/AAAAAAAAB9s/153CK75Ap3o/w1358-h763-no/DSC01119.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-FbliEvppa2w/VLC-MJ3NaLI/AAAAAAAAB90/h03xlCiYOG8/w1358-h763-no/DSC01123.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-_V-UepmYbS0/VLC-OV3RDwI/AAAAAAAAB98/LcSmj_sZFEc/w1358-h763-no/DSC01127.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-QaaAy-PJZVU/VLC-TFkKgFI/AAAAAAAAB-I/LDSDOk-6WtE/w1358-h763-no/DSC01128.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/--WR-miEAfVQ/VLDDKH20OgI/AAAAAAAAB_w/Pw_rejo_aJ0/w1358-h795-no/DSC02600-1.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-b-Kzm6efJQU/VLC-TOvtZ1I/AAAAAAAAB-M/AQ_bIAlS25U/w1358-h763-no/DSC01129.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Q4dmCJH6Oes/VLC-lS3LcqI/AAAAAAAAB-c/ho2qY9kj01I/w1358-h763-no/DSC01134.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-WbqGO8h_y_g/VLC-cazC2BI/AAAAAAAAB-U/52kcFoxMTzs/w482-h858-no/DSC01131.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-FoOLBzfUuwY/VLDCIdOihpI/AAAAAAAAB_M/_gOdR9DWpEM/w1085-h859-no/DSC02603-2.jpg)

(https://lh3.googleusercontent.com/-iZ0JcTz_O2A/VLDCJDa8dAI/AAAAAAAAB_Y/b-Cv0zeXEs4/w1156-h859-no/DSC02604%2B-1.jpg)

(https://lh3.googleusercontent.com/-T7te3TEtH5c/VLC_J1HjrJI/AAAAAAAAB-0/ohTv58gHnhw/w1358-h763-no/DSC01136.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-EDa5odKYgOI/VLC-9NMlXNI/AAAAAAAAB-o/Es-0LY5_hj0/w1358-h763-no/DSC01151.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-DpR4c14e6FE/VLC-9dxflTI/AAAAAAAAB-s/bCkKOl_rRlM/w1358-h763-no/DSC01155.JPG)

Marina Bjala

   
   Sa ne intelegem, marina Bjala este un mic port pescaresc, cu amuzante pretentii de marina :) .
Desigur, un bun punct de refugiu, un popas perfect pentru cine navigheaza de placere, cu familia, nevrand sa o expuna unor pasaje lungi si obositoare. 
   Capul Bjala este marginit la sud de o plaja triunghiulara cuprinsa intre aceleasi stanci din care e durat promontoriul. Din capatul plajei porneste un dig lung, arcuit, care protejeaza un golf deschis catre sud. Malul e muntos si pare ca se pravaleste in golf, cu o padure de brazi. Faleza inalta coboara intr-un punct, acolo unde se intersecteaza cu capatul digului si porneste drumul de acces catre localitate. 
   
(https://lh4.googleusercontent.com/-sbexFZnZJdU/VLNz_4bZ0aI/AAAAAAAACCM/KALx93p87Ow/w1219-h859-no/Cap%2BBjala.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-VqAjHVTpxlE/VLN0AF7raaI/AAAAAAAACCQ/XVujIoW-jGI/w1312-h843-no/Marina%2BBjala.JPG)



   Intr-o privire generala am cercetat golful, cautand un loc de popas. Vantul care isi pastrase directia N-E, se intarise si crestea de la moment la moment. Iar dupa norii care se strangeau, nu arata nicicum ca s-ar putea potoli.
   Lucrurile stateau astfel:
-pe partea stanga, sub faleza era plaja foarte ingusta; eram atras sa ajung in apele acelea de tarm, dat fiind ca avem pescaj mic, dar daca se roteste vantul, n-avem deloc protectie din sud. In plus, nu stiu daca apele alea calme acum, nu ascund niste varfuri de stanca, in acord cu faleza pietroasa.
-Pe partea dreapta avem capatul digului, semnalizat, cu un cheu din beton la care stau legate barca-n barca, o flotila inghesuita. N-avem loc acolo. Singurul loc gol este in capat, unde digul face un mic "L", dar acolo pare locul de debarcader, nu-l pot ocupa.
-In capatul golfului, pleaca din cheu doua pontoane mai lungi, din lemn, si cateva mai scurtute. Poate gasesc loc acolo, zic.
   Si tai golful incetisor, cercetand din ochi.
In cateva secunde aud strigate si vad doi care se agitau pe mal.
Ce-i bre ?
Semnele lor aratau sa ma indrept catre locul de debarcader.
Fac un rondou sa ma apropii tot cu vantul in prova si aduc incet barca oblic inspre cheu. 
Intr-adevar, oamenii erau cei ce se ocupa de "marina" si imi explica din maini, asa cum parchezi o masina: asta e locul !
   Bun, atunci fiindca nu vad mooring sau balize, apreciez o distanta potrivita la care Cosmin da ancora si aduc barca incet cu pupa la mal. Dificil, locul e ingust iar vantul ma apropie mult de coltul cheului. Daca imi intoarce putin prova, n-am nici un spatiu de manevra. Ii strig lui Cosmin sa recupereze ancora si o dau mult oblic, in vant.
   Acum ma apropii ceva mai rapid, cei doi cu marina care imi striga sa le arunc parama se cacaie inexplicabil vreo 10 secunde, timp in care rafalele ma imping din nou lateral spre coltul betonat. La naiba, doar stiu ca daca vreau un lucru bine facut, trebuie sa il fac cu mana mea!
Ies din nou, intru cu pupa, dau un stolṭ si sar pe cheu cu parama tribord in mana. Lasati baieti, inteleg zelul, dar mai bine o fac eu. Barca mea, responsabilitatea mea.
Cei doi imi spun degraba ca avem de platit 20 de leva. Rabdare, le zic, ajungem si la asta.
   Imediat apare si Corabia in dreptul nostru, il vad pe Cristi uitandu-se intrebator la mine: ce facem?
   Ii strig sa dea ancora tot oblic in vant si cel mai bun lucru este sa vina cu spatele catre prova mea, eu il preiau si ducem barca usurel in spate, la edec :) .
Cu putina straduinta, in scurt timp avem barcile bine legate la cheu, a lui Cristi de a mea, iar a mea de un vaporas pescaresc, metalic.
Buun. Acum sa ma ocup de  taxatori.
-Ia spuneti bre oamenilor, care-i treaba?
-20 leva, marina !
-Ok, uite 40 pentru ambele barci. Ce avem aici in "marina" ? Apa, toalete, dusuri, curent? zic eu in gluma desigur :) .
-Da, cismea e la capatul digului, si WC tot acolo. Curent aici, face unul semn catre un cofret metalic ruginit. Ulterior mi-a si aratat mandru ca daca bagi mana in cutia de tabla (ferecata in fata) printr-o gaura decupata in spate, poti scoate un triplu stecher ciobit, din care iei electricitate :) !
  Thank you, ii zic eu deloc incantat de tetanosul care ranjea in marginile ruginite ale gaurii din cofret si nici de eventualul soc doi-douazeci, daca as fi dibuit stecherul de plasticul spart.
Ma doare-n cot de facilitatile lor mimate, noi avem somon la cina. Somon de la nea Sandu ! :)

P.S.
    Pe cheu forfoteau cativa pescari, oameni moderni, care cascasera gura la manevrele noastre si acum ciupileau din ape cate un pestisor cat degetul. Cristi ii intreaba in treacat: ce faceti cu aia, ii mancati ?
-Da !
-Aaaa, zice Cristi apreciativ.... apoi  scoate somonul cat mana si ne apucam sa-l transam :)

A fost ca de "Cascadorii rasului" :)


(https://lh3.googleusercontent.com/-CgTwqXaNmxo/VLN2nnyBXrI/AAAAAAAACEE/ZFsz6PY2fG4/w1358-h763-no/DSC01172.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-lh3D51dMLG4/VLN2P_Zjm9I/AAAAAAAACCs/o_X_wJsutZc/w1358-h763-no/DSC01160.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-XCJ_xO0i__k/VLN2sS79HEI/AAAAAAAACEY/WiwV49Tm9DY/w1358-h763-no/DSC01176.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-MhrohQF4HvQ/VLN2xSAfszI/AAAAAAAACE4/OFs1WFCRmsU/w1358-h763-no/DSC01180.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-j1-WO2kpaTM/VLN2reIzoeI/AAAAAAAACEQ/TalfQsamhj4/w1358-h763-no/DSC01175.JPG)

Drumul de la Varna catre Biala a fost relativ linistit.
Din cand in cand, urmarind variatiunile de relief ale coastei, incercam sa anticipez schimbari ale vantului in directie si / sau intensitate. Constatam ca acest tip de navigatie are momente de fervoare chiar intr-o zi calma. Aceste variatiuni spargeau monotonia si totodata fixau anumite cunostinte citite in manuale. Cum stim cu toti, teoria ca teoria dar practica ....
Capul Biala aparea in prova si ne povestise tipul de la magazinul nautic din Varna ca e bine sa tinem putin largul si sa intram in portul pescaresc dinspre sud. Pericolul nu era foarte mare pentru noi avand derivoare retractabile, dar erau cu siguranta formatiuni stancoase nesemnalizate si putina precautie nu strica.
Asa ca am urmat trasa pe care o tinuse si Florin si ne-am apropiat plini de speranta, intrand in adapost. Am remarcat inca de la inceput ca portul nu era foarte bine protejat, toata latura de sud fiind expusa. In timp ce Florio si Cosmin executau manevrele incercam sa studiez cat mai atent algoritmul de lucru, pe care trebuia sa-l repet. Mai facusem o singura ancorare cu cateva saptamani inainte, cand m-am dus la Olimp, la Popasul Pescarilor si am ancorat in golfuletul din fata restaurantului, asa ca nu ma consideram chiar priceput. Vantul incepuse intr-adevar sa se inteteasca si faptul ca Florin a trebuit sa repete manevra m-a incordat putin. Fara sa imi dau seama, din pricina vantului si a atentiei la manevrele de pe Nemo, am ajuns periculos de aproape de rocile si betoanele care delimitau capatul digului. Rapid am pus masina pe inainte si m-am indepartat.
Evident ca nici mie nu mi-a iesit din prima, am repetat manevra, dar in final ne-am legat si eram in siguranta.
Costurile de ,,Marina" mi s-au parut furaciune raportate la prapadenia aia de amenajament care arata a orice numai a marina nu, iar piticul paranoic din mintea mea imi soptea ca bulgarii ne mint. Culmea, ne-au dat chitanta, iar intrarea pe cheu era chiar blocata cu o bariera in apropierea careia avea ghereta paznicul care ne luase banii.
Am constatat ca acel dig era loc de promenada pentru cei din zona, altii venind ca sa se relaxeze la pescuit. Mi-ar fi placut ceva mai multa intimidate dar uneori trebuie sa te impaci cu ceea ce nu poti schimba, asa ca in timp ce tota lumea se ocupa cu treburile casnice m-am dus sa cumpar cate un Pepsi de la restaurantul din apropiere. Aflasem despre el de la unul din pescarii care prindeu micropesti pe langa noi. Ok, pasiunea este de inteles, dar ma intrebam de ce-i pastreaza; omul mi-a raspuns nonsalant ca-i da la pisica. Abia atunci am empatizat cu el. Si eu am vrut odata sa cumpar un canar, ca sa-l scot pe motan din depresie dar m-a descurajat nevasta-mea care a comentat nu stiu ce despre bibelouri.
Seara s-a asezat discret in timp ce noi savuram somonul preparat cu mirodenii, al carui miros imbietor era dus de briza usoara spre cei cativa care pescuiau sau doar se plimbau pe langa noi. Apoi Florin a scos chitara si m-am mutat la el in cockpit unde am inceput sa fredonam in surdina ca sa nu o trezim pe Maria care atipise.

Iesit pe dig sa vad imprejurimile, observ catamaranul austriac intrand in golf, fara nici o intentie de a se alatura vaselor din "marina" ci dimpotriva, mergȃnd aţă catre plaja opusa.  Evident, la pescajul si greutatea lor, o stanca submersa nu e o problema. In plus, pot trage catamaranul pe mal daca se supara vremea si se formeaza val.

(https://lh6.googleusercontent.com/-2aOJOoCtM-g/VLN3AkT8ffI/AAAAAAAACFo/Wrnugx-5ZYE/w1358-h763-no/DSC01184.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-O0iM2pFpLzM/VLN24gKkyOI/AAAAAAAACFU/3ItOmnO4o_4/w1358-h763-no/DSC01181.JPG)



   Cumva foamea si pofta reunite de gandul reconfortant al incheierii pasajului, ne-au facut sa preparam rondelele de somon fiecare dupa cum s-a priceput. Cristi pare ca s-a priceput mai bine :) noi l-am perpelit pur si simplu in suc propriu, fara alte artificii culinare si l-am pus alaturi de o garnitura de legume, cu cateva rondele de lamaie.
   Am pus masa fiecare in cockpit si am stropit somonul cu un vin bun, dat peste bord de la unii la altii. N-am stat sa ma gandesc atunci, dar cred ca s-a starnit ceva salivatie pavloviana pe dig :) . Cum spune Cristi, promenada era in toi, doar ca eu in barca mea sunt acasa; nu ma afecteaza privirile necunoscutilor.
   
   Curiosi am mers cei 350m de dig (e ceva, nu?) sa vedem cişmeaua de unde aveam sa luam apa dulce. Cismeaua era una publica, folosita si de cei de pe plaja si de cei care erau in trecere pe acolo. Toaleta lor (o ecologica sordida) oricum nu prezenta interes.
   Din capatul digului in dreapta se intindea plaja, care mie mi-a placut. Poate si pentru faptul ca am facut cu totii o balaceala nebuna, intre niste valuri cu spuma.
Spre seara, intr-adevar am avut niste momente de reverie date de frumusetea apusului si am cantat cate ceva la chitara.
A fost o zi frumoasa, incheiata la fel de frumos...asa incat nu-mi mai venea sa ma duc la culcare. 

(https://lh5.googleusercontent.com/-ILH3aPWWfvM/VLN23e_oYwI/AAAAAAAACFM/kS1S09wxGU0/w1358-h763-no/DSC01183.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-vNkYI2egBVQ/VLN3K4IrSWI/AAAAAAAACGU/Wjt8xVfk8fE/w1358-h763-no/DSC01192.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-K0y8uXmE3QM/VLN3NERA9SI/AAAAAAAACGc/hsd2AXuYTXI/w1358-h763-no/DSC01195.JPG)

Casc un ochi la 6.30 : bate vestul.
Eu sunt obisnuit in calatoriile noastre sa nu scap vantul atunci cand il am. Pe urma om mai vedea, insa doua ore de vant bun inseamna 12-13 mile. O jumatate de traseu!
In plus de asta, vantul de dimineata este cel mai bun. Impusc toti iepurii dintr-o lovitura:
-eu imi fac nebunia navigatiei nestingherit.
-ceilalti dorm leganati si dorm bine !
-cand se trezesc am parcurs jumatate de traseu, mai avem putin si ajungem.
- ultimul si cel mai important pentru mine: nu bȃrȃi motorul, ci reglez vele :)

Ciocanesc la Cristi, el apare imediat:
-Bai, eu nu am mult carburant, trebuie sa folosesc vantul asta. O sa plec acum.
-Pai...vin si eu !
-Hai ! zic........

"Aranjez dezordinea", fug cu noianul de vase la cişmeaua de la mama dracului, ma intorc rapid cu ele curate, il ajut pe Cristi sa plece de la cheu si o tai exemplar, din cateva miscari !
  Nu-i vorba, Cosmin ma secondeaza perfect, ne stim manevrele, de aici si miscarea fara ezitari.
   Nici nu  astept sa depasesc gura golfului si scot velele.
   SUPERB !!!

Navigam cu vant travers pana la cap Emine, 6,5 nd SOG. E o viteza excelenta pentru o barca de 8m.
   In sud de Bjala, in dreptul localitatii Obzor, vad ceva nelamurit, departe, pe apa. Oameni n-au cum sa fie. Scot binoclul si descopar trei lebede :) .

(https://lh5.googleusercontent.com/-RQRkJaHUNag/VLVhWM3h3yI/AAAAAAAACHo/nQ53U_110vQ/w1358-h763-no/DSC01197.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-dAvZVzQw8Oo/VLVhWSd1SLI/AAAAAAAACHs/r_b9fNZfcVE/w1358-h763-no/DSC01201.JPG)





   La jumatatea distantei vad valea care se casca intre doua formatiuni inalte si ma astept la intensificari ale vantului. Intr-adevar asa se intampla.  Roluiesc putin din foc si guvernez cu aceeasi viteza, in schimb barca e mai stabila.
   De data asta Cristi a fost cel care a ales largul, eu ma pastrez in zona coastei. E chestiune de feeling. Se pare ca nu m-am inselat, in zona de coasta se pastreaza vantul de travers, pe cand in larg e rotit,  il vad pe Cristi cu velele dispuse ca de vant purtator. Lucrul asta se reflecta si in pozitiile noastre, Nemo luand ceva avans.

(https://lh3.googleusercontent.com/-sDzRfDD3bGg/VLVhw3xg5LI/AAAAAAAACIE/u9WqgcWrkyE/w1358-h763-no/DSC01212.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-Hb0mB9Y-KSg/VLVh5SogLGI/AAAAAAAACIM/MkwStSgI0Zc/w1358-h763-no/DSC01215.JPG)



   Intre timp fetele s-au trezit, la fel si Cosmin care dupa ce ma ajutase cu desprinderea de la cheu si recuperarea ancorei, se retrasese in "dormitorul" lui :) .
   Micul dejun a fost frugal, eu cand sunt la timona, n-am senzatii de foame. Iar atmosfera incarcata de niste nori incerti si viteza pe valuri, a pastrat starea de somnolenta a echipajului: fetele abia trezite au continuat somnul pe banchetele din cockpit.
   Port un tricou RAID Romania de la expeditia din 2013 si, fugind cu vantul,  ma simt "rider" :) . Fredonez "Riders on the storm" - Doors :)  Valurile ne salta si pe genunchii mei doarme Maria.
E superb, cata incredere are un copil, cata liniste arata in conditiile alea (in care unii adulti se mai crispeaza).

(https://lh4.googleusercontent.com/-NIYK7BcbWWc/VLVhkOrCgSI/AAAAAAAACH8/8DDpPcYmgB0/w482-h858-no/DSC01204.JPG)





   Ne apropiem de capul Emine si sper ca dupa ce il dublam sa nu dispara vantul, obturat de inaltimile falezei. Evident ma astept la alte rafale, dar  deja am focul injumatatit si n-am chef deloc sa fac acelasi lucru cu randa. O s-o jonglez din scota ghiului daca e nevoie.
   Intr-adevar, vantul se suceste de cateva ori, revine, loveste in ciocane bizare care se schimba de pe babord pe tribord.... se joaca :)
E destul de clar ca inaltimile lasa ca vantul sa ajunga la noi in turbioane. E puternic dar vine de niciunde.
Oricum, inaintez destul de bine, mai pastrez viteza de 5- 5.5 nd. In spatele nostru vine Corabia, dar nu are acelasi noroc, la un moment dat strange velele.
Eu ma mai joc o perioada cu capriciile vantului, lucru destul de enervant fiindca trece de la vant de 17 nd la adiere de 4 , apoi iarasi 15-17 nd dar pe alta directie.
In curand dispare aproape total, dar nu e bai, in fata se vede peninsula Nessebarului. Strangem si noi velele si pornim motorul.

(https://lh5.googleusercontent.com/-RmlGv1qOAhU/VLVh-gTb6MI/AAAAAAAACIU/SBiDWaKu95A/w1358-h763-no/DSC01216.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-KVRlFweMkDI/VLViOUhnGXI/AAAAAAAACIc/_DeiRksQrwU/w1358-h763-no/DSC01222.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-MYCTqtjgSQg/VLViS6nRmhI/AAAAAAAACIk/W36qxn8qBvI/w1358-h763-no/DSC01224.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-ec_O3CcaP0I/VLVjBy1EAAI/AAAAAAAACI4/wKCnXajDJ4E/w1358-h763-no/DSC01229.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-E9qb9Ho81zs/VLVnTcO4kWI/AAAAAAAACKk/_7d43L3Sbsg/w1358-h848-no/Emine-Nessebar.JPG)




De cand am trecut de capul Emine, plafonul noros uniform dar nu compact, a inceput sa se combine cu fuioare de nori densi, la altitudine joasa, apoi sa alcatuiasca formatiuni amenintatoare in care se zareau niste ochiuri ici colo, de parca te privea Neptun din inaltimile marii. Am mai intalnit asta in zona Razelm.
   Se intruneau conditii de furtuna, pana si calmul marii sub densitatea aia de nori, prevestea ceva. Dar am zis ca e foarte posibil sa fie un fenomen asemanator cu cel din golful Varna, va amintiti ce spuneam .

(https://lh5.googleusercontent.com/-0poVkyqyzZc/VLVjZKltdfI/AAAAAAAACJE/kRDvFyCB0k4/w1358-h763-no/DSC01230.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-4HXefDhRUz8/VLVjxkpc4PI/AAAAAAAACJM/17aa6QQXA8g/w1358-h763-no/DSC01234.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-TCS5d6p7orU/VLVkjt0y_TI/AAAAAAAACJc/ol3vgDlOQ9Y/w1358-h763-no/DSC01237.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-WgYgUEbBWlw/VLVkkHxa4RI/AAAAAAAACJg/1Al99wq67PY/w1358-h763-no/DSC01240.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-EOnTy7JPj6g/VLVlBNCGypI/AAAAAAAACJw/AqCe0MeMGe0/w1358-h763-no/DSC01251.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-L2OPgoSifdg/VLVldXBXQqI/AAAAAAAACJ8/y3um4iQvR6k/w1358-h763-no/DSC01256.JPG)





   Oricum, eram foarte aproape de intrarea in zona marinei. Nu mai fusesem de 3 ani pe aici, nu stiam daca era la fel, asa ca m-am apropiat incet, am trecut de balizele pe care le aveam punctate si in Navionix.
   Acum, si daca n-ai fost niciodata intr-o marina, cauti cu privirea catargele :) . Ele te calauzesc cat se poate de sigur.
Dar n-au fost surprize, nu se schimbase nimic din ceea ce stiam, am intrat in bazinul marinei cautand nu un loc, ci doua, ca am plecat in tandem :) . Si negasind ceva convenabil, am preferat pontonul central, chiar pe colt unde am punctat pe harta "Marina".
   Am acostat imediat si am facut loc pentru Corabia, pe care am si legat-o provizoriu, pana vedem cum stau lucrurile aici. Locul era ok, am ajustat legaturile si am tras barcile stanga-dreapta cat sa nu se poata atinge.
   In cateva secunde a aparut un tip cu alura de culturist, care a luat parama de la Cosmin sa lege el la pupa.
Nesigur pe abilitatile lui, maschez cu o gluma si zic:
-Let the boy make this, is a sailor :)
-No, no, is my job ! Is my job !  a cascat el nistre ochi seriosi, adica nici sa nu insist ca e jobul lui.
Bine, l-am lasat sa-si faca damblaua, mi-a spus si cat datoram pe zi  si l-am expediat spunand ca il cautam in curand. Sa ne tragem sufletul. 
Dupa ce a plecat am desfacut ce legase si am refacut springurile. Jobul lui e treaba lui.    Barca noastra e responsabilitatea noastra :) .

Ei si acum ajunsi la liman, ne-am zambit cu totii voiosi : distractie sa fie !
Aici toata lumea fara exceptii, e pusa pe petrecere. Stam doua-trei zile, vizitam, ne facem de cap!

(https://lh5.googleusercontent.com/-0poVkyqyzZc/VLVjZKltdfI/AAAAAAAACJE/kRDvFyCB0k4/w1358-h763-no/DSC01230.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-KPmC9fyeRWk/VLVnRObVecI/AAAAAAAACKc/QMLeqcIjg3c/w1358-h816-no/Marina%2BNessebar.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-2E2fN4AZsX4/VLVmGDrU1jI/AAAAAAAACKE/R2j-f2Rcdl4/w1358-h763-no/DSC01274.JPG)

Si un mic film din apropierea capului Emine. Vela mica din larg este a lui Cristi :)

http://youtu.be/IpGpsxuO5R4 (http://youtu.be/IpGpsxuO5R4)

Pentru ca sunt la capitolul filmulete:

Cantec si voie buna, la plecarea din golful Varna :)


http://youtu.be/smdBHJ8QBhQ (http://youtu.be/smdBHJ8QBhQ)

Abia astept sa aud din nou, pe viu, valurile care mangaie coca barcii :)

Felicitari, frumoasa vacanta cat despre Nemo si Corabia ce sa mai zic , super.
Dar cred eu ca nu ati incheiat , nu?
Asteptam continuarea, bineinteles cu foto sa ne mai inseninam zilele astea de iarna.

Citat din: ziuamarinei din Ianuarie 19, 2015, 05:59:21 PM
Felicitari, frumoasa vacanta cat despre Nemo si Corabia ce sa mai zic , super.
Dar cred eu ca nu ati incheiat , nu?
Asteptam continuarea, bineinteles cu foto sa ne mai inseninam zilele astea de iarna.

Nici pe departe, n-am ajuns nici pe la jumatatea vacantei. O povestesc usurel, pe masura ce timpul ma lasa :) .
Oricum, ma axez mai mult pe pasaje si pe navigatie, ca perioadele de distractie n-au o relevanta mare, asa ca le mai sar .

Am gasit putin timp sa continui povestirea :) . Trebuie sa spun ca in Nessebar nu este doar o marina, pe perimetrul peninsulei sunt mai multe locuri de acostare. Insa eu aici mai fusesem (in marina insemnata pe harta din postul meu anterior), iar drumul cunoscut este cel mai scurt.
   Marina e bine protejata, dar pe mare deja incepea un dans dirijat de vantul care crestea. Pun binoclul la ochi si vad austriecii cu catamaranul lor, luptand nitel cu vremea, pe fundalul unor taliene. Dupa care ii observ intorcand barca in directia noastra. Probabil vremea devenise prea dura pentru ei.

(https://lh4.googleusercontent.com/-EcbB6xahNdg/VM8VQdPyAVI/AAAAAAAACL0/kbuZLM8gfcc/w644-h859-no/20140808_150706.jpg)

    Cumva imi placea asta, m-am bucurat de compania lor in Varna si i-as mai fi tras de limba. Dar ulterior vazand ca nu apar, am dedus ca si-au ales o plaja pe care sa isi traga barca. I-am inteles perfect, intr-o asa lunga calatorie, cheltuielile trebuiesc limitate iar marina Nessebar costa. 40 leva pe zi.
   Despre marina trebuie sa stiti ca este una asa cum scrie la carte. Cu protectie buna,  pontoane de teak dotate cu tacheti deasupra si buloane in laterale, posturi de cuplare la electricitate si apa curenta, toalete, dusuri .... ups ! Aici e o mica problema, cladirea cu toalete si dusuri e in renovare, ne informeaza culturistul care administreaza.
-Bun si unde ne rezolvam ?
- ........ tipul ridica din umeri si pleaca.
Nu-i bai, avem de toate, nu ne necajeste pe noi un asa lucru marunt.
   Locul unde am legat barcile este in mijlocul marinei, in apropierea unei terase catre care ne exhibam viata noastra nomada. 
   Multumita grabei mele matinale, am ajuns aici  pe la pranz si avem toata ziua la dispozitie sa amusinam imprejurimile si sa ne distram :) .
   Iesiti in oras ne lovim de atmosfera de statiune cu care nu mai suntem asa obisnuiti, dar e cu totul altceva cand se desfasoara in cadrul istoric al Nessebarului. Casele refacute in specificul vremurilor, strazile inguste si pietruite, vestigiile atent restaurate....
   Foarte frumos, dar nasul meu a prins un miros placut care a anulat pentru moment setea de estetica medievala. Asa am ajuns ca la adapostul unor arcade de piatra, intr-o curticica a unui ansamblu, umbrita de copaci si iedera, sa facem un festin cu placinte :) . Branzoaice, placinte cu carne, iaurturi, inghetate... se bateau turcii la gura noastra.
   Apoi cu poftele domolite, ne-am continuat agale periplul: undeva un soldat galactic in uniforma consacrata de "Razboiul stelelor", facea poze cu turistii. Maria n-a vrut, dar m-am oferit eu.
   Evident nu puteam sta linistit si i-am pus coarne soldatului :) . Ce-o fi zis prietena lui, s-o fi suparat, ca doar aia era treaba ei (probabil de aia am notat eu mucalit, in jurnal : "poze cu soldatul imperiului care nu mai contraataca :) ).

(https://lh3.googleusercontent.com/-ew5NR74bRCw/VM8Vs0AU47I/AAAAAAAACL8/aesJ-4He0mM/w482-h858-no/DSC01268.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-8kujM1_eI9w/VM8aQ3UPpyI/AAAAAAAACO0/ijlujuI5gFk/w1313-h859-no/DSC01271-1.jpg)



   Nu mai lungesc vorba, in Nessebar ai ce sa vezi, ai ce sa faci, nu exista plictiseala. Peninsula asta mai mica de un kilometru, are o teribila densitate de locuri frumoase, data tocmai de aglomerarile specifice oraselelor medievale. Se spune ca asezarea dateaza cu mai mult de o jumatate de mileniu dinainte de Christos.
Acum este proclamat rezervatie arhitecturala si arheologica.



(https://lh4.googleusercontent.com/-8MsRFyFYRDc/VM8WObC7JWI/AAAAAAAACMU/sOtNpR16AFA/w1358-h763-no/DSC01285.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-EQR6aC1Bs3E/VM8WiKGfFzI/AAAAAAAACMk/mgUQgvI2p_g/w1358-h763-no/DSC01289.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-y3BtHnyCqYA/VM8WiPH4JBI/AAAAAAAACMg/KSlIBdRRGzE/w1358-h763-no/DSC01290.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-MIPLmhOb1Mo/VM8WmllT09I/AAAAAAAACMs/5N_zzo39uyg/w1358-h763-no/DSC01298.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-ag8HMoEVLmM/VM8W6PN3RYI/AAAAAAAACM4/qPnRloLDSE0/w1358-h763-no/DSC01303.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Cux4kPnEX9c/VM8W6doC66I/AAAAAAAACM8/34gJAuEmQeA/w1358-h763-no/DSC01308.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-iBw_4s-euf8/VM8XExRhakI/AAAAAAAACNI/ZzH5NHu1E-c/w1358-h763-no/DSC01316.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-213INHNAnes/VM8XFmHNnRI/AAAAAAAACNM/U8be2xet7Do/w1358-h308-no/DSC01318.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-yqX1ZQav1HM/VM8XL6rNdXI/AAAAAAAACNU/GkveC1B6J6Y/w1358-h763-no/DSC01329.JPG)



   In preumblarile noastre am cautat si oficii de schimb dar si locuri in care sa putem aproviziona la nevoie. Intr-un tarziu, istoviti de plimbare, noi ne-am intors la barci. Maria trebuie sa doarma. Placintele isi arsesera caloriile cu succes, deci o noua gadileala se infiripa pe la stomac.
   Rapid am pregatit niste cartofiori, salate si ... excedentul de midii de la Nisipurile de Aur, pastrate fain la frigider. Midiile s-au asezat pe un pat caldut de sos alb, cu rondele de lamaie, cu garniturile respective si au fost stropite cu vin alb.
Un deliciu, trebuie sa repet cat de curand!

(https://lh6.googleusercontent.com/-GrkXvsRW67U/VM8WENN0Y_I/AAAAAAAACMM/sKhw5aHE8QY/w1358-h763-no/DSC01277.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-9Jl81R8LoBA/VM8WEIyb6CI/AAAAAAAACMI/379W7BgoJZs/w1358-h763-no/DSC01281.JPG)


   Dupa asta un somnic scurt leganat de micile valuri, ne reface fortele tocmai la timp pentru o noua incursiune in lumea Nessebarului. Si mergem spre vest, parasim peninsula pe istmul ce o separa de tarm. Tocmai la timp pentru a ne intalni cu echipajul de pe Corabia, plecati in expeditie de cercetare, cu un minicar in genul celor de la Nisipuri.
   Iar statiune, iar distractie, ne canta un cimpoier batran si rocker care danseaza ca Jim Morrison, dam cu oua crude intr-un bulgar pentru 10 leva, facem pipi la "All Inclusive", vedem lei si circ, mancam porumb si clatite...   
   In intunericul serii, in zgomotul marii, pasim pe faleza odata cu feeria de lumini care se reflecta in ape, obositi si fericiti. Barcile ne asteapta, ne adopta ca in fiece seara, terasele sunt linistite, noi vorbim incet si incheiem o zi deosebit de frumoasa...



(https://lh6.googleusercontent.com/-3vFjSYEV-uQ/VM8X5dszK9I/AAAAAAAACNo/ut6XQws97Bc/w1358-h763-no/DSC01347.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-fisN7Ap8gTc/VM8X5nho2pI/AAAAAAAACNs/_RZ54pQkz0M/w1358-h763-no/DSC01349.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-WvDeGwYO-qc/VM8YDO7ug6I/AAAAAAAACN0/NuJPuHwB-3Q/w1358-h763-no/DSC01354.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-YusmfElpF6U/VM8YJfd90kI/AAAAAAAACN8/tmKvyzBK3mQ/w1358-h308-no/DSC01358.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-lEWrRIxOvpU/VM8YRBsneII/AAAAAAAACOE/u3Hir8cbNXs/w1358-h763-no/DSC01362.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-Kgr33TFGQ28/VM8YcGFQQOI/AAAAAAAACOM/2ziWoiK1q_8/w1358-h763-no/DSC01369.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-LDRNvoyGdZk/VM8ZtFuJ06I/AAAAAAAACOc/_6JMD8iFSmA/w1358-h763-no/DSC01374.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-4H6bPXouepc/VM8Z97kZ6hI/AAAAAAAACOo/o8Cj2oQumvU/w1358-h763-no/DSC01378.JPG)

Mai stiti legenda lui Ulise, care a primit in dar un burduf plin cu vant de la zeul vantului Eol, cand dupa razboiul troian, incerca sa ajunga inapoi acasa in Itaka? Ma gandeam ca are si Florin unul si de asta merge asa bine.
Dupa ce am schimbat cursul la Cap Emine am primit in freza ciocane de vant din toate pozitiile.
Ma gandeam ca a scapat Florin burduful.
Asa ca dupa ce am fost turtit de cateva ori, am decis sa strang velele si sa ma grabesc spre port – cerul era deja cam negru la sud.
Ne-am legat la ponton si am organizat o prima incursiune in imprejurimi.  Agitatia de mai devreme ne cam obosise dar eram nerabdatori  sa exploram Nessebarul.

(https://lh5.googleusercontent.com/-rQuTFQ3DN1k/VM9Monp3zRI/AAAAAAAAGOA/ERpEc4EyRbY/s720/10.jpg)

Am platit marina si am plecat. 
Dupa ce am luat putin pulsul zonei, ne-am urcat intr-un autobuz supra-etajat care facea turul Sunny Beach. Daca aveti de gand sa va deplasati la etaj, alegeti locurile din partea stanga – eu pe dreapta am luat toti copacii in palarie.

(https://lh6.googleusercontent.com/-6H1aIV48sBo/VM9PfWLhitI/AAAAAAAAGOY/WcvBS_owyXE/s640/2.jpg)

(https://lh5.googleusercontent.com/-vsgYIWuC89c/VM9MmiXPYWI/AAAAAAAAGM0/iUY-9fBLIzk/s640/1.jpg)

Statiunea destul de frumoasa si aglomerata, dar am vazut numai cateva masini de Ro. Am facut cateva cumparaturi si ne-am intors – Nessebarul era mult mai promitator.

(https://lh4.googleusercontent.com/-_5XOy5cj-f0/VM9Mpv2O4fI/AAAAAAAAGNU/wvmH4rzkMX4/s640/4.jpg)

(https://lh6.googleusercontent.com/--zfjP1WCLR0/VM9Mp_xfopI/AAAAAAAAGNk/Sm3jXV8Lw8s/s640/5.jpg)

Reintorsi in Nessebar ne-am intalnit cu intreg echipajul lui Nemo si am plecat impreuna sa ne plimbam.  La intrarea principal in orasul istoric, un cimpoier ne-a atras atentia. A cantat si l-am rasplatit cum se cuvine.

(https://lh6.googleusercontent.com/-g8uFX2EuS6c/VM9Mo3OXf9I/AAAAAAAAGNQ/X85KzLIiyTg/s640/3.jpg)

Ne-a intrebat politicos, in engleza:
-   De unde sunteti?
-   Din Romania.
-   Aha ! zice el exuberant. Romania! Budapesta!
-   Mai zi odata.
-   Budapesta!
-   Da-mi dracu' banii inapoi! am zis nervos si am intins mana sa-I trag inapoi bacsisul.
-   Bucuresti! Bucuresti! A zis, revenindu-si miraculos.

Ne-a mai cantat apoi ceva, ca sa nu plecam nemultumiti.

http://youtu.be/wVs2BoN5n0A (http://youtu.be/wVs2BoN5n0A)

Ne-am plimbat apoi agale pe faleza, inspre o roata plina de lumini multicolore pe care Maria o ochise de la distanta. Am remarcat ca bulgarii, mai ales cei tineri, sunt foarte lucrati fizic si au un cult pentru tatuaje. O multime dintre ei si mai ales fetele au adoptat aceasta moda.
In drum catre ''comedii'' am trecut prin fata tarabei de de-frustrare. Un clown statea la tinta la vreo 15 m sit u cumparai oua ca sa arunci in el. Chiar ne-a destresat exercitiul. Chiar daca nu l-am nimerit nici unul dintre noi. Iar el ne facea in ciuda, probabil injurandu-ne in limba lui.

http://youtu.be/9bBp6kb7Zpg (http://youtu.be/9bBp6kb7Zpg)

Am mers pana in fata circului, hotarand ca a doua zi sa vedem spectacolul.
Seara a decurs superb. Cand am ajuns la barci eram cuprinsi de acea stare de epuizare plina de multumire.
Nevasta mi-a adormit instantaneu, uitand ca mai devreme dorea sa luam camera la vre-un hotel in apropiere.

Hoa hoa hoa !!! :D tipul cu ouale te enerva sa dai cu ciuda! Cand dadeai tare, cu ciuda, nu mai aveai acuratete in lovituri.
Si pana sa reglezi tirul, se terminau ouale :)
Dar dintr-o fleoscaiala langa capul lui, i-a explodat oul direct in freza si m-am racorit....altfel mai luam un set, nu plecam de-acolo!

:)) :)) :)) :))  ce tare este faza cu oua

Am demarat povestirea si cu tot inceputul asta de an extrem de ocupat, trebuie sa o continui :)

Sambata 9 august

Matinal c-asa mi-e firea, cafelesc in cockpit cand nimeni nu s-a trezit. Nimeni de nicaieri. Nici in marina, nici pe terase, nici in barcile celelalte.
Scriu mesaje si jurnal. Nu imi ies 2 zile la socoteala, le-am pierdut pe undeva . Si cui ii  pasa ? :) Scriu mizerabil, pe genunchi, intr-un ruliu dat de un vant tare, de vest.
   Am bagat de seama ca mereu dimineata bate vestul si bate bine. E de folosit lucrul asta. Fac socoteli si planuri pentru pasajele de intoarcere.
   Acestea sunt momentele mai serioase. Dupa ce se trezeste lumea, incepe veselia si nu mai am timp de socoteli. Azi trebuie sa le vizitam si plajele ca ne e dor de balaceala.
   Scriind insemnarile, simt ca fuge barca in lateral, cu ponton cu tot. Mirat, ridic ochii si vad catamaranul de langa noi (o matahala de cam 65 de picioare) straduindu-se sa ... ceva. N-am inteles prea bine ce. Era legat la ponton si doi flacai tot turau motoarele smucindu-l. Nu m-am bagat, eu nu fumez prostii de dimineata :) . 

(https://lh5.googleusercontent.com/-lT6Fu89dV_Q/VOq0SIPdBnI/AAAAAAAACQM/E4goUCuu4zE/w929-h697-no/20140809_072653.jpg)

   In dimineata asta vantoasa, cu cerul acoperit de norii crepusculului, doar niste pescarusi se sfadeau facand cercuri deasupra noastra, in timp ce doi dintre ei rostogoleau cate o scoica incercand formula "sesam, deschide-te!"  Stiu din prognoze ca norii sunt doar o pacaleala a diminetii. Imediat va rasari soarele si vom avea vreme buna.
   E zi de pauza, cu plimbare prin Nessebar sa-i aflam toate cotloanele, cu plaja si mai tarziu spectacol de circ. Pai daca-i bal....
   N-am sa plictisesc niste  pasionati de barci, cu asemenea distractii ce nu includ navigatie. Mentionez insa ca am iesit la o plaja din vecinatate, avand grija ca eu si Cosmin sa ne luam ochelarii subacvatici si juvelnicul. Ceva imi spunea ca vom manca iarasi delicatese :)
   Si asa fu. Plaja nisipoasa continua in mare cu un prundis scurt si lespezi de piatra intinse, imbracate intr-un covoras de alge. Doar ici-colo cate  un ochi de nisip. Lipsa lui facea si apa sa fie cristalina, ca in acvariul de acasa. De frumusetea asta m-am plimbat in lung si-n lat cu Cosmin, aratandu-ne unul altuia cate un banc de pesti, cate un calut de mare, cate un peste solitar....  Ceva mai in larg, se facea un prag care adancea cu un metru apele. Chiar in zona aia, am gasit midiile :) . Fuga la mal sa aducem juvelnicul! Indata se face pranzul!
   Culmea e ca dupa ce ne-am intors nu mai gaseam campul cu midii! Unde e frate ?
Cu chiu cu vai, procedand in tehnica de cautare "om la apa" am reusit sa ajungem la El Dorado al midiilor. Spre compensare, am umplut jumatate de juvelnic si ne-am intors victoriosi la barci, intorcand privirile mirate ale turistilor neobisnuiti sa vada midii natur, ci doar in farfuria de restaurant.
   Dar echipaj inseamna unitate: cum am ajuns la ponton, ne-am pus cu totii pe curatat scoicile. Ambele echipaje :) . Si odata rezolvata treaba asta, am facut din nou o masa comuna in cockpit la Nemo, cu toata veselia de rigoare.
   Presarata cu diverse mici distractii, ziua a trecut repede, seara calduta a capatat o tenta romantica data de oraselul vechi cu carciumioare pe faleza, trecuse deja a doua zi si parca abia venisem. De placere am luat masa impreuna, la terasa iesita peste mare pe o faleza inalta. Eram doar noi si parca vizitam Venetia. Liniste, mare, lumini discrete, prieteni buni alaturi.
   Planurile pentru ziua urmatoare, erau sa plecam devreme. Prietenii nostri, nu stiu daca impulsionati sau nu de atmosfera de aici, chiar voiau sa mearga in Italia peste o saptamana :) .



(https://lh4.googleusercontent.com/-H-EcsdzGK3g/VOq1542mgjI/AAAAAAAACQY/3IgmSsWBjsM/w944-h530-no/DSC01405.JPG)

Ziua de 10 august a inceput devreme pentru noi. La ora 5 pesaram cafea in ibric, in timp ce mirosul aromat se incolacea prin cotloanele cabinei, intre adormiti. Ce-or visa ei cand le ajung asemenea arome la nas ? :)
Nu pot sa ascund ca imi place la nebunie linistea si somnul lor lin, in timp ce eu plec la drum. Denota atata protectie interiorul si leganatul barcii, denota atata incredere faptul ca dorm linistiti...

(https://lh6.googleusercontent.com/-QKo8Q_diR5g/VOq-ttYJ7ZI/AAAAAAAACRU/e_mJ2TRnhUo/w944-h530-no/DSC01434.JPG)

   Langa noi, la Cristi e treaza toata lumea. Ne sorbim cafelele si ne mai spunem una-alta despre pasajul de astazi, care nu ne e prea clar. Adica mergem catre Nisipurile de Aur, e destul de limpede, dar Cristi ar lungi putin drumul, vrand sa nu devina prea mult pentru prima lor iesire pe ape. Inteleg, pana la urma e o iesire de familie, iar familia trebuie sa se simta nu bine ci excelent. OK, vedem cat de mult putem merge, in functie de vant si de cum se va prezenta marea.
   In noaptea inca nedepasita, zarim balizele dar si contururile digurilor si tarmului. Gata, e 5.30 si plecam! 
Merg cu Cosmin sa desfacem legaturile prietenilor nostri, le aruncam paramele si  il vedem cum pleaca usurel din incinta marinei. Facem rapid acelasi lucru si barcii noastre, apoi cum ies din gura marinei, ridic randa, desfasor focul si plecam cu 5 nd intr-un vant care-mi vine din tribord, dinaintea traversului.    
   Sunt cu Cosmin in cockpit, intr-o incantare maxima! Rafalele se intetesc, urcand vitreza la 6,5 nd si inclinatia la 20 de grade. Barca lasa un siaj pronuntat.
In cabina, fetele dorm, parca aburind :) . Le e cald, le e bine, le leagana apa si le sursura valurile la ureche, taiate de prova ascutita.

(https://lh5.googleusercontent.com/-ntbiupUK7bc/VOq-3ENiEUI/AAAAAAAACRc/YPT5ID-5zZk/w944-h530-no/DSC01438.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-M_9leXsVKdA/VOq_L6YLIsI/AAAAAAAACRk/2XorBwuj8Yw/w944-h530-no/DSC01442.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-V192CySok_8/VOq_cKd9z6I/AAAAAAAACRs/x4kXTC5igC8/w944-h530-no/DSC01453.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-e6NXq3kWnnw/VOq_pzcZDVI/AAAAAAAACR0/jGIrVyWqlgM/w944-h530-no/DSC01457.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-i5qPksAGvwo/VOrAGNggmeI/AAAAAAAACR8/264jc0FD5no/w944-h530-no/DSC01477.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-ViOCxBLhsac/VOrAWzRyT-I/AAAAAAAACSE/Jet41UPz7yY/w944-h530-no/DSC01491.JPG)




   Cosmin sta pe cabina, pe bordul din vant, ca la regata: cu picioarele iesite in exterior, sprijinit de cablul dintre pontili.
Parcurgem 2MM si vantul devine tare, coborand de pe culmile din jurul capului Emine. Incerc sa prelungesc momentele astea frumoase si sa nu tertarolez, scotand partial randa din zona de eficienta maxima. Functioneaza, mai mergem ceva in ritmul asta.

(https://lh5.googleusercontent.com/-SnvaQEemPfU/VOq2yQOiEtI/AAAAAAAACRI/sgt3Jn9fFMk/w929-h697-no/20140810_073250.jpg)

(https://lh3.googleusercontent.com/-VIEOuCmo6wI/VOrArYrXmmI/AAAAAAAACSc/y7URJbAoSGA/w944-h530-no/DSC01497.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-Zx5Y5wK5u9o/VOrArIlfzII/AAAAAAAACSY/GNbC0UDpEko/w944-h530-no/DSC01500.JPG)





   Desi iesiti in urma din marina, vantul bun si manevrele pastrate, ne-au dat un avans destul de mare fata de Corabia. Observ asta acum, cand scot aparatul si ii caut sa le fac niste poze. N-am cum, avem cam 1,5 mile distanta.
   In vantul tot mai intens, reduc focul, roluindu-l aproape jumatate. Acum mergem la fel de repede, insa mai putin bandati. Intram deja in zona de influenta a crestelor care ne-a jucat feste si la sosire, prin ciocanele acelea razlete de vant, rotit dupa toate directiile.
   Primim si acum niste rafale dure, obligandu-ne sa reducem si randa. , Ei asa mai merge, e mai usor de preluat rafale :) .
   Distanta fata de Corabia a crescut simtitor, o zaresc mica-mica in spate,  dar nu e nici o problema: Cristi stie unde mergem, drumul a mai fost parcurs, are track-ul pe chart-plotter,  iar de grupat ne putem grupa ulterior.
   Acum cade vantul total. Apoi vine din directia opusa. Si ne tot face asemenea sicane, de la minut la minut. Am inteles, relieful coastei ne face figuri, o sa incerc sa iau largul, ca nu imi place sa merg la motor.
   Intr-adevar, vantul devine tot mai constant pe masura ce ne indepartam de capul Emine. Dar si valurile cresc puternic, mai mult decat ar impune-o forta vantului. Exact ca in zona Caliacra, largul capului este o mare cu creste incapatanate, probabil din cauza unor curenti care se rotesc acolo, intalnind valurile din larg.
   Intre timp s-au trezit fetele, somnoroase si dragute cum sunt ele :) . Ca la un semn, apar si delfinii, sa ne insufleteasca drumul!
   Departe, langa coasta, Corabia ajunge in travers de noi, ceea ce imi da de stire ca vantul si valurile de prova l-au determinat pe Cristi sa mearga la motor.
Noi ne bucuram in continuare de spectacolul delfinilor, ciugulim cu grija un mic dejun (cu grija din pricina brizantilor maricei) si pastram directia pe care ne-o permite vantul: 10 grade. Nu este chiar ce vrem, noua ne-ar trebui 350 grade, dar mai bine de atat nu se poate.
Mai continuam distractia pret de doua ore, apoi cheul Bjala fiind deja vizibil, pornim motorul si punem prova pe promontoriul ce il strajuieste.

(https://lh6.googleusercontent.com/-f7Kd8k92lFM/VOrArI_PASI/AAAAAAAACSU/HDKp8WwHenk/w944-h530-no/DSC01502.JPG)


   Prietenii nostri aveau deja un avans. Ne auzim la telefon si fiindca prioritatile lor cereau sa se intoarca mai repede, ramane sa ne intalnim in Varna.
   Eu stiind ca la drum e bine sa mai faci un popas, intru in golful Bjala ignorand complet "marina" lor faimoasa, in avantajul apelor limpezi de sub un picior de munte impadurit, ce se pravalise in mare. O frumusete!

(https://lh3.googleusercontent.com/-KgGmlkwZPSY/VOrD05PlfvI/AAAAAAAACTY/wpu0GmGj0Aw/w944-h530-no/DSC01507.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-aVajjD0ykr4/VOrBXJjd91I/AAAAAAAACS8/jEPuzxpb8HU/w930-h697-no/Bjala.jpg)

Un mic montaj de pe barca, in drumul Nessebar-Varna.
Aici delfinii din cap Emine si popasul de pranz de la capul Bjala.
O sa observati ca sunt strigat de Maria, sa iau marinareste, sticla cu rom :) . Dupa ce gust ma intreaba: e bun? Da, Maria, e foarte bun inainte de masa, Multumesc mult! ii zic eu.

P.S.
Ma bucur sa fiu intre prieteni care inteleg asta ca un amuzament si ma stiu ca nu sunt un betivan. Dealtfel ma astept ca niste puritani de pe Youtube sau niste Maici Tereza, sa vada in asta un afront la buna crestere a copiilor. Noi sa fim sanatosi. Pana la urma gura lumii doar pamantul o astupa. :)


http://youtu.be/LebOKGhFKHw (http://youtu.be/LebOKGhFKHw)

Multumim de frumoasele imagini si de povestire.In felul acesta parca ne-ai luat si pe noi in aceasta calatorie....Am simtit si mirosul bunatatilor pe care le gatesti pe barca si al romului evident :D.Mai arata-ne din astea ca faci bine.
Cand te apuci serios de pescuit,caci n-ar strica sa te bucuri si de alte delicatese oferite de mare? :)

Citat din: dany din Februarie 24, 2015, 06:22:07 AM
Multumim de frumoasele imagini si de povestire.In felul acesta parca ne-ai luat si pe noi in aceasta calatorie....Am simtit si mirosul bunatatilor pe care le gatesti pe barca si al romului evident :D.Mai arata-ne din astea ca faci bine.
Cand te apuci serios de pescuit,caci n-ar strica sa te bucuri si de alte delicatese oferite de mare? :)

De fapt in momentul ala, romul era sa dau un "spray" peste midiile din tigaie. Dar nu se putea sa nu iau si o proba prin puparea sticlei.... macar asa, de impresie artistica, fiindca "se filmeaza" :) .
    Cu pescuitul tare mi-as dori Dani, dar sunt un pescar de toata jalea. Si am facut ceva eforturi, mi-am luat scule. Rad pestii de mine, nu se sperie nici unul :)

Bjala-Varna


Făcusem 25 MM în 5 ore; o viteză medie de 5 nd.
Zguduiţi destul de serios de valurile din larg, popasul ne-a picat cum nu se poate mai bine. Pe aragaz au început să aburească midiile pane, un sos s-a conturat într-o tigaie, un vinişor a ieşit din frigider.... obrăjorii noştri au început să prindă culoare, viaţa devenise roz bonbon :) .
Stropite uşor din sticla de rom, pe patul de unt încins, midiile emanau mirosuri irezistibile. Şi în peisajul acela frumos, de lagună cu brazi, am luat prânzul.
Totul era aşa idilic, încât atunci când fetele s-au dus la somnul de frumuseţe, eu şi Cosmin am preferat să bălăcim apele, după cum aţi văzut şi în film.
Ulterior, obosiţi dar şi ghiftuiţi, am mai petrecut o jumătate de ora la siesta. Apoi pe la ora 14 ridic ancora şi părăsesc golful, fără să mai trezesc echipajul.
Vremea era excelentă, marea la fel, vântul se păstrase dinaintea traversului : N-E .
În travers de capul Bjala, o barcă şi o baliză îmi vesteau că am în faţă nişte scufundători în acţiune. Ce or fi căutând acolo? Fire curioasă, mi-ar fi plăcut să intru şi eu niţel :) .
A fost un pasaj deosebit de frumos, barca merge excelent cu vânt dinaintea traversului, foarte echilibrată, cu o viteză destul de generoasă, de 5 nd . Undeva pe parcurs, când promontoriul se adâncea într-o vale oblică pe direcţia ţărmului, am mai avut nişte rafale frumoase care au crescut puţin media deplasării şi savoarea navigaţiei.   
Pe parcurs am avut şi însoţitori din liga grea, barchetina Royal Helena (mie tot bric îmi vine să-i zic) pe care o lăsasem în Varna şi care venea acum din spatele nostru.

(https://lh3.googleusercontent.com/-7_MXeKTyER8/VO5D8MR006I/AAAAAAAACUI/kSiLF3QOERo/w1358-h763-no/DSC01529.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-StWXEPcVPx8/VO5D98n1gyI/AAAAAAAACUU/uzHsQOrscRY/w1358-h763-no/DSC01532.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-CyTmBMYFavQ/VO5D8q87vVI/AAAAAAAACUM/a7jqpYzhY7M/w1358-h763-no/DSC01543.JPG)

Desigur, Varna se conturează în faţă noastră exact aşa cum ne obişnuisem deja să o vedem: înconjurată de vapoare, care la ancora, care încadrate pentru intrarea în port şi deasupra un plafon gri de nori. Acela de care va povesteam că se ridica în fiecare după amiază, dar în fiecare după amiază, în toate zilele pe care le-am petrecut acolo. O fi o caracteristică a zonei.
Pe linia cunoscută, am intrat în marina, cumva într-o atmosfera festivă. Fusese o regată, iar sportivii şi susţinătorii se bucurau acum de un spectacol întreg, desfăşurat pe o scenă amplasată pe cheiul central. Muzică, dansuri, glume, bannere, lume veselă.
Nebăgaţi în seama, am intrat în locul ştiut, am dat să legăm barca de exact aceeaşi baliză pe care o părăsisem câteva zile în urmă, doar că baliza s-a desprins de parâma ei, plutind în derivă, în ciuda noastră. La naiba, se vedea că sunt nişte improvizaţii balizele alea, unele făcute din bidoane PET ! Vântul lateral ne împingea în celelalte bărci.
Imediat dau să strig la Cosmin să protejeze barcă, dar deja toţi se mişcau o frumuseţe! Cosmin luase startul către prova babord şi împingea cu piciorul, bordul bărcii apropiate, iar Tania era la pupa tribord, făcând acelaşi lucru cu un motoryacht. Mai, ce echipaj pot să am ! :) Să facă ei ce le zic e una, dar să mă înţeleagă înainte să zic, e cu totul altceva!
Oricum, totul s-a petrecut în secunde, eu am sărit să leg o parâmă de cheu la pupa, apoi am dat fuga în prova să încerc o improvizaţie. E clar, în faţă n-am nici o baliză, va trebui să leg două parâme în "V" , la balizele bărcilor alăturate.
Şi sar ca un ţânţar (mă ajută şi talia, am slăbit ca la 18 ani) pe velierul din tribord, mă trag în parâma lui , arunc parâma mea peste baliză şi apoi hop înapoi pe Nemo.
Dau să fac acelaşi lucru cu barca din babord, dar un flăcău tomnatic, cu morgă engleză tip "da încoace că ştiu eu mai bine", îmi face semn să îi arunc lui parâma. Tipul e unul de-al locului. De ce or crede bulgarii ăştia că fac ei mai bine totul, nu înţeleg. Dar dacă insistă, îi arunc parâma, ce să fac?
El o ia cu o atitudine gen Jean Gabin, se mişcă lent, superior, se apleacă niţel se moşmondeşte, se împiedică şi cade îmbrăcat în apă ! :)
În gât îmi gâlgâia un râs de hienă colerică.
M-am abţinut cu greu, am mai făcut un salt de lăcustă, am legat parâma unde trebuie, am revenit şi am ajustat toate cât să stea barca bine.
L-am întrebat din politeţe dacă pot să îl ajut cu ceva, dar mândrul cavaler a refuzat şi s-a topit de pe cheu, luând cu el şi onoarea şomoiogită, alături de hainele zemuind.
Of, păi cine strică, mi-ar fi părut tare rău de el, dacă nu era aşa încrezut.

Abia după ce s-au completat manevrele, au plecat şi ai mei de la posturi. Era 18.30, era vară, aveam avantajul că la ora aia abia ieşea lumea la plaja de după amiază.
Păi...hai şi noi la plajă!

Varna-Nisipurile de Aur

Am uitat să spun că la plecarea din Bjala am primit telefon de la Cristi. Ajunseseră deja în golful Varna, se simţeau bine la drum şi voiau să profite de vremea bună pentru a-şi continuă traseul către Nisipurile de Aur. Adevărul e că într-o călătorie cu barca, e bine să te foloseşti de orice aspect favorabil, că nu se ştie ce aduce ziua de mâine.
Noi mai aveam o săptămâna şi jumătate la dispoziţie, aşa că aveam să o luăm mai agale pe drumul de întoarcere, gustând vacanţa pe îndelete.
Seara respectivă a fost foarte liniştită, după ce petrecerea de pe cheu s-a risipit; ne ţineau companie doar pisicile şi scârtâitul parâmelor. Aşa am petrecut o seară domoală, ce se voia un simplu popas, fiindcă a doua zi aveam să luăm din nou valurile în prova.
11 august.
Dimineaţă, soare, vreme bună.
Am cutreierat prin Varna în cel mai turistic mod, cumpărând prostioare, aprovizionând cu fructe, legume, hrană pentru pisici, mergând pe străduţe şi nu pe bulevarde (modul cel mai frumos de a cunoaşte un oraş).
Deşi ne-am stricat foamea copilăreşte cu îngheţate şi alte cofeturi, prânzul ne-a adunat în bucătărioara bărcii de unde în scurt timp, au ieşit aburind nişte platouri, cât să adune din nou mâţele :) .
Eu, cu un ochi la masă şi cu unul la fanioanele bărcilor. De teamă să nu piară vântul bun, mai că-mi venea să ţin degetele încrucişate. Oricum, aveam doar 12 mile de parcurs, aşa că nu-i problemă. După masă a ieşit şi o zbenguială pe cheu, cu duşul în soarele arzător. Maria râdea în hohote, stropindu-mă pe mine mai întâi, apoi pe Tania, după care am încins acolo un circ întreg. La veselia noastră a achiesat şi un cuplu de francezi, pe care iniţial am vrut să-i feresc de jerbele ude lansate de Maria, însă doamna respectivă a venit aţă, să participe activ la joacă :) . A fost foarte haios.
Totuşi călătorului îi şade bine cu drumul, nouă ne şade bine cu valul. E ora 14, fetele-somn , băieţii-navigaţie!

(https://lh6.googleusercontent.com/-NSR4r7POLPI/VO-KGPHqg3I/AAAAAAAACVA/ecWacSHdm_Q/w1358-h763-no/DSC01551.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-6BKgYKlN1Xo/VO-KrGppO_I/AAAAAAAACVs/_LCBD-kso-I/w1358-h763-no/DSC01556.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-K0Kf2EH-Xpk/VO-KDH2qXKI/AAAAAAAACU4/0oeufEGSB3w/w1358-h799-no/Capture.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-olvM4hssM1k/VO-KnD14bXI/AAAAAAAACVg/wriwz10h9Us/w1358-h763-no/DSC01554.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-QfvxKfuTxtA/VO-K-LN6aaI/AAAAAAAACWI/C_0wRu9otSI/w1358-h763-no/DSC01555.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-aDv_lzQEX3s/VO-KvRzEKoI/AAAAAAAACWA/9zjoagsjjps/w1358-h763-no/DSC01558-1.jpg)

(https://lh5.googleusercontent.com/-w_KqVnoc6s8/VO-KtDaN_aI/AAAAAAAACV0/7gwC9lidC10/w1358-h763-no/DSC01572.JPG)


Şi ce frumuseţe de navigaţie! Imediat ce am ieşit de la protecţia digului, am ridicat velele într-un vânt fain de dinaintea traversului, păstrat pe modelul celui de ieri. Iar barcă lăsa un siaj învolburat, dat de cele 6 noduri SOG.
În astfel de condiţii , când totul merge perfect, nu ne-a rămas decât să ciocnim o Kamenita şi să filmăm cu plăcere siajul. Marea era liberă iar cerul începuse deja să adune norii amiezii de Varna.
La ieşirea din golf vântul începe să se rotească uşor-uşor, devine travers curat, mai apoi mare-larg. Adică bate sud-est! Incredibil, Eol ne face pe plac şi la întoarcere :) . E clar, cineva acolo sus ne iubeşte!
Mă duc la culcare, sunt extenuat de shopping. Rămâne Cosmin la timonă, dându-mi şi mie unul din rarele momente în care să simt barca mergând, cu mine în chip de pasager. E plăcut, deosebit de plăcut.
Vântul mai slăbeşte după o vreme, apoi devine anemic. Ajungem la Nisipurile de Aur şi ne facem intrarea la pontoanele deja cunoscute, la ora 18. Se ridică din nou vântul. Păi acum ?!? :) Acum să-l folosim doar pe plajă, dacă ne face valuri.
Sunt o fire dinamică, nu-mi place plaja pur şi simplu. Îmi iau ochelarii de snorkeling, juvelnicul şi plec cu Cosmin către capătul din larg al digului. Midii? Desigur!
Se prepară iarăşi o masă delicioasă de midii trase la tigaie în unt, stropite cu rom, garnituri, salate, etc.... Caut vinul alb în santină dar n-am noroc, aşa că îi trag cu Kamenita de la frigider.
Mor de somn (traiul bun oboseşte :) ) însă mă jertfesc pentru familie: ies seara la o plimbare în staţiune.
Aaa, să nu uit. Vântul de sud bagă în marină nişte cozi de val, care se reflectă în maluri şi toate bărcile dansează teribil, deşi aparent nu au de ce.
Noaptea schimb poziţia bărcii, să nu mai frece baloanele în ponton. Dar şi cu prova la mooring, periodic barca intră în oscilaţii deranjante.
E 4 dimineaţă şi scriu. Nu ştiu de unde balansul asta, marea e liniştită-oglindă.
O fi din cauza sudului ăla, dar nici vântul nu mai bate încă de cu seară.
Mister. Mister de Golden Sands.

(https://lh6.googleusercontent.com/-ajxejo6-LL8/VO-La-9_onI/AAAAAAAACWU/Abas_SuvaGk/w1358-h763-no/DSC01577.JPG)

Plecarea din Varna in acea dimineata a avut un farmec deosebit.
Cafeaua bauta in cockpit inainte de rasarit cand intuiai doar lumina zilei , ascultand vantul, pescarusii si zgomotele marii, ale paramelor de acosare si ale baloanelor care se frecau usor de ponton, toate creau o atmosfera plina de mister. Pe din afara paream inca adormit, dar mintea incepea sa lucreze: care e prognoza meteo, de unde bate vantul in bazinul portului, cum facem manevra de desprindere de la ponton in acest caz, care sa fie traseul si marcarea lui pe GPS, cam ce am putea manca si bea pe drum, aranjarea lucrurilor in barca ..... facusem plinul celor doua rezervoare de benzina si ma gandeam ce bine ca au statie de combustibili la cheu. Ar fi fost incomod si costisitor sa car cu taxiul cine stie de unde aproape 100 L.
Incercam sa comunicam cu Florio si Cosmin peste barca dar am constatat ca mai bine bem cafeaua impreuna asa ca ne-am adunat in cockpitul nostru.
Inainte sa facem echipa cu Nemo, scurtele noastre iesiri cu barca incepeau cel mai devreme pe la orele 11, dupa ce toate tabieturile zilnice erau parcurse. Croaziera asta ne-a format obiceiuri noi.
Nu pot sa explic cum si de ce, dar aceste plecari in crepusculul diminetii, ma emotionau ca drumul catre sala de examen.
Cei doi prieteni ai nostrii ne-au ajutat cu paramele si iata-ne plutind usor catre gura portului. Am iesit din rada si am ridicat randa, moment in care il vedem si pe Nemo iesind. Vantul era bun, am deschis si focul si am inceput deplasarea catre Cap Emine. Navigam bine, dar Nemo naviga si mai bine. In scurt timp ne-a ajuns. Am mers pentru un timp in paralel dar apoi a inceput sa avanseze.
Vantul devenise schimbator si asa cum spunea Florin mai devreme, ciocanele de langa Cap Emine ne loveau din toate pozitiile. L-am vazut pe Nemo tinand largul si m-am gandit ca are vant bun si vrea sa prifite. Noi eram in apropierea coastei si nu reuseam sa reglam aproape de loc. Au fost momente cand nu mai aveam deloc vant. Am hotarat sa pornesc motorul ca sa iesim din zona aceea.
Dupa ce am ocolit Cap Emine si am luat nordul spre Varna, vantul schimbator s-a mai domolit, dar a si scazut din intensitate. Aveam vant mare larg, uneori chiar pupa, asa ca am hotarat sa intind un preventer ca sa scap de balansul ghiului. Focul 100% nu-mi mai era de niciun folos, mascat bine de randa se plia si pocnea apoi umflat de cate o rafala, asa ca am hatarat sa-l strang. Am incercat sa opresc motorul dar viteza de deplasare se reduce la 2- 2,5 Kn. Este clar, sezonul urmator voi avea in dotare cel putin gennaker-ul, daca nu si un genovez cu tangon. In aceste conditii am zis ca nu se va supara nimeni pe mine daca las motorul sa toarca in parallel cu randa. Am reglat turatia pe la 1900 rpm si am constatat ca Suzi-ul nu face prea mult zgomot si ajutat de vantul usor pe randa capatasem 5,5 kn.
Destul de curand vedem Cap Bjala. Nemo era mult in larg, nu se vedea. Am lasat Bjala in babord si ne-am indreptat spre Varna. Din cand in cand treceam pe langa barci sau chiar trawlere de pescuit cu plase. M-am tinut la distanta de ele si totodata, vazand la orizont cargouri verificam ca traseul pe care il urmam sa nu fie pe zona de separatie a traficului.
Usor dupa pranz am ajuns la intrarea in golful Varna. Vremea era buna, fetele se simteau bine pe barca, dar amandoua imi sugerau ca ar vrea sa ajunga cat mai devreme acasa. Isi doreau completarea vacantei de vara cu o excursie terestra intr-un oras deosebit: Florenta.
L-am sunat pe Florin sa vedem cum sunt ei. Doar ce se pregateau sa plece din Bjala. A inteles graba noastra asa ca am taiat golful si ne-am indreptat spre Nisipurile de Aur. Am fi putut ajunge direct in Balcic care este obligatoriu (Port of entry), dar sincer, undeva in interior cautam sa mai lungesc cu o zi viata pe barca. Si oricum, preferam o balaceala la Nisipuri, e mult mai frumoasa plaja decat la Balcic.
De data asta am luat largul ca sa evit parasailorii avizi de senzatii pe deasupra catargului si am intrat fara evenimente in marina din Nisipuri. Ne-am legat exact in acelasi loc ca data trecuta si ne-am pregatit pentru o dupa-amiaza placuta in statiune.
Incheiasem o etapa de aproape 50 NM si am fi avut rezerva de timp pentru mai mult. Asta ne da sperante pentru viitoare planuri de calatorie.

Citat din: cristizz din Februarie 27, 2015, 11:02:32 AM
Plecarea din Varna in acea dimineata a avut un farmec deosebit.
Cafeaua bauta in cockpit inainte de rasarit cand intuiai doar lumina zilei , ascultand vantul, pescarusii si zgomotele marii, ale paramelor de acosare si ale baloanelor care se frecau usor de ponton, toate creau o atmosfera plina de mister. Pe din afara paream inca adormit, dar mintea incepea sa lucreze: care e prognoza meteo, de unde bate vantul in bazinul portului, cum facem manevra de desprindere de la ponton in acest caz, care sa fie traseul si marcarea lui pe GPS, cam ce am putea manca si bea pe drum, aranjarea lucrurilor in barca ..... facusem plinul celor doua rezervoare de benzina si ma gandeam ce bine ca au statie de combustibili la cheu. Ar fi fost incomod si costisitor sa car cu taxiul cine stie de unde aproape 100 L.
Incercam sa comunicam cu Florio si Cosmin peste barca dar am constatat ca mai bine bem cafeaua impreuna asa ca ne-am adunat in cockpitul nostru.
Inainte sa facem echipa cu Nemo, scurtele noastre iesiri cu barca incepeau cel mai devreme pe la orele 11, dupa ce toate tabieturile zilnice erau parcurse. Croaziera asta ne-a format obiceiuri noi.
Nu pot sa explic cum si de ce, dar aceste plecari in crepusculul diminetii, ma emotionau ca drumul catre sala de examen.
Cei doi prieteni ai nostrii ne-au ajutat cu paramele si iata-ne plutind usor catre gura portului. Am iesit din rada si am ridicat randa, moment in care il vedem si pe Nemo iesind. Vantul era bun, am deschis si focul si am inceput deplasarea catre Cap Emine. Navigam bine, dar Nemo naviga si mai bine. In scurt timp ne-a ajuns. Am mers pentru un timp in paralel dar apoi a inceput sa avanseze.
Vantul devenise schimbator si asa cum spunea Florin mai devreme, ciocanele de langa Cap Emine ne loveau din toate pozitiile. L-am vazut pe Nemo tinand largul si m-am gandit ca are vant bun si vrea sa prifite. Noi eram in apropierea coastei si nu reuseam sa reglam aproape de loc. Au fost momente cand nu mai aveam deloc vant. Am hotarat sa pornesc motorul ca sa iesim din zona aceea.
Dupa ce am ocolit Cap Emine si am luat nordul spre Varna, vantul schimbator s-a mai domolit, dar a si scazut din intensitate. Aveam vant mare larg, uneori chiar pupa, asa ca am hotarat sa intind un preventer ca sa scap de balansul ghiului. Focul 100% nu-mi mai era de niciun folos, mascat bine de randa se plia si pocnea apoi umflat de cate o rafala, asa ca am hatarat sa-l strang. Am incercat sa opresc motorul dar viteza de deplasare se reduce la 2- 2,5 Kn. Este clar, sezonul urmator voi avea in dotare cel putin gennaker-ul, daca nu si un genovez cu tangon. In aceste conditii am zis ca nu se va supara nimeni pe mine daca las motorul sa toarca in parallel cu randa. Am reglat turatia pe la 1900 rpm si am constatat ca Suzi-ul nu face prea mult zgomot si ajutat de vantul usor pe randa capatasem 5,5 kn.
Destul de curand vedem Cap Bjala. Nemo era mult in larg, nu se vedea. Am lasat Bjala in babord si ne-am indreptat spre Varna. Din cand in cand treceam pe langa barci sau chiar trawlere de pescuit cu plase. M-am tinut la distanta de ele si totodata, vazand la orizont cargouri verificam ca traseul pe care il urmam sa nu fie pe zona de separatie a traficului.
Usor dupa pranz am ajuns la intrarea in golful Varna. Vremea era buna, fetele se simteau bine pe barca, dar amandoua imi sugerau ca ar vrea sa ajunga cat mai devreme acasa. Isi doreau completarea vacantei de vara cu o excursie terestra intr-un oras deosebit: Florenta.
L-am sunat pe Florin sa vedem cum sunt ei. Doar ce se pregateau sa plece din Bjala. A inteles graba noastra asa ca am taiat golful si ne-am indreptat spre Nisipurile de Aur. Am fi putut ajunge direct in Balcic care este obligatoriu (Port of entry), dar sincer, undeva in interior cautam sa mai lungesc cu o zi viata pe barca. Si oricum, preferam o balaceala la Nisipuri, e mult mai frumoasa plaja decat la Balcic.
De data asta am luat largul ca sa evit parasailorii avizi de senzatii pe deasupra catargului si am intrat fara evenimente in marina din Nisipuri. Ne-am legat exact in acelasi loc ca data trecuta si ne-am pregatit pentru o dupa-amiaza placuta in statiune.
Incheiasem o etapa de aproape 50 NM si am fi avut rezerva de timp pentru mai mult. Asta ne da sperante pentru viitoare planuri de calatorie.

Faine ganduri. Exact pe sufletul meu.  :)

Cum spuneam,Eol ne-a ţinut ca pe copiii lui: la dus am avut vânt purtător, de N-E. Acum ne-a ajutat cu vânt de S-E ştiind că ne întoarcem în ţară. Doar că noi, neserioşi, ne-am întins şederea că ne era prea bine.
Aşa că îndurăm un ruliu deranjant, fiindcă marina nu e deloc protejată la aşa ceva. Partea bună e că nimeni nu pare incomodat. Ne-a intrat în reflex să ne mişcăm odată cu barca, nu există rău de mare, iar somnul e la fel de adânc precum cel din patul de acasă.
Aici ne salută toţi, deja suntem de-ai casei. Un salvamar tomnatic şi bronzat ca la maşinăria-solar, mă conversează din simpatie, apoi mă întreabă cât costă să-l scot cu prietena lui pe mare. Ha !
Trag barca din nou într-o altă poziţie; parcă-parcă s-au mai potolit valurile. Apoi dacă s-au potolit, înseamnă că s-a limpezit şi apa! Ies la snorkeling şi filmez ceva viaţă subacvatică, în chip de Cousteau, strecurandu-mă printre nişte stânci uriaşe şi digul masiv. Toate sunt împădurite cu o reţea deasă de alge, înţesate de vietăţi sperioase. Iaca şi nişte midii gigant!
Foarte bine, mie-mi plac fructele de mare. Cosmin mă dumireşte de ce se numesc "fructe de mare", printr-o teorie proprie: cică "fiindcă le culegi ca pe fructe, nu le fugăreşti să le prinzi" :) De trai bun, elucubram în toate modurile.
Eu: -Care e asemănarea dintre două diferenţe?
Cosmin: -Nici una dintre ele nu "se pupă". 
Hahahahah! Ce tare !

Băgăm scoici pane şi Zagorka. Trai neneacă ! Marea ne poartă, marea ne distrează, marea ne hrăneşte.
Nu ştiu ce zi este şi nici nu-mi pasă.
Telefonul e trecut în "mod avion" ...ceea ce e destul de amuzant fiindcă noi suntem de fapt pe barcă. :)
Oricum ceva activitate trebuie să avem, fiindcă acum, pe seară, vin cei de la "Parasailing" cu salupele lor de 10m, iar eu trebuie să le fac loc (aşa e , în căutarea mea de loc mai ferit de ţesătura de valuri din bazinul marinei, am legat barca în perimetrul lor). Acum găsesc de cuviinţă să ocup un loc pe colţul dintre cheu şi ponton, exact precum stă Eleonor, corabia masivă din lemn, de lângă noi. Poate or fi valurile mai acceptabile.
Ne mai vânzolim pe seară prin bâlciul statiunii si venim epuizaţi acasă, unde ne amuzăm citind poveşti. Ştiu că nu va puteţi închipui aşa ceva, dar am probe video de necontestat :) .

===============
În loc de post scriptum, mai zic o întâmplare de peste zi.
Ambiţionat de animăluţele şi peştii întâlniţi în ape (mai ales de chefalii pe care n-aveam cum să-i prind nici cu harponul, fir-ar mama lor), am cules şi câteva rapane. Să gătim şi noi, că pe cele de la restaurant le ştiam la gust.
Nu zici că melcii ăştia paşnici în aparenţă, sunt nişte prădători rapace? Chiar în juvelnic fiind, două rapane deschiseseră câte o scoică şi o mâncaseră deja!
Buun, hai la tata să va prezint un tur de oală.
Şi trec la preparare, le ţin niţel în vin, le prăjesc apoi în ulei încins şi le prezint mândru ca Master Chef, la masă, alături de platoul de midii aurii.
Reacţii diferite:
Tania zice "bleah, eu nu mănânc aşa ceva", Maria cască ochii mari şi vrea să ronţăie dintr-o rapana. Noi, băieţii, evident că mâncăm de rupem!
Păi numai ce muşcă Maria o dată timid, a două oară mai serios, pleascaie niţel cu poftă şi apoi se pune pe mâncat de-i trosneau fălcile, în timp ce fornăia pe nas de plăcere, un "Mmmmm...mmmm ".
Avea şi de ce, rapanele erau mai fragede decât cele de la restaurant şi foarte gustoase.
În ciuda evidenţelor, Tania se menţine pe poziţie. Oricum, fiecare dintre voi ştie că o doamna dacă a apucat să spună "nu", apoi aşa rămâne! :)

Am ramas in Nisipuri pana a doua zi dupa amiaza.
Am mancat la un restaurant, am ,,admirat" un travestit care face pe Diva cantand si dansand din buric intr-un restaurant turcesc, am mancat clatite, am facut plaja a doua zi dimineata, cateva cumparaturi, un dus, apoi o alta masa la restaurant si am plecat spre Balcic.
Nu aveam de gand sa fac multi pureci in Balcic insa doream sa fac formele de iesire din Bulgaria cat mai devreme dimineata, ca sa avem suficient timp sa ajungem in Mangalia.
Plecam deci din Nisipuri si foarte curand cerul se intuneca de nori amenintatori, incarcati de ploaie, deasupra marii in SE. Nu eram ingrijorat, indicatorul de vant imi arata ca acesta sulfa in vele din NV, travers, asa ca norii ar fi trebuit sa se indeparteze de noi care tineam directia NE avand numai 9 NM pana la Balcic. Eroare. Norii ne urmareau, ajungandu-ne incet din urma, iar perdeaua de ploaie ne racorea spinarile.
Privind mai atent mi-am dat seama ca practic erau doua fronturi care functionau la altitudini diferite: cel superior impingea aerul si norii spre uscat, iar cel inferior, pe care il apreciasem cu ajutorul Windex-ului la nivelul catargului, diametral opus ca directie. Cu vreo 2 NM inainte de Balcic frontul noros s-a indepartat si s-a pierdut deasupra reliefului deluros, intrand in Marina ne-udati.
Din nou ne-am legat la acelasi ponton ca la sosirea in Bulgaria cu doua saptamani inainte. Am inceput sa ne ordonam actele pe care trebuia sa le prezentam Politiei de frontiera bulgara cand am sesizat ca suntem interpelati de un cuplu tanar de conationali. Erau in plimbare prin Marina dupa ce vizitasera Balcicul si ne-au vazut pavilionul. Am socializat la o bere rece scoasa din frigiderul barcii. Dupa doua saptamani in care nu fusesem deloc curiosi sa urmarim stirile din tara, am fost introdusi brusc in actualitate. Ei probabil s-au simtit bine informandu-ne, dar noi .... Chiar fusesem linistiti fara sa stim. Ne era de ajuns sa dam cate un telefon mamelor sa le intrebam de sanatate. Atat.
Am mers pe jos intr-o plimbare, cu actele in geanta, pana la ghereta Politiei de frontiera, incercand sa facem formalitatile din acea seara. Am fi castigat cel putin o jumatate de ora de somn daca nu trebuia sa le facem chiar inaintea plecarii. Politistul a fost foarte amabil dar nu a fost de acord. Asta e.
Marti 12 august, ne-am trezit dimineata pe la 4, am facut cafeaua, ne-am improspatat obrajii si ne-am dezlegat de la ponton. Stabilisem cu politistul ca la 4:30  sa ne deplasam spre el. Punctual, omul ne astepta asa cum ne-a promis, facandu-ne semne cu lanterna. I-am aruncat o parama si am coborat si eu cu alta ca sa legam barca. Am efectuat formalitatile, declarand ca destinatie Mangalia. A durat ceva mai mult decat credeam, cam ¾ ora, dar pe la 5:20 ne-am salutat cu oficialul bulgar si am luat drum 100 grd spre Cap Caliacra.
Nu prea era vant, navigam destul de incet numai cu velele, iar distanta pana la Mangalia este de aprox. 48 NM.  Aveam de gand sa ajung pe lumina dar ETA aratata de GPS, la care adaugam 1 – 2 ore de siguranta pentru distanta asta, m-au facut sa utilizez aceeasi metoda ca de la Varna la Nisipuri: am pus motorul in functiune tot usor sub 2000 rpm.  Viteza barcii a crescut la 5,5 Kn iar ETA a scazut considerabil.
Dupa schimbarea cursului la Cap Caliacra din nou am avut vant de pupa. Am deschis randa la maxim si am legat un preventer. Focul a inceput cu  aceleasi framantari indecise, cand prindea vant, cand flutura in gol ca sa pocneasca apoi la urmatoarea pala de vant. Mai mult ma agita. Poate un foc mai mare ar fi reusit sa stea mai bine. L-am strans, nefiindu-mi de mare folos in aceasta situatie.
De data asta am tinut o trasa mai apropiata  de tarm, urmarind cum se trezesc toate la viata.
Am trecut pe langa statiunea Russalka, superb gandita si asezata, care insa ne-a evocat amintiri nu tocmai placute, din perioada inceputurilor Allinclusive bulgaresti.
In apropiere de Cap Shabla am schimbat cursul usor spre larg din cauza unei constructii care avansa in mare – probabil conducte petroliere.
https://www.google.com/maps/place/43%C2%B032%2719.9%22N+28%C2%B036%2757.3%22E/@43.5431378,28.6166954,3888m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0?hl=ro (https://www.google.com/maps/place/43%C2%B032%2719.9%22N+28%C2%B036%2757.3%22E/@43.5431378,28.6166954,3888m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0?hl=ro)
Ne apropiam incet de granita cu Romania, pe care o urmaream pe GPS, incercand sa gasim vreun reper la tarm care sa o evidentieze. Momentul intrarii pe teritoriul nostru l-am marcat prin coborarea pavilionului de curtuazie bulgar, care de la intrarea in tara lor ramasese agatat de sartul tribord, la cruceta. Urmaream milimetric desfasurarea coastei romanesti, Vama Veche, 2 Mai .... Ne apropiam de intrarea in rada portului Mangalia. Pana atunci marea fusese calma, dar de putin timp parca veneau niste valuri de hula din larg, pe directia SE.
-   Fetelor, este ora 14:00. Va simtiti in stare sa mergem mai departe spre Tomis? Avem masina acolo si daca tot ne-am grabit cu intoarcerea macar sa nu mai pierdem o zi degeaba in Mangalia.
Dupa ce am dezbatut problema, am hotarat ca merita sa tinem directia Tomis chiar daca vremea incepea sa se strice putin. Este si acolo un birou al Politiei de Frontiera unde putem face formalitatile de intrare.
Am trecut de digul care protejeaza portul apropiindu-ne de Saturn si o aud pe nevasta-mea ca zice:
-   Cred ca ne urmareste cineva.
-   Ce vrei sa zici? o intreb.
-   Sunt doi intr-o barca si vin chiar in urma noastra. Dar sunt destul de departe.
Eu eram destul de concentrat sa tin barca. Se intetisera intr-o jumatate de ora atat vantul cat si valurile, care veneau acum compuse: din pupa aduse de vant si din travers aduse de hula. Situatia nu era tocmai confortabila asa ca numai la o barca oarecare in urma noastra nu-mi era gandul. Barca noastra se inclina de pe un bord pe altul dupa cum alunecam pe spinarile valurilor.
-   Auzi, zice nevasta-mea, aia sunt chiar in spatele nostru.
M-am intors atunci sa vad si eu care e pericolul. Erau doi politisti de frontiera intr-un RIB negru, inscriptionat, cu un arc de metal deasupra pe care erau lumini specifice si un megafon. Era clar ca veneau dupa noi. Declarasem la Balcic ca avem destinatie Mangalia si nu oprisem acolo.
Am redus turatia la 1000 rpm iar ei au venit in babord, la vreo 5 metrii. Ne-am salutat, le-am dat datele de identificare. Mi-au spus ca ma apelasera pe VHF dar nu am raspuns. Le-am zis ca statia este stricata. Nu eram departe de adevar, aveam o problema cu antena si toata calatoria m-a chinuit, asa ca am preferat sa o tin inchisa. M-au intrebat de ce nu am intrat in Mangalia si le-am zis ca mai aveam timp la dispozitie sa ajung in Tomis, unde putem face formalitatile. Ne-au zis sa ne continuam calatoria, ei ramanand usor in spatele nostru, dar fara sa se indeparteze. Dupa aproximativ 5 minute s-au apropiat din nou si ne-au urat calatorie buna si ,,vant din pupa". Verificasera probabil cele declarate si au constatat ca suntem in regula, dupa care s-au intors in treaba lor.
Ca o paranteza, interactiunile avute pana acum atat cu Politistii de Frontiera romani dar si cei bulgari, au fost incredibil de politicoase si corecte din partea lor. Diferenta fata de cei de la rutiera este foarte mare.
Am readus turatia spre 2000 rpm si ne-am continuat drumul. Vremea continua sa se inrautateasca dar distanta pana la destinatie scadea ora cu ora.
Cand am ajuns in rada portului Constanta activitatea era intensa. Un vas lucra ceva la balizele cardinale, altele dragau la intrarea in port sau lucrau la digul acestuia. Cargouri care intrau sau ieseau ..... noi eram aruncati in toate directiile de valurile agitate cautandu-ne calea optima si sigura.
Am trecut de Cazino si ma pregateam sa dezleg preventerul ca sa cobor apoi randa cand vad plutind undeva pe directia de inaintare un balon galben de balizaj. Cu doua saptamani inainte nu era acolo. M-am gandit ca sunt ceva lucrari efectuate intre timp si am schimbat putin directia spre larg. Dintr-o data vad alte balize, albe si galbene, care inconjurau o arie destul de mare exact in fata intrarii in portul Tomis. Vedem o barca cu motor cum trece in viteza printre ele, dar mie nu mi-a venit in cap altceva decat sa le ocolesc. Asa ca iau putin largul ca sa ma apropii de intrarea in Tomis dinspre E-NE. Iau apoi la babord punandu-ne cu prova spre gura portului cand ce sa vezi? Un alt RIB al Politiei de Frontiera iesea alert din marina. Avea un balon cam desumflat, tarandu-l amuzant, parca schiopatand pe suprafata apei. Deci ne supravegeau, au vazut ca nu intram in port direct si au crezut ca-i fentam. Cand ne-au vazut intrand de fapt, s-au intors imediat si s-au legat la cheu langa ghereta unde au Oficiul. Ne-am indreptat si noi spre ei si le-am zis ca ne legam la pontonul nostru dupa care venim cu documentele sa facem formele legale. Au zis OK, dar s-au razgandit, au luat RIB-ul si au venit la pontonul nostru.
Ne-am tras sufletul un sfert de ora dupa care m-am dus sa-mi recuperez actele de la Oficiul PF unde am aflat ce-i cu balizele cele noi: urma ziua marinei si delimitau aria unde se vor face unele demonstratii. Nu marcau niciun pericol.
Fetele ma asteptau deja la un restaurant de pe faleza. Muzica canta in surdina, soarele cazuse deja, iar noi aveam privirile unor oameni care impartaseau un secret bine pazit. Familia noastra se intarise ca echipa. Am scos telefonul si l-am sunat pe Florio sa-i spun ca suntem bine si sa aflu despre ei dar nu era conectat la retea. Ne-am anuntat familia si cativa prieteni si am plecat la culcare.
O ultima noapte pe barca, pentru a considera o calatorie incheiata cu bine.

Citat din: cristizz din Martie 01, 2015, 04:12:44 PM
In apropiere de Cap Shabla am schimbat cursul usor spre larg din cauza unei constructii care avansa in mare – probabil conducte petroliere.
https://www.google.com/maps/place/43%C2%B032%2719.9%22N+28%C2%B036%2757.3%22E/@43.5431378,28.6166954,3888m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0?hl=ro (https://www.google.com/maps/place/43%C2%B032%2719.9%22N+28%C2%B036%2757.3%22E/@43.5431378,28.6166954,3888m/data=!3m1!1e3!4m2!3m1!1s0x0:0x0?hl=ro)

Prima platformă maritimă pt petrol a Bulgaristanului, acum dezafectată.

Interesant. Nu stiam.

Miercuri 13 august

Eu pe 13 sunt norocos. Azi o sa fie mai "cu cantec" :)

Barca rămâne la pontonul 1, lângă nenorocirea de Princess, care bubuie muzică. Azi nu bubuie deloc, are de plimbat două grupuri de nemţi care or să vină pe la ora 14. Vedeţi, intuisem eu că tot scandalul era să atragă clienţi.
Noi luăm micul dejun şi plecăm la plajă, că doar e lângă dig. Frumos e că nici nu avem aglomeraţie gen Mamaia. Aglomeraţie e mai în centrul staţiunii, aici suntem chiar la marginea ei.
După ce ne săturăm de bălăceala, fac o incursiune între ape cu Cosmin şi culegem un juvelnic de rapane. Exclusiv rapane. Azi recidivăm, aşa că trebuie să iasă ceva bun. Juvelnicul meu are la gură trei mici flotoare, probabil puse să nu se scufunde dacă îl scapă pescarul în apă. Astea ne-au făcut activitatea subacvatică foarte interesantă, fiindcă astfel toată captura stătea în suspensie între ape, iar noi ne vânzoleam în stânga şi în dreapta, întorcându-ne să mai punem câte o mâna de rapane peste cele deja adunate.
Pentru cine nu ştie, rapana este acel melc mare, uşor roşcat, pe care îl găsim pe mal adus de valuri, la mare. E o specie invazivă, de prin Marea Japoniei, care din cauza rapacităţii sale, cam distruge populaţia autohtonă de scoici. Pe scurt spus, acolo unde sunt rapane, în puţin timp n-o să mai găseşti midii, nici stridii.
Partea faină e că rapana, deşi e rea, e buuna :) ! La gust. Aşa că scopul culinar merge mâna în mâna cu acela ecologic. În plus de asta, , le culegi uşor şi spornic, nu te tai (ca în midii), nu trebuie să le cureţi, le opăreşti şi gata!
Trebuie că masa de ieri a lăsat ceva urme în gândul celui care n-a participat. Ca atare astăzi, Tania îşi face drum niznai, către festin: "vă fac eu compoziţia pentru pane, că voi nu va pricepeţi" .
-Da, da, siiigur, alt motiv nici nu există ! ;)
Într-adevăr, ea face mult mai bine compoziţia aia şi un sos-crema, cu smântânică, usturoi, praf de ardei... Dumnezeule Doamne! Au ieşit rapanele aurii, moi, gustoase, tăvălite în sos sunt desăvârşite! Ce fapte bune am făcut eu Doamne, de-mi dai asemenea bucurii ? :D

(https://lh5.googleusercontent.com/-X9Qq2Cz_ow4/VPVYxoknICI/AAAAAAAACXY/IJVC3gUVBRg/w1358-h763-no/DSC01616.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-M_wbshdJtic/VPVYxsXemsI/AAAAAAAACXU/TSC_udFqfQk/w1358-h763-no/DSC01623.JPG)


După masa într-adevăr copioasă, alunecăm scurt în somn, dar nu pentru mult timp, că ieşim la o altă bălăceala.
Seara avem spectacol (ne-a anunţat Maria că e "peţacol de dans" ) "Dancers of the wind" sau cam aşa ceva.
A fost drăguţ, dansuri tradiţionale, cântece, totul petrecut în amfiteatrul mărginit de turnurile medievale de lângă marina.
La întoarcere, am aprovizionat cu de-ale gurii de la supermarket şi am făcut o baie îmbrăcat, într-un mod cât se poate de stupid :D. Am încercat să salvez o bere de la pierzanie şi m-am trezit gata înmuiat. Am ieşit repede şi elegant, pe scara bărcii mele, fiindcă Tania se îngrijorase, aoleu, credea că mă strivesc între barcă şi cheu. Eleganţa mea era una hilară, atât timp cât şiroiam de apă în costumaţia mea albă, acum fleşcăită.
Totuşi noaptea nu se sfârşise, mai aveam de tras!
Lângă noi, vaporul Princess, îi dădea tare cu Bump-Ţţţţ, Bump-Ţţţţ, Bump-Ţţţţ ! Nu se poate să rezistăm la aşa ceva, mă duc într-un târziu, urc pe vapor, vorbesc cu tipii de acolo, nişte flăcăi tomnatici de vreo 50 de ani, ăia mă recunosc mă mai conversează niţel şi reduc muzica de la 200 de decibeli, la vreo 50. Chefuiau şi ei.
Ne culcăm în balanganeala valurilor şi muzică. Apoi pe la ora 11, muzică piere. În sfârşit, se aude marea, nu muzica house!
Ce vorbeşti, pe la ora 2 revine muzica în forţă, la sutele de decibeli, de-am sărit toţi din pat cu ochii injectaţi! Ce mai e frate?!?
Ies cu totul din barcă şi înainte să iau pe cineva de gât, mă uit ce s-a întâmplat. Aaaa... cocalarii se îmbătaseră şi îşi aduseseră gagici! Dansau pe puntea de sus.
-Cosmin, e o cauza pierdută, zic. Hai să mutăm barcă undeva.
Unde naiba? Aaaa...hai la staţia de carburanţi, că e în capătul celălalt.
Bună treaba, într-un mod ciudat, nenorocirea aia de zgomot se disipa până acolo în aşa fel, încât abia se mai auzea.
-Aţi văzut? le zic eu când îi văd potoliţi. Asta fu cea mai rapidă şi eficientă soluţie. Specia invazivă de tip cocalar, trebuie evitată :) Toate manevrele au durat sub 10 minute.
Drept e că "nebunie de tip staţiune" n-am mai suportat de când avem barcă. Ăsta a fost un accident.
Dimineaţă aveam să luăm calea apelor, către Balcic. Şi abia aşteptam :)

(https://lh4.googleusercontent.com/-_chqClsR7fw/VPVb42wxzoI/AAAAAAAACYE/Ptvmhq-8dw8/w1357-h762-no/Capture.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-52picY9-iok/VPVb5IUoOhI/AAAAAAAACYM/wwFvujDfUAQ/w1358-h763-no/Capture1.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-VXsLvfw6oCk/VPVb4QOJdZI/AAAAAAAACYQ/iToZSB5TRbs/w1357-h761-no/2.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-F-GxDXeowug/VPVb4ZN-VFI/AAAAAAAACYU/tL1n3EvX5mE/w1357-h763-no/3.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-9YzSZJtF0Tg/VPVb4eFXfrI/AAAAAAAACYI/eGtAC5VdHCE/w1358-h761-no/4.JPG)

Joi 14 august

Peisajul se încadra în zorii unei zile prevestindu-se frumoasă. Uite o croazieră lungă, fără furtuni, fără ploi, fără zile mohorâte. Suntem deja în a treia săptămâna de vacanţă.
Trec prin ritualul cafelei, simplu, visările de dimineaţă lipsesc. Nu prea e locul predispus reveriilor şi parcă nici timp n-aş avea. Bate N-V, numai bun pentru direcţia noastră. Mai târziu ştiu că se va schimba şi vreau să-l valorific.
Cum s-ar zice, dacă m-o întreba cineva în Balcic "ce vânt te aduce?" eu să-i pot răspunde: " 14 noduri, nord-vest" :)
Până pun în ordine totul, trece suficient timp, ca atare părăsesc marina la ora 7, cu aceeaşi senzaţie matinală ca la ora 5, deoarece nimeni nu mişcă. Nici în marina, nici pe ţărm.
Am pe cer două astre, într-o parte soarele , într-o parte luna. Astfel părăsesc marina, ocolind digul de est, pe o apă liniştită, abia leganandu-mă.

(https://lh5.googleusercontent.com/-jQon6xiHl4Y/VPzVYhwk6YI/AAAAAAAACew/FaoZDjqXw7c/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h52m58s132.png)



Ieşit din protecţia digurilor, trag de funga randei şi o văd cum se desfăşoară acoperind soarele, apoi se umflă spre tribord, mutând ghiul lăsat liber.
-Vino-ncoace cucoană, să te văd la treaba, zic. Şi o trag din palanc, la locul ei, aproape de axul bărcii.
Imediat simt cum barca pleacă de sub mine, ruliul dispare, siajul începe să clipocească.
-Bun, acum să trecem la partea uşoară. Desfăşor genovezul, el face mai întâi o burtă, pe care i-o ajustez eu până la gradul de supleţe :) . Nu folosesc manivela vinciului aproape niciodată. M-am obişnuit, ca pe vremea căpitanului Cook, să trag cu mâinile goale, prin smucire.
Ştiţi că pe velierele clasice, nici un marinar nu trăgea pur şi simplu. Toţi smuceau repetat parâmele, cu hei-rup-uri. Era clar că scripetii aceia de lemn aveau o inerţie mare, iar forţele date de velele uriaşe erau pe măsură de mari.
La mine e mai simplu, consider că la mărimea bărcii mele nu are rost să mă complic cu manivela de vinci, cu atât mai mult cu cât velismul este un sport. Trag de scote până mi se umflă palmele dacă e cazul, iar după o zi cu vânt serios, fac febra musculară de la tălpi până la ceafă :) . Aşa-mi trebuie !
Cu vântul asta dinaintea traversului, înaintăm frumos, uşor bandat, cu 5 nd. O viteză frumoasă de croazieră. Ca idee, la mărimea asta, tot ce depăşeşte 4 nd este foarte bine. 6 nd e deja sport extrem :) . Povesteam odată, că am străbătut 8,4 mile într-o ora, cu vânt foarte puternic travers şi dinaintea traversului, iar spuma dată de creastă valurilor mai înalte, trecea spulberată peste cockpit, fără că măcar să ne ude. Ei bine, deci se poate şi cu 8 nd, dar e ceva rarisim.

(https://lh5.googleusercontent.com/-AyZD9QxxziU/VPzVZC3GYpI/AAAAAAAACe4/te_S04JAipo/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h54m35s35.png)

Acum era lejer, pe o mare de gradul 2, înaintăm cu 5 nd, amândoi: eu şi cafeaua mea vărsată. 'Tu-i mama măsii, aşa îndemânatic sunt eu cu chestiile casnice :) .
Las barca să meargă, intru, mai fac o cafea şi mă întorc în 10 minute cu ea aburind, ceva mai prevăzător. Dacă o răstorn şi p-asta, mă arde la tălpi !
Înăuntru toată lumea doarme. Cred şi eu, acum fâşâie valurile, nu bubuie boxele.
Mă delectez cu frumuseţea navigaţiei timp de un ceas, defilând prin faţa litoralului Albenei, până ajung la capătul nordic al acesteia, unde decid că e cazul de un mic dejun şi iau calea către ţărm.
Între timp s-au trezit şi somnoroşii, zdrăngănesc ceva pe la bucătărie, bâjbâie ceva pe la baie, se spală pe dinţi, mişună.
Aduc barca până la apă de 1,2m adâncime, fiindcă vântul s-a schimbat deja către N-E (ce spuneam? ) şi ridică puţintel valuri. Doar cât să fie deranjante dacă te prind în travers, la ancora.
Ca atare ambosez cu a doua ancora pusă către ţărm.
N-am chef de mic dejun, dar trebuie să trăiesc. Imediat ce termin de mancat, ieşim la valuri.
Cam toată lumea de la noi doreşte bărci cu pescaj mic, dacă e una care are chila de 70 cm lumea strâmbă din nas, că e mult. Nu e mult deloc, uite la 1,2m adâncime, apa îţi trece niţel de buric.
Noi ne dăm cu bărcile vara, nu iarna. Aşa că e o plăcere nu un supliciu :) .
Şi da-i bălăceala, eu am făcut şi o plimbărică pe ţărm să văd ce au ăştia în vestita Albena.
N-au nimic deosebit, cel puţin acolo unde oprisem eu, la capăt. Era cam ca la noi, la 2 Mai. In plus vegetatie frumoasa şi un picior tocit, de munte impadurit.
Desigur, în staţiunea propriu-zisă trebuie să fie mare şmecherie turistică, dar n-am eu stomac pentru aşa ceva.

(https://lh6.googleusercontent.com/-XqzgDlELNB4/VPzVkUDUE3I/AAAAAAAACfM/HUHP_mjIDFQ/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h28m46s132.png)

(https://lh6.googleusercontent.com/-qkGgdhsfvJM/VPzVmdksxiI/AAAAAAAACfs/ys1JbmCwZ4E/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h30m15s40.png)

(https://lh3.googleusercontent.com/-qQLg06olTIY/VPzVmq9Y71I/AAAAAAAACfo/SYW_IDEZoHw/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h31m40s118.png)

(https://lh6.googleusercontent.com/-JKSiT8CNtR8/VPzVpAar8tI/AAAAAAAACgM/9z5lRmkEbt4/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h35m16s185.png)

(https://lh5.googleusercontent.com/-s2w0wCe02WQ/VPzVptRMURI/AAAAAAAACgU/13zEmiOv5GI/w1145-h859-no/vlcsnap-2015-03-05-06h42m22s121.png)

(https://lh5.googleusercontent.com/-3ii3aD9DdoM/VPzVuDq3HgI/AAAAAAAACg0/HpyoBEPwNVc/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-05-06h45m39s62.png)


Sar peste alte distracţii şi revin la drumul nostru. Bătea acum N-E cum spuneam, fapt care ne pune volens-nolens pe direcţia Balcic, cu vânt de bulină.
Într-o ora şi jumătate eram deja în marina Balcic, încercând să tragem la pontoanele ştiute, care erau libere.
Dar nu ! Apare un tip mai în etate de dată asta (nu puştanul de dată trecută) care ne fluieră ascuţit intenţia lui şi ne face semn să trecem la rândul doi de pontoane, între bărcile mai mici. Bine bre bulgarule, venim.
Şi venim. Legăm barca, bulgarul ne spune sec, dar sec de tot, că tre' să-i plătim (cum s-ar zice, nici salut, nici f.... :) ) . Ok, zic, e normal, cât face?
Întrebare pusa pentru că anteriorul ne spusese că plătim ca şi yachturile mari de 50 de picioare, fiindcă n-au locuri la alea mai mici. Acum ne trăsese la mai mici.
- 42 leva, zice ăsta plictisit.
-The same? întreb eu mai mult formal.
-Yes.
Mă întreabă câte zile stau, îi spun că două ore să aprovizionăm.
-Nu-i nimic, plăteşti, îmi spune el.
Hahahah ! Care va să zică nu contează nimic în Balcic. Ai un vapor sau o şalupă, asta-i treaba. În plus, dacă vrei să pleci într-o ora-două, te taxează pe o zi întreagă, nu scapi. Oamenii ştiu poziţia lor de port of entry şi se folosesc maximal de ea.
Trec de aspectul asta, îl văd pe Dimitri, cel cu Mac-ul 26X ca al meu. Vine la noi, foarte bucuros că ne revede, ei sunt două familii cu doi copii mari, la plimbare. E frumos să întâlneşti oameni prietenoşi. Simpatia lui şterge de pe obrazul Bulgariei, pata lăsată de cel de la marina.

(https://lh4.googleusercontent.com/-7bZQj3UwxsI/VPfV3WjbcuI/AAAAAAAACaM/uyCXoqSD8cg/w1358-h763-no/DSC01652.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-O5SXFrTzY2o/VPzVymbaiDI/AAAAAAAAChY/K6gX2AV7nVY/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-05-06h47m41s219.png)

(https://lh5.googleusercontent.com/-DUIr3KEw3fk/VPzVy8UUXgI/AAAAAAAAChc/6RI2cOOcjfU/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-05-06h48m59s5.png)

(https://lh6.googleusercontent.com/-pztJNNhAtgs/VPfW5p9Mt3I/AAAAAAAACbc/QxUnzWdcyKk/w1358-h763-no/DSC01683.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-AgMu8aNmnOs/VPfXzMiydsI/AAAAAAAACbk/ddBwtbB0FHM/w471-h859-no/DSC01687.JPG)



Nu avem nici un plan decis încă.
Cosmin dorea demult o navigaţie de noapte. Îmi tot spusese încă de la plecare, din marina Eforie. Atunci şi pe tot parcursul, i-am zis că nu se poate, Cristi e la prima ieşire lungă pe mare, e şi aşa destul de solicitant, nu pot să îl iau într-o navigaţie de noapte.
Am aflat ulterior că şi-a schimbat tactica şi l-a abordat pe Cristi în moduri mai diplomatice, prin învăluire :) . Cristi l-a lăsat, dar i-a zis-o clar: nici gând.
Acum, Cosmin a revenit la dorinţa lui şi motivează: suntem doar noi, nu plecăm diseară? Navigăm toată noaptea iar dimineaţă suntem la Mangalia.
Cum s-ar spune "ce motive mai găseşti, ia zi? " :)
-OK, spun eu, dacă doreşti putem naviga de noapte. În principiu nu îmi asum riscuri dacă am alte posibilităţi, dar odată ce vrei tu, o facem.
-Ce riscuri ? mă întreabă el mirat.
-Băiatul meu, riscuri există întotdeauna când ieşi pe mare, iar noaptea sporeşte gradul de pericol. Şi am început să-i enumăr câteva posibilităţi.
Important e, spun eu, să fim atenţi cu absolut orice: traseu, lumini, vânt, mers pe roof până în prova şi înapoi, totul.
Bun, acum că tot plătisem marina, nu ne-am mai grăbit să aprovizionăm, ci am făcut totul lejer, în plimbare, pe faleză. La întoarcere îmi evaluez autonomia dată de combustibil şi o găsesc puţin cam la limita. Dacă se stârneşte o furtună locală la Cap Caliacra, ceva nedetectabil pentru site-urile meteo, va trebui să strângem velele şi să mergem pe carburant. Mai bine să fac plinul.
Aici o bilă alba pentru bulgari, e ora 8 seara, telefonez la numărul de la staţia de carburanţi şi vine în 20 de minute cineva care ne face plinul rezervorului. Şi la un preţ mai mic decât în România: 2.55 leva / litru.
Cade seara până să ajungem la barcă, ronţăim ceva şi ne pregătim de drum.
Peste dig se vedeau lucind în lumina lunii, spinările negre ale unor valuri mari, de hula.

Ha, ha ..... asa este, Cosmin, care are multa experienta alaturi de tine, si in plus este si la varsta cuceririlor si autodepasirii, isi dorea sa urce o treapta in raport cu nivelul momentului. Inca de la Nessebar m-a invaluit ispititor cu propunerea, foarte romantat dar in acelasi timp discret prezentata, de a face navigatie de noapte. Coarda batrana cum ma stii, am zambit in sinea mea apreciindu-i tactica, dar prevazator, am zis sa nu ispitesc Divinul si am raspuns, bland dar ferm cum ar zice organu' , ca nu se poate.

Citat din: cristizz din Martie 04, 2015, 09:29:01 AM
Ha, ha ..... asa este, Cosmin, care are multa experienta alaturi de tine, si in plus este si la varsta cuceririlor si autodepaqsirii, isi dorea sa urce o treapta in raport cu nivelul momentului. Inca de la Nessebar m-a invaluit ispititor cu propunerea, foarte romantat dar in acelasi timp discret prezentata, de a face navigatie de noapte. Coarda batrana cum ma stii, am zambit in sinea mea apreciindu-I tactica, dar prevazator, am zis sa nu ispitesc Divinul si am raspuns, bland dar ferm cum ar zice organu' , ca nu se poate.

Aspectul romantat al navigatiei nocturne il stia din ocaziile avute pana atunci, probabil de aia l-a pus la inaintare :) . Doar ca nu fusese in cadrul unui pasaj marin de genul asta.
Asa cum banuiai, Cosmin tindea sa mai urce un nivel in experienta pe mare. Era atras de a naviga noi doi in carturi.
Urma sa vada cu ochii lui ce inseamna pericolele, in urmatoarele 8 ore avea sa-i iasa pe nas aventura de noapte :) !
Dar el inca nu stia...si nici eu.

Aveam carburant, aveam provizii, aveam dor de ducă. În plus aveam şi fiorul dat de plecarea în necunoscut, atât timp cât necunoscutul ăsta e o mare ştiut supărăcioasă, ascunsă într-o noapte neagră.
Înaintea plecării, vecinii noştri forfoteau şi ei făcând pregătiri.
Aaa, nu v-am spus, la pontonul alăturat găsisem legat un caiac aflat vizibil într-o călătorie lungă, sau la începutul ei. Burduşit de bagaje, având panou solar, padelă "greenland", caiacul numit Kvarana, construit pe metoda "skin of frame", părea să aibă drum lung în prova.
Pe înserat, trei umbre legau, încărcau, dichiseau echipamentul caiacului, aducând din barca de alături, diverse accesorii. Desigur, nu plecau noaptea, ca noi.

(https://lh6.googleusercontent.com/-D-q5g1xfV-0/VPfV4Opkw1I/AAAAAAAACaU/EYTPp4gOGYY/w1358-h763-no/DSC01651.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-glsmDA2kyxA/VPfV7Wv9ngI/AAAAAAAACag/qFGOigVuQDU/w1358-h763-no/DSC01654.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-s1PKkqzSWKc/VPfWPCNKmqI/AAAAAAAACa8/_VXk-AS5WUY/w1358-h763-no/DSC01664.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-IdF9dK4Jf_M/VPfV8GBmwmI/AAAAAAAACao/TGWhDHc_Yi0/w1358-h763-no/DSC01655.JPG)






În razele economice ale lunii, am făcut ochii roată să văd ce am uitat, ce mai trebuie legat, fetele au trecut la programul de seară cu pijamale şi spălat pe dinţi... atmosfera paşnică, ce să mai vorbim.
Eu aveam încă neliniştea. Oi găsi vreun ofiţer bulgar să ne facă formele? O dura mult? Om mai avea vânt?
La mine e simplu cu neliniştile. Când am vreuna, îi ies în întâmpinare, nu mai aştept, nu mă mai feresc. Confruntarea e cea mai bună soluţie.
-Cosmin, mola şi la drum !
Cosmin abia aştepta, de când mă îmboldea la un pasaj marin lung, în carturi! Avea să-i iasă pe nas, în numai câteva ore :) . Dar el nu ştia asta şi nici eu...
Mă anunţ prin staţia radio...nici un răspuns. Repet de încă două ori şi o las baltă, n-o să-mi răspundă nimeni, e clar.
Traversând bazinul marinei, am căutat în beznă, să recunosc profilul cheiului Poliţiei de Frontieră. Se vedea nelămurit. De ce oare n-or avea băieţii ăştia şi nişte lumini? Aici era economia?
Mă rog, pe măsură ce mă apropiam, pupilele conlucrau cu retina şi se adaptau tot mai bine, aşa că mai văzând, mai intuind din memorie, am reuşit să fac un rondou acostând cu bine.
Leg barca de pupa, privesc în jur, nici ţipenie !
-Cosmin, leagă tu şi prova, eu mă duc să caut pe cineva, cu toate actele la mine să nu mai pierdem vremea.
Şi înaintez printr-un peisaj lugubru, rupt parcă dintr-un Counter-Strike. Betoane vechi, rupte, macarale, poduri rulante, fragmente de maşinării ruginite şi clădiri pe care jocul de întuneric spart ici colo de câte un bec, le făceau să-mi compună mental o atitudine defensivă. Dacă apar şi nişte câini, sar la ei, îi muşc de urechi !
La poliţia de frontieră, nimic. Linişte, beznă, beznă că-n nucă !
Ciocănesc... nimic. Ciocănesc, strig, sunt om, ce naiba! Îi ştiu eu că se trag la somn, dar dacă n-or fi acolo, ce fac, dorm aici?
Ei, minune, se aude o voce şi apare...prietenul meu de la sosire :) . Bulgarul care ştia ceva germană! OK, mă înţeleg cu el în bruma de germană pe care mă "sforţez" s-o gavaresc, rezolvă actele, mă însoţeşte la barcă unde rezolvăm şi mai repede. Îi spun că fetele s-au culcat deja, rămâi flăcău cu bine, da-ne actele şi am fugit.
Gata! Nu ştiu cât a durat, totuşi am terminat repede.

Desprinderea de cheu ne-a mutat prova către larg, unde bine strâmtorată între nişte nori vineţii, luna aruncă o dâră pe ape. Şi n-am apucat să trecem de baliza din capătul digului de protecţie, că o hula venită din larg a început să ne ridice repetat prova în semn de atenţie. Intrăm în domeniul mării.

Pentru început l-am lăsat pe Cosmin la timonă şi eu am ridicat velele. Bătea aşa cum e şi firesc, o briză din largul marii. Deloc de neglijat vântul, însă mult mai mic decât arătau valurile. Se vedea de la o poştă că spinările alea lucioase, masive, care treceau pe sub noi saltandu-ne şi apoi alunecându-ne la vale, nu puteau fi stârnite de acel vânt. Undeva în larg fuseseră ceva forţe, care se disipau acum către ţărm.
Cu treaba rezolvată, m-am aşezat lângă Cosmin, care ţinea timona fiind atent la chart plotter, Navionics şi luminile ce ajungeau până la noi. Îi zic:
-Suntem doar doi, n-o să facem nişte adevărate carturi că nu te pot lăsa singur. Dar fiecare va ţine timona câte o ora-două, după cum vedem că ne e bine. Timp în care celălalt se va odihni pe bancheta. Eu n-am să dorm, dar o să stau culcat, e tot o odihnă şi asta. Tu te poţi culcă fără probleme, te trezesc eu dacă am nevoie de tine. Vrei să fac eu primul cart?
-Nu, stau eu, spune Cosmin.
-Ok, eu vin cu cafelele imediat.
Şi am continuat drumul nostru prin beznă, care ar fi semănat cu al lui Dante spre infern, dacă aş fi fost singur cuc: "Tacito, solo, e senza compagnia".

(https://lh3.googleusercontent.com/-N2gvUxLjrcA/VPzURjTWcQI/AAAAAAAACdY/ntlxOIFZWB0/w1358-h763-no/DSC01696.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-nVGElAG5p7k/VPzUsqscFnI/AAAAAAAACdo/ZSvdGk_Ja6Q/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-08-21h47m17s141.png)

(https://lh3.googleusercontent.com/-M95hhARbVuY/VPzUvEat2GI/AAAAAAAACeI/37a4Vnm5nio/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-08-21h51m16s35.png)




Cu cafeaua aburind, răcoarea nopţii marine era uşor suportabilă. În larg ajungeam şi depăşeam câte un vas de pescuit aflat în traulare, zăream câte o nava comercială de mari dimensiuni, urmăream o activitate destul de mare aş zice, pentru apele noastre.
Am luat în larg de golful Kavarna direct către cap Caliacra, exact aşa cum ne pica vântul bine şi puteam tăia valurile acelea potrivnice, mai frumos. Caliacra are ape adânci chiar de la baza promontoriului, nu există probleme acolo. Vom vedea ce direcţie va avea vântul după ce trecem de el. Deocamdată am parcurs cele 14-15 mile liniştiţi, m-am ridicat de câteva ori de pe bancheta să discut cu Cosmin despre luminile ce se vedeau, ce înseamnă, ce fel de nave sunt. E un bun exerciţiu pentru noi, ăştia care facem navigaţie sezonieră. Altfel sunt lucruri care nu neapărat se uită, dar poate apărea confuzia, odată cu trecerea timpului.
Îmi preiau şi eu cartul, însă Cosmin nu vrea să doarmă, e foarte atent la ceea ce facem, nu vrea să piardă nimic. Adevărul e că parcă marea alesese în această noapte, să-i dea ceva de neuitat.
Capul Caliacra vine peste noi din noapte, mare, maiestuos, iar luna îşi găseşte câte o spărtură din când în când printre nori . Acum poleia o rază peste spinările mari ale valurilor, exact în faţă noastră, iar în stânga se reflecta pe stâncile promontoriului, care ne dominau.
Frumos, copleşitor.
Minutele trec, vorbim încet, vântul se schimbă şi ajunge dinaintea traversului, valurile se măresc. Ne ridică şi ne coboară ceva mai mult de 2,5m totuşi sunt nişte uriaşi blânzi, nu au virulentă temutelor valuri abrupte ale Marii Negre. Tot atunci se răcoreşte şi noaptea, cât să pun o bluza mai groasă pe mine. Îl îndemn şi pe Cosmin să facă acelaşi lucru, el însă nu vrea.
E a două greşeală pe care o face în acea noapte. Prima este aceea că nu se odihneşte deloc. Eu chiar dacă nu dorm, mai stau întins pe bancheta, ţin ochii închişi, mă odihnesc într-un fel.
Cosmin intră din nou în cart când ne apropiem de capul Shabla şi mă atinge pe umăr.
-Ce este ?
-Văd nişte lumini, nu vrei să te uiţi şi tu?
-Normal, zic. Mă ridic şi privesc. Exact în prova noastră, avem o navă comercială de mari dimensiuni, care în afara luminilor de navigaţie, are toate punţile luminate.
-Nu e nici o problemă Cosmin, vaporul ăla are aceeaşi direcţie cu noi. Mai mult de atât, nici nu avem cum să-l ajungem cu cele 5 nd ale noastre, el merge de 3 ori mai repede.
Şi mă întorc la bancheta mea. În 20 de minute, Cosmin mă atinge din nou:
-Am tot urmărit nava aia, e mai aproape de noi.
Când mă uit, vaporul avea prova pe noi! Se vedeau clar luminile din borduri şi luminile de catarg, chiar şi aşa suprapuse pe circul luminos al punţilor. Când naiba s-a intors?
-Nu-i bai, îi zic eu, o să trecem prin faţa lui, e timp destul. Într-un minut ar trebui să îi vedem numai lumina verde de tribord. Şi rămân lângă el să observ.
Reuşim să trecem lejer prin prova lui, că e destulă distanţă.
Curios lucru, nava îşi schimbă cursul şi pune din nou prova pe noi! Mă îndepărtez de direcţia lui, dar el cârmeşte mereu şi ne pune pe curs de coliziune!
-Deja nu mai glumim, punem motor la 2500 de ture şi evităm mai de la distanţă, că nu mai e cazul să se apropie. E mare şi merge prea repede. Velele se flescaie mai întâi, apoi cu vântul anulat de viteză motorului, încep să fluture în spate.
Se întâmplă ceva incredibil. Noi mergem, şi mergem bine, iar ăla are constant prova pe noi! Firesc ar fi dacă parcurgem 80-100m adică o lătime de-a lui, să îi vedem doar unul dintre borduri. Ei bine, nu ! Se încăpăţânează să fie cu prova pe barca noastră! Contrariat estimez distanţa, e clar că aia sunt într-o manevră pusă pe autopilot, care în mod paradoxal coincide cu traiectoria noastră. Şi pare că ne urmăresc.
-Gata gluma, zic. Sunt prea aproape, ce naiba fac ăştia?! Merg după noi?
Renunţ, fac un rondou pe babord şi îi vin în spate. A fost o decizie bună, cu giganţii ăştia nu joci "la mai mare".
Trece, masiv, pe lânga noi, la circa 200m . Mai mult ca sigur nu era nimeni la comenzi, n-a dat nici un semnal sonor, nici radio, nimic.
-Ei, Cosmin, ce spui? Mă întrebai ce riscuri ar putea fi. Uite riscuri :) !
Vizibil pus pe gânduri, Cosmin acumulează experienţa asta şi îşi reia locul la timonă.

(https://lh3.googleusercontent.com/-cr57r_E976o/VPzUuO8zXXI/AAAAAAAACd4/HEbjNTSxMUk/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-08-21h50m52s35.png)

Salut,
Ma tot tin sa te intreb apropo de rapane.
Am vazut ca si anul trecut si cel dinainte te-ai "ocupat" cu acesti melci.
Cum ii gasesti, adica pe la ce adancime, banuiesc ca faci snorkling, n-ai butelii, nu-i asa?
Scoicile stau pe stanci deci si dansul tot pe acolo ar trebui sa fie, dar pe la ce adancime? Cum iti dai seama unde sa-i cauti?
Dupa ce-i aduni trebuie sa-i tii in apa inainte de preparare ca sa se descarce de nisip ca pe unele scoici sau de fecale -ca pe melcul de uscat?
Cum il scoti din cochilie inainte de a-i face pane? Prin fierbere?
Am mancat prin Bulgaria si mi-au placut.
Multumesc anticipat!
Alex

Citat din: Alex1958 din Martie 09, 2015, 12:10:29 PM
Salut,
Ma tot tin sa te intreb apropo de rapane.
Am vazut ca si anul trecut si cel dinainte te-ai "ocupat" cu acesti melci.
Cum ii gasesti, adica pe la ce adancime, banuiesc ca faci snorkling, n-ai butelii, nu-i asa?
Scoicile stau pe stanci deci si dansul tot pe acolo ar trebui sa fie, dar pe la ce adancime? Cum iti dai seama unde sa-i cauti?
Dupa ce-i aduni trebuie sa-i tii in apa inainte de preparare ca sa se descarce de nisip ca pe unele scoici sau de fecale -ca pe melcul de uscat?
Cum il scoti din cochilie inainte de a-i face pane? Prin fierbere?
Am mancat prin Bulgaria si mi-au placut.
Multumesc anticipat!
Alex

Master Chef (sau Radio Erevan) raspunde :) :

-Oameni simpli suntem, traim in natura dupa regulile ei, mancam ce ne ofera.
Nu avem butelii, nu cautam in mod special rapanele. Scufundarile le facem in apnee, cu ochelari si tub de respirat.
Daca sunt stanci, caut scoici. Tot acolo e foarte posibil sa apara rapanele, cu scoici se hranesc.
In multe zone, rapana a fost culeasa de langa tarm si o gasim numai la adancimi mai mari, catre larg. Atunci nu e tinta noastra.
In apropierea tarmului se mai gasesc dupa cate o furtuna care le-a smuls din zonele preferate ale lor. Noi le-am mai gasit in cantitati mari si pe zone de nisip, in perioada lor de imperechere. Nu le-am luat, am considerat ca merita si ele o distractie fara sa riste tigaia :) .  Adica am instituit o prohibitie ad-hoc.
     
De preparat, se fierb 10 minute in apa (unii mai pun otet, eu n-am simtit nevoia), apoi se scot cu furculita, se rupe si se arunca partea care contine stomacul. O recunosti fara probleme e o spirala moale, galben verzuie.
Cu rapana astfel semipreparata, poti face orice fantezie culinara.

Mai cu fereală la noi, pescuitul lor este prohibit, deşi sunt o specie invazivă dăunătoare.

Citat din: ghrt din Martie 09, 2015, 05:51:36 PM
Mai cu fereală la noi, pescuitul lor este prohibit, deşi sunt o specie invazivă dăunătoare.

Nu e adevarat. E permis pescuitul rapanelor tot timpul anului chiar si in perioada de inmultire, cu obligatia de a anunta autoritatile pt a impiedica si pescuitul accidental al calcanului atunci cand pescuitul rapanelor se face cu plase.  Poti citi in ordinul de prohibitie.
Intrebarea mea sunt bune? Cam cu  ce seamana la gust si textura?
deci la rapane inainte

@ghrt
De unde stii ca e prohibit? Eu am vazut aproape zilnic saci intregi cu rapana scosi pe cheu la Eforie. Se intra pina la 7-8 m adincime cu aer pompat de sus pe furtun.
Vezi aici: http://lege5.ro/Gratuit/gu2tombvgm/ordinul-nr-307-152-2015-privind-stabilirea-perioadelor-si-zonelor-de-prohibitie-a-pescuitului-precum-si-a-zonelor-de-protectie-a-resurselor-acvatice-vii-in-anul-2015 (http://lege5.ro/Gratuit/gu2tombvgm/ordinul-nr-307-152-2015-privind-stabilirea-perioadelor-si-zonelor-de-prohibitie-a-pescuitului-precum-si-a-zonelor-de-protectie-a-resurselor-acvatice-vii-in-anul-2015) vezi articolul 5 par 6 "Capturarea rapanei (Rapana venosa) este permisă tot timpul anului. Utilizarea "beam traulului" în perioada de prohibiţie a calcanului se poate face cu obligativitatea notificării Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură la fiecare ieşire/intrare în port a ambarcaţiunilor, pentru verificarea eventualelor capturi accidentale de calcan."

http://www.agerpres.ro/economie/2014/10/20/carnea-de-rapana-made-in-romania-ajunge-la-export-pe-piata-coreeana-11-52-18 (http://www.agerpres.ro/economie/2014/10/20/carnea-de-rapana-made-in-romania-ajunge-la-export-pe-piata-coreeana-11-52-18)

Citat din: ziuamarinei din Martie 09, 2015, 06:06:39 PM

Intrebarea mea sunt bune? Cam cu  ce seamana la gust si textura?

E buna.
Seamana cu calamarul, dar astept sa ne spui propria opinie :) .

Citat din: Florio din Martie 09, 2015, 09:26:26 PM
E buna.
Seamana cu calamarul, dar astept sa ne spui propria opinie :) .

Am sa incerc neaparat. Momentan ma ia cu lesin la stomac, is mare pofticios. Mai  am putin si fac screensaver din poza cu rapane si urmatoarea cu sosul.

Scuze, ultima dată cred că m-am informat prin 2013. Oricum am citit clar într-un ordin din ăsta cu pescuitul că era prohibit. Au avut atâţia scafandri, care colectau cu sacul, probleme.Mă bucur că le-a venit mintea la cap.

În altă ordine de idei, părerea mea este că seamănă la gust cu carnea de rac.

Ne continuăm drumul în noapte, în prova babord apar luminile capului Shabla, un punct important de supraveghere. Îl iau în serios ca de fiecare dată şi mă anunţ prin VHF.
Linişte...
Din când în când, staţia mai face auzit câte un "all ships" dat de "băieţii mari", navele de tipul aceleia care ne urmărea cu prova :) .
Mai chem o dată prin staţie...aceeaşi tăcere. La venire am fost mai insistent, de data asta îmi fac datoria pentru a treia oară şi apoi renunţ. Probabil bulgarul n-a catadicsit să se ridice din pat pentru apelul meu. Oricum ştia că trecem, de la poliţistul de frontieră.
De ceva vreme mă călăuzesc după stelele care-mi apar în faţă, e mai eficient şi mai comod decât privitul compasului. Dacă tot s-a mai spart plafonul noros, de ce să nu profit? Mai vorbim, mai glumim, timpul trece trăgând pe sub noi milă după milă, până prind în nări un parfum. Ce-i asta?
-Uite Cosmin, acelaşi fenomen pe care l-am întâlnit şi anul trecut. Miroase a fân proaspăt cosit!
Exact ca anul trecut când veneam din "expediţia de recuperare :) " Skopelos-Mangalia , apropiindu-ne de graniţa românească, în largul marii a venit un miros de fân atât de puternic de parcă auzeai caii nechezând.
Nu înţeleg de unde, nu înţeleg cum se propagă până în larg, însă mă bucur de el copilăreşte.
Deja intrăm în zona românească, pe o hula masivă cerurile din tribord încep să îşi dilueze negrul intens, în nuanţe uşor mai deschise. Odată cu zorile pică şi Cosmin pe bancheta, invelindu-se cu sacul de dormit. E rece, a fost rece pe mare toată noaptea.
Cu siguranţă că întrezărind finalul călătoriei aproape, s-a relaxat în sfârşit. Doarme de o jumătate de ora. Dar ştiţi cum se spune:"Is not over, 'till is over " .
Fiind deja intraţi în ţară, la 2,5 mile de portul Mangalia, îi pun o mâna pe umăr :
-Cosmin, ţine puţin timona, trebuie să ne anunţăm prin staţie.
Băiatul se ridică, zice da, apucă timona, pune privirea înainte, preia comanda bărcii.
Eu apuc speaker-ul staţiei şi dau un mesaj...degeaba. Ledurile speaker-ului sunt stinse.
-Mai, ce naiba?
Bag capul înăuntru să văd staţia, ea închisă. Staţia închisă, dar butonul deschis.
Nu avem curent!
Sunt uimit, mă uit la tabloul de siguranţe, totul stins!
Ies iute în cockpit să văd luminile de navigaţie: totul mort!
Barca mergea către mal.
-Cosmin!
-Da.
-Ţine direcţia! 340 grade, ai compasul în faţă! Unde te duci? spun eu miscand automat de timonă să corectez.
-Da, zice Cosmin automat, ca un roboţel.
Îmi dau seama că nu fusese conştient pentru câteva momente, ştiu cum se manifestă trezirile astea false, în oboseală cruntă. Alunecase probabil în somn, ca un şofer surmenat.
Dar ce fac eu acum, rapid ? Înşfac aparatul de măsură, ridic capacul acumulatorului pentru "vitalii" bărcii, măsor... e bine. Mă arunc aşa, în ruliul bărcii, spre heblul care comută contactul general între baterii, reuşesc să nu mă lovesc, în schimb sunt năucit că totul pare în regulă, nimic greşit.
Comut rapid pe acumulatorul mare.... nimic!
Or fi siguranţele? Dar chiar aşa, toate?!?
Ies pe punte, gândindu-mă cât timp am, să desfac panoul de afară, care are şi nişte siguranţe mari, pe circuitele generale. Ce să vezi?
Barca noastră mergea din nou către mal, acum chiar perpendicular.
-Cosmin !!!!
-Da. Ce e?
Cosmin avea o privire care se limpezea văzând cu ochii, privirea unuia care începe să înţeleagă. Apărea în ea o îngrijorare şi o uimire totodată. Nu înţelegea ce se întâmplase cu el.
Oboseala accentuată, frigul nopţii care îi secase energia, atenţia sporită la orice, timp de o întreagă noapte, îl duseseră pe la capătul puterilor. Însă lovitură de graţie i-o dăduse tocmai acea jumătate de ora de somn din care creierul nu voia să mai iasă, deşi corpul se comporta că al unui om treaz.
Aţi văzut uimirea unui boxer care a încasat o lovitură decisivă, din senin? Meciul s-a terminat, el nu înţelege de ce, protestează, ar vrea să mai lupte, iar toată lumea îi zice împăciuitoare "gata, e ok, s-a terminat" :)
Oricum, nu e timp de reflecţii, Cosmin e treaz-treaz, acum cred că n-o să îl mai ia somnul toată ziua, de la treaba asta :) . Şi mai acumulează o experienţă importantă, pe apă: cruţa-ţi energia, ai nevoie de ea.
Zorii s-au crăpat deja, în zare se vede portul Mangalia. Decid că nu mai e timp de siguranţe şi alte alea. Dacă aş fi fost departe, aş fi făcut-o. Aşa, suntem pe lumina, ne văd toţi şi nici noi nu navigăm în şenalul mai-marilor marii. Despre staţie, dacă va fi cazul, voi explica defecţiunea.
La intrarea în port, nici o mişcare. Farul vechi captează primele raze din soarele dimineţii, iar în spatele lui se iţesc siluetele unor nave de război.
E Ziua Marinei, e sărbătoare mare, am picat cum nu se poate mai bine. :)

(https://lh3.googleusercontent.com/-_oJaNA89eGQ/VP53kQ5pbSI/AAAAAAAACi4/R9LBTR8UJ8c/w1358-h763-no/DSC01713.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-tDtyCRl7tVY/VP53tXZYXsI/AAAAAAAACjI/OFz18US0jlQ/w1358-h763-no/DSC01723.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-_bh6b7hmjMc/VP53tiE62uI/AAAAAAAACjQ/mFg65PU-3fo/w1358-h763-no/DSC01725.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/--MwhiBNn9vM/VP6LXwnQ77I/AAAAAAAACkg/lk1-kCpd1-8/w1358-h763-no/DSC01733.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-Mk0WbkWewgE/VP530cUX31I/AAAAAAAACjY/_OFMXgiZ4SA/w1358-h763-no/DSC01734.JPG)

15 august.

Intrarea între stabilopozii digului Mangaliei, îmi aruncă un sentiment cald, de protecţie, peste barcă : eram acasă :) . Totul părea amplificat de liniştea ce domnea peste tot, acum, la orele 6. Apa îşi domolise undele odată cu intrarea către portul industrial, vântul dispăruse, zarea era clară, uşor aburind. Şenalul, însemnat ici-colo cu nişte balize temporare, anunta festivităţile de Ziua Marinei, totuşi portul era pustiu. "Timing-ul" e excelent, dacă am fi ajuns mai târziu, după începerea festivităţilor, n-am mai fi avut cum să intrăm.
Trecurăm pe lângă Lindor, acostând la acelaşi ponton că la plecare: vizavi de barca lui Nicu Home-made. Cum am legat barca, l-am vizitat desigur, doar că pe Home-Made se dormea la greu. Or fi avut oamenii chef asta noapte :)
Gata, şi în barcă la mine se execută somn. Eu ca eu. Fac documentele pachet, dau fuga la poliţia de frontieră, la căpitănie, formalităţile durează, se face târziu.   Totuşi fiindcă la întoarcere încă portul cam dormea, intru şi eu în cabină, pun un prosop la tambuchi să nu mi se mai vâre soarele în retină şi mă întind în pat. Aiurea! Lângă mine, Maria se întinde cu un căscat, deschide nişte ochi albaştri mari şi, veselă, se pune pe ciripit diverse.
Aţi avut un copil de trei ani şi jumătate în casă, nu? Ei, înseamnă că ştiţi despre ce vorbesc. Adio somn.
Oi dormi eu mâine, sau când o fi timp :) . Gata, acum programul de dimineaţă.
Oricum, se aduna lumea pe promenadă, punţile vapoarelor deveniseră animate, iar în timp ce noi luam micul dejun în cockpit, în jurul lui Nemo se adunaseră câteva skiff-uri, nişte bărci "Optimist", o şalupă şi alte plutitoare din recuzita de paradă a armatei de marina, toate candidate cu brio la posturile de exponat-muzeu. Cred că dacă mai caută cineva asemenea bărci, nu mai găseşte nicăieri, decât în recuzita marinei :) . Dar asta avem, cu asta defilăm.
Desigur, parada are părţi serioase si părţi amuzante. Doar de distractie, o să amintesc unele amuzante.
arinarii se înşiră pe lângă noi în bărcuţe (locul era un fel de culise de unde urmau să iasă pe rând, să concureze), cei din skiff-uri abia îşi ţineau bieţii echilibrul, supraveghetorii din şalupa Rândunica târţâiau un motoraş desigur rusesc, de vre-un centenar vechime, înaintând încetişor într-un noruleţ de fum. Nu contează dom'le, ne distrăm :) ! Eu ştiu altă vorba din bătrâni: "nu contează de mireasă, bani să iasă "!
Pe când filmăm Rândunica, o aud pe Tania dăscălind marinarii din skiff, cum să vâslească, să poată trece de pontoane, că nu se descurcau. Şi dă-i râs, dă-i veselie !
Din larg, în sunetele de sirenă ale tuturor vaselor, venea barca-balenă pe care trona zeul Neptun cu tot cu trident, care declara începute "jocurile şi manifestările prilejuite de această mare sărbătoare" .
Şi balena avea un norişor de fum sub coadă, dar nu spun asta răutăcios, ci doar să subliniez veselia momentelor acelea. Nu-mi iese din minte Tania: "băieţi, vâsliţi pe dreapta şi-o s-o luaţi în stânga" :D
Maria îl priveşte pe Neptun, sus pe balena cu dinţi, grăsuţ cum e el, cu trident şi plete lungi, întrebând curioasă:
-El e picătan?
-Da Maria, e picătan mare !
-Oooo !

Încântarea mare a fost când a debarcat ditamai Neptunul bărbos şi burtos, îmbrăcat într-un veşmânt ca tata Noe şi a vrut să salute lumea adunată. Pe modelul iepurelui cu pielea scurtă, care când clipeşte, ştiţi voi ce se întâmplă, Neptun ridică ambele mâini să fie ovaţionat de popor. Numai că odată cu mâinile, se trage pe burtă şi veşmântul, până un pic mai jos de cuc. Lui Neptun îi apar coapsele şi pulpele roze, lumea ovaţionează (nu ştim ce, noi priveam mai din spate ;) )
Treaba s-a desfăşurat rapid, cine a văzut cucul lui Neptun, l-a văzut. Cine n-a apucat, mai aşteaptă un an, ce să-i faci ?
Şi a început distracţia cu jocurile şi întrecerile. O fi marina deficitară la capitolul "entertainment", dar când vine vorba de treburi militare, se schimbă socoteala. Au fost şi elicoptere, avioane cu reacţie, scafandri plonjând din elicopter şi recuperaţi mai apoi, etc...
O demonstraţie de forţe, serioasă.

(https://lh5.googleusercontent.com/-ZCJGZCk0BRk/VP_dViqRMmI/AAAAAAAACms/9wV6eo1hgus/w1358-h763-no/DSC01739.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-K78cccPc0dM/VP53_B8HQ2I/AAAAAAAACjs/oX1zp8rVVj8/w1358-h763-no/DSC01736.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-CNaFK11T9xg/VP_caoi92ZI/AAAAAAAACls/7d5yQ7-p08U/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-11-06h35m20s18.png)

(https://lh3.googleusercontent.com/-3PjGy2Li9WA/VP54PVtPgDI/AAAAAAAACkA/EvvzHYWauE0/w1358-h763-no/DSC01741.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Fn58foajeKM/VP_cajs-d6I/AAAAAAAACl0/rs8oruvswkg/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-11-06h35m50s47.png)

(https://lh3.googleusercontent.com/-8mmyrYkTaS4/VP_ca6G3uzI/AAAAAAAAClw/GsZGo9g_Tag/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-11-06h37m01s18.png)

(https://lh3.googleusercontent.com/-sXeCwiTXkKc/VP_cXxNkOhI/AAAAAAAAClc/MWq01fGnTVE/w1150-h859-no/Neptun.jpg)

(https://lh5.googleusercontent.com/-FjMqKNOLcqo/VP_m8NT-kDI/AAAAAAAACno/k-Kp1accugs/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-11-08h51m43s164.png)

(https://lh6.googleusercontent.com/--wI5LBk2FWg/VP_m8r9hbSI/AAAAAAAACnw/eoJhbcjaYl0/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-11-08h51m18s169.png)

(https://lh3.googleusercontent.com/-vZYFBB3lHrE/VP_m81_FSFI/AAAAAAAACn0/tQ04o9GdjuI/w1358-h764-no/vlcsnap-2015-03-11-08h53m29s194.png)




Nea Nicu era demult lângă noi, bucuros de revedere şi participa activ la veselia generală.
Întreaga zi s-a desfăşurat în mod festiv, cu distracţii şi gustări de staţiune. Am recuperat maşina să dăm o fugă în Vama Veche, îl aşteptau nişte prieteni acolo pe Cosmin.
Crezând că putem să ne facem şi noi veacul prin zona, am căutat un loc de parcare.... nu există. E plin sezon şi e nebunie. Ok, după ce l-am lăsat pe Cosmin, am plecat la 2 Mai. Nu bun, litoralul e o chinuială aglomerată, prăfuită, în care nu poţi călca. Ce să va spun, Tania observă o zona cu densitate mai mică şi mergem într-acolo. Ha ! Era plajă de nudişti (precis îl găseam acolo pe Neptun cu cucul gol).
Ei, dar nu ne dezamăgim noi din atâta lucru. Fuga înapoi la Ziua Marinei, muzică în draci, spectacol Bosquitos, Lipan-Ţăndărică, prieteni,  artificii, etc...
Noaptea nea Nicu revarsă pe cheu nişte muzică adevărată Rhythm&blues. Stăm la şuetă până târziu la bordul Home-Made, împreună cu alţi prieteni, după care într-un final, închei şi eu ziua. Aveam de fapt două zile întregi fără somn, dar nu mă resimţeam deloc.
Mai ales că mâine e altă petrecere, avem regatta ! :)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Xx4aEvln8Og/VP_cpBRlDAI/AAAAAAAACmM/ImdHEzYHabM/w482-h858-no/DSC01768.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-8cjm4LZveZw/VP_dQvOMQpI/AAAAAAAACmc/jaeflQxxiHE/w1358-h763-no/DSC01774.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-Uifwcre6HJk/VP_cj-Oqv9I/AAAAAAAACl8/YNUQfjmoeF8/w1358-h763-no/DSC01783.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-DPtLJEuoZeI/VP_cmOROtsI/AAAAAAAACmE/3r--tjbdY3M/w1358-h763-no/DSC01787.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-Oa5Eq_Nmn8c/VP_c281x7sI/AAAAAAAACmU/iy4Iby7UVQY/w1358-h763-no/DSC01849.JPG)

16 august

Zi de regată, zi festivă! Regata Bricul Mircea este deja tradiţională. Traseul este între Constanţa şi Mangalia, titulatura cap de afiş este "PORT TOMIS – MANGALIA – LifeHarbour LIMANU", organizat de Yacht Club Regal Român.
Adi nu-mi răspunde la telefon, semn că este în focul regatei.
Încă din zori a început să plouă cu prieteni, ca într-o potriveală de horoscop. Şi nici n-am fost atent la Nety Sandu. Pe ponton lume veselă, urcă pe Home Made (barca, nu omul :) ). Între ei se află şi prietenul nostru Andy, pentru cine nu-l cunoaşte, un mare pasionat, injectat demult cu virusul bărcilor cu vele, organizator de regate şi alte evenimente conexe.
Ieşeau la o plimbare matinală, de weekend, fiindcă se pare că era sfârşit de săptămâna. Normal că noi nu ştiam asta, doar pierdusem şirul zilelor încă de la începutul călătoriei :) .

(https://lh3.googleusercontent.com/-A9GvlvuLMeM/VQKQkfi_EsI/AAAAAAAACpU/m68z4SPsqcY/w1358-h763-no/DSC01855.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-4NbXDVloSII/VQKQptWRvfI/AAAAAAAACpc/YYYUkpaFJdQ/w1358-h763-no/DSC01852.JPG)


Nici nu apucă amicii noştri să iasă dintre pontoane, că pe faleză, o defilare inedită atrage privirile. Nenumărate maşini de epoca, trec încet, într-o paradă elegantă, către platoul din faţă tradiţionalei scene-scoică a Festivalului Callatis. Sunt chiar superbe! Trebuie să mergem să le vedem de aproape.
Ăsta norocul nostru. Tot nimerim din eveniment, în eveniment!

(https://lh3.googleusercontent.com/-viqdZ8OLUgQ/VQKRJDKC2iI/AAAAAAAACqM/YCkswLfioEo/w1358-h763-no/DSC01872.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-PfwWPmtg8hE/VQKRDkLg1KI/AAAAAAAACps/lWbqLLJd5-M/w1358-h763-no/DSC01858.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/--UXod1Sq21w/VQKRDx9pcmI/AAAAAAAACp0/5jTeEyvHnPk/w1358-h763-no/DSC01859.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-24myTOn8mHQ/VQKRJGxztnI/AAAAAAAACqI/PnP2gD-L0dg/w1358-h763-no/DSC01870.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-lSsfczBIbDM/VQKRHbr2KcI/AAAAAAAACp8/efOfsstIBf0/w1358-h763-no/DSC01866.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-xb4WS-LZ84g/VQKRLEUsouI/AAAAAAAACqU/mZBiX3X8wcs/w1358-h763-no/DSC01874.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-oY-T6yDd9Fw/VQKRNK3ulOI/AAAAAAAACqc/CR9mmz8duzw/w1358-h763-no/DSC01877.JPG)



Puţin mai târziu, am format un grup vesel împreună cu Andy şi ceilalţi, care grup şi-a găsit adăpost pe terasa de sus a Tavernei Piraţilor. Să vedem finalul regatei :) .
Dar ce final? Că după o ora, soarele torid de până atunci a supărat niţel Marea Neagră (nici nu-i greu, asta e mereu cu capsa pusă) şi o barieră grea de nori negri a acoperit mai întâi partea nord-estică a cerului, înaintând cu repeziciune către noi. Tot atunci au trecut şi primele două veliere, linia de finish. Al doilea fiind Incognito, cu Adi la timonă.
Stăteam niţel în cumpăna. Instinctul îmi zicea să fug la barcă, să strang toate cele, că vine furtună. Anturajul trăgea pe partea de feel good, hai că poate nu loveşte furtuna. Până la urmă, prima rafală de vânt, m-a convins uşor, să merg să protejez barca. Ei, cum apar în capătul de sus al scării, aud de la parter un strigat: Florio !
Când mă uit, prietenul şi colegul nostru de forum, Adi Lăzăroiu.
Dar nuuu... chestiunea e prea frumoasă, trebuie s-o povestesc şi din celălalt unghi.
Adi era cu soţia lui pe litoral, în plimbări cu una dintre bărcile lui cabinate (câte are, eu nu mai ştiu :) ). Şi decid ei să se oprească la Tavernă, dau să între, iar la intrare e piratul ăla cu piciorul pe butoi.
-Băi ce seamănă ăsta cu Florio!   Zice Adi şi îi face o poză (pe care o vedeti mai jos), că era prea izbitoare asemănarea.
După care trec ei pe lângă pirat, se opresc la scară, priveşte în sus, mă vede şi zice iar :
-Băi, ce seamănă ăla cu Florio !   :)
Numai că a două oară eram chiar eu :) . Nu va mai spun, ştiţi şi voi cu ce bucurie se întâlnesc nişte prieteni, dar mai ales în situaţii din astea total întâmplătoare !

(https://lh6.googleusercontent.com/-lqcunwO4RWY/VQKPj259heI/AAAAAAAACo0/Ue_wJJYjrQU/w644-h859-no/taverna%2Bpiratilor.jpg)

(https://lh4.googleusercontent.com/-hSw8-piHiGA/VQKRQoTpL8I/AAAAAAAACq0/2MdUltxyr1k/w1358-h763-no/DSC01888.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-C6-lYoaApYQ/VQKRRn9M7LI/AAAAAAAACq8/TKXAFFkMrkc/w1358-h763-no/DSC01895.JPG)

Rafalele, deşi foarte violente, n-au fost de durata. Norii aceia care ar fi putut face ravagii, s-au disipat în toate părţile cerului, lăsând în urmă doar câteva picături mari şi un plafon uşor încărcat. Oricum, n-aveam timp de prostii, începea petrecerea de regată, la Limanu!
Ne-am desprins de pontoane, mergând cu motorul la relanti, întâi pe lângă vapoarele din zona portuară, apoi pe traseul sinuos al lacului Limanu. Peste noi, veneau cu rapiditate umbrele serii.
Am ajuns în marină chiar la căderea întunericului, iar marina era plină-ochi! Dintr-o privire, reuşesc să găsesc un locşor, chiar în capătul unui ponton, opresc, leg, asigur şi declam: "Hai la distracţie!"
Peisajul nocturn era unul sublim! În zare, fulgere, de pe ţărm se revarsă o muzică delicată de saxofon, în întuneric era concentrat un halou de lumina discretă, albastră, suprapusă pe razele venite din restaurantul de sticlă de pe lac, undele sporeau licăririle acestora, pontoanele încărcate de bărci pe stânga şi pe dreapta, se legănau uşor, iar echipajele care mai rămăseseră între veliere, discutau amical impresii de la regată.
Frumuseţea era sporită de faptul că trecând printre ei, salutam aproape tot atâţi cunoscuţi. Şi era normal fiindcă o regată românească la Marea Neagră, adună cam toate velierele româneşti. Atunci cum să nu ne cunoaştem între noi ?
Petrecerea a fost deosebit de frumoasă, oamenii deosebit de simpatici, întreagă atmosfera îţi dădea impresia că nu eşti în România. Prea era consens şi bucurie :) .
După o distracţie nebună, ne-am retras târziu, către barcă, la somn. Petrecerea nu se terminase dar partea frumoasă e că muzica discretă nu deranja deloc. Ar trebui să afle secretul asta peruvienii din Mangalia, tipii din Nisipurile de Aur şi alţii . Am lăsat fetele la programul de seară şi eu mai rămas totuşi încă o ora pe punte la Incognito, la vorba şi şpriţ. Decid să plec la ora 6 către Mangalia.
Ei, în sfârşit, după acele două zile şi o noapte de navigaţie, noaptea trecută în care prinsesem doar 5 ore de somn, venise vremea să mai recuperez. Aşa credeam eu.
La nici un ceas după "stingere", o rafală violentă a mişcat pontonul cu tot amarul de veliere legate de el. Sar, scot capul pe tambuchi şi văd un dans interesant al bărcilor, ca supapele unui motor funcţionând. Evaluez dacă e cazul să închid bimini top-ul, dar mă mulţumesc doar să strâng pernele din cockpit. Tot atunci, la ora 2, începe şi ploaia, o răpăială atât de intensă, o perdea de apă cât să nu se mai zărească nimic în jur. Am închis rapid tambuchiul principal şi în legănatul pronunţat, am trecut la somn.
Oarecum somn. Polaia a dat să se mai potolească după o vreme şi chiar când alunecam în somn, pornea o nouă răpăială :) . Apoi la ora 3 răpăiala s-a transformat în grindină. Auzeam gheaţa lovind ascuţit puntea şi parcă o vedeam ricosand. Evident m-am ridicat iar din pat şi privind către bărcile din faţă, particulele ce ricoşau din ele, le dădeau aspectul unor arici. Bine, de ajuns cu poezia, hai la somn din nou. Ei bine, grindina s-a potolit, a mai venit o rafală de torenţială, apoi aversa a continuat cu o ploicică simplă, normală, lejeră...pe care somnul şi-a făcut apariţia.
Până în momentul în care am sărit ca ars! O succesiune rapidă de 3-4 picături, mi-a căzut în ureche, în chiar somnul cel mai adânc! Ce naiba ?!?! Ridic mâna şi îmi dau seama că dormind chiar sub o fereastră prova, probabil se acumulase undeva puţină apă şi îşi găsise într-un târziu drum spre...urechea mea! Curat Caragiale..."o noapte furtunoasă" :)
Asta s-a transformat într-o picătură rară, chinezească. Da-o naibii, mi-e somn.
La 6 îmi sună ceasul, eu îi trag una şi mă culc la loc. Îl amân pentru ora 7.
În câteva minute sună iar. Ce naiba mai are?
E 7 !!!    Deja ?!?
Mut alarma la 8. Ei, la 8 mă scol, fac o cafă, ies în cockpit, mă salută echipajul de pe Incognito...fără Adi. Adi a fost biruit. :)
N-are rost să trezesc fetele, mă desprind uşor de pontoane şi defilez din nou prin faţă vaselor de marina militară, pe traseul ondulat al lacului Limanu....

(https://lh4.googleusercontent.com/-aUcGSimVWVs/VQKUQDAfbjI/AAAAAAAACro/2NtWGXM3rsE/w1358-h763-no/DSC00522.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-jV5qXv5T2BI/VQKRenPNfHI/AAAAAAAACrM/Ezxz8G2SNZ4/w1358-h763-no/DSC01913.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-Q-rkzlaova0/VQKRkvgJABI/AAAAAAAACrU/yvP8r11MPKc/w1358-h763-no/DSC01929.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-t43MgVh5f7I/VQKTSTnEGfI/AAAAAAAACrg/VZ_PoGgXeOQ/w1358-h763-no/DSC01956.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-XtxL53gcgWM/VQKUh1LKNKI/AAAAAAAACrw/BVmGm8XQnEs/w1358-h763-no/DSC00526.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-dEdR-wc45Ao/VQKU7JY6JJI/AAAAAAAACr4/3M0AghR95gw/w1358-h763-no/DSC00540.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-l0OnnnuMDSQ/VQKVMfgAQ8I/AAAAAAAACsA/9jCYpNRs5YQ/w1358-h763-no/DSC01971.JPG)

(https://lh4.googleusercontent.com/-bqcR8OXR1jM/VQKVQg-hl2I/AAAAAAAACsI/CHxIaJh7_9g/w1358-h763-no/DSC01976.JPG)

(https://lh3.googleusercontent.com/-AlhD1xMwkHc/VQKVZs5CsXI/AAAAAAAACsQ/ysfebVWeVwI/w1358-h763-no/DSC01963.JPG)

Home, sweet home

În Limanu era linişte. Puţinii treziţi îşi iţeau capetele din bărci, cu nasurile în cafele şi vorbe domoale, de parcă erau în sanctuar. După furtună domneau calmul şi mirosul de curat de ploaie, jos apele abia unduiau iar sus eram înveliţi de plafonul gros de nori gri.
Am ocolit cu grijă prima curbă a malului drept; ştiu de la regata de anul trecut că e întinsură şi rămâi suspendat. Lacul ăsta are şi el capcanele lui. Unele dintre ele sub forma unor epave din care se iţesc bucăţi ruginite deasupra apei. Tare aş fi curios să văd o scanare a apelor astea, dar şi mai curios să aflu un istoric povestit de vre-un bătrân localnic, bun cunoscător.
Drumul de ieri făcut în sens invers, mă poartă pe lângă siluetele aceloraşi vapoare, masive pentru statura noastră tip Liliput de agrement. La capătul drumului, unde incinta mare a portului Mangalia se deschide pe un kilometru şi jumătate în faţă mea, ştiu să nu pun prova direct pe capătul digului de sud al marinei, cum ar fi normal, fiindcă nu e bine. Sunt depuneri, iar apele au adâncime foarte mică. Aşadar ocolesc, doar de aia avem balizare :) .

(https://lh6.googleusercontent.com/-HZ2u1tw64gU/VQOHwURDixI/AAAAAAAACvA/SWHYlpjyrAc/w1358-h763-no/DSC01998.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-le6giC1w_SU/VQOHv8KwxfI/AAAAAAAACu0/e09sbPL1Bkg/w1358-h763-no/DSC01999.JPG)

(https://lh6.googleusercontent.com/-b39BXMk6Grg/VQOHwB_wPnI/AAAAAAAACu8/82MbZTfH1wc/w1358-h763-no/DSC02001.JPG)

(https://lh5.googleusercontent.com/-AM7AI5ok98I/VQOH2LV1IjI/AAAAAAAACvI/T7tXuEJKFZM/w1358-h763-no/DSC01994.JPG)





Acum, fetele se treziseră, Cosmin mă sunase din Vama Veche şi era pe drum, deja echipajul se adună pentru încheierea vacanţei. Aveam de pus barca pe peridoc şi odată cu drumul către casă, se încheia şi aventura noastră în croaziera bulgărească.
E dimineaţă zic, nu îl mai trezesc pe nea Nicu, dar trec musai pe la Adi Lăzăroiu, că aşa am stabilit. Îi caut cabinata la pontonul pe care mi-l indicase ieri, n-o zăresc, dar debarc şi-l leg şi eu pe Nemo în acelaşi loc. Decât să caut anapoda mai bine risc un telefon, dar n-o fi prea devreme?
Nu era, prietenul nostru plecase de la crăpătul zorilor, după furtuna de cu noapte. Fusese cam extremă şi pentru mine, dacă-mi amintesc grindina şi picătura chinezească :)
Bun, atunci nu mai pierdem vremea. Trag maşina, duc peridocul la rampă, pe poziţie, hai copii s-o facem şi pe asta ! I-am promis lui nea Nicu să bem o cafea împreună, nu pot pleca totuşi aşa, fără să-i zic două vorbe. Cât stăm împreună pe Home Made, vântul deja se ridică în rafale puternice, apă e măturată în bazinul portuar, norii au venit iarăşi negri şi opaci, puşi pe furtună.
- Nicule, rămâi sănătos, noi plecăm acum .
-Vin şi eu să va jut !
-Păi ...la ce să ne ajuţi? Că totul se rezolva uşor la noi.
Fuga cu Maria în braţe (venise cu mine, nu se putea altfel), urcăm toţi în barcă şi mă gândesc:
-Aş putea să scot barca direct, însă e prea grea. Hai s-o fac frumos, ca la carte. Merg către gura portului să scot lestul (cei 700 l de apă) şi apoi o încarc deja uşurată.
Ei...asta-i socoteala de acasă. Aia din târg spunea altceva.
Numai ce turez puţin motorul să ridicăm o idee prova pentru a ieşi balastul prin supapă, barca începe să câştige viteză pe măsură ce bazinul se golea. Eu ca să câştig timp şi să nu ajung să fac ture prin portul comercial, turez pentru prima dată la maximum motorul. Motor puternic, elice mare, viteză, siaj. 10-15 secunde, cât să ieşim deja în dreptul balizei de dreapta şenal, în portul comercial.
Balastul era aproape scos, iar motorul.... motorul tuşeşte puţin, bâlbâie anemic şi moare.
Cum ?!?
Motorul asta n-a avut ani la rând nici o ezitare!
Îi dau o cheie, porneşte frumos, pun în viteză şi... bâlbâială, tuse, deces.
Incredibil !!!
Vântul deja puternic mă dusese în cele 7-8 secunde de tatonare, aproape să mă lovesc de uriaşa baliză verde, de tablă.
Nu-i vreme de şuetă, trebuie să pornesc alt motor. Şi desfăşor într-o secundă genovezul. Deja barca se smuceşte sub forţă vântului şi evităm frumos baliza, facem apoi o voltă şi încerc din nou să pornesc motorul . Ăla cu combustie :) .
El porneşte din nou, merge ok la relanti, dar pus în sarcina, bâlbâie şi moare. N-are putere. În urmă lui rămâne şi o dară fină de carburant, care se lăţeşte în curcubeie, pe apă. E clar e înecat cumva, dar cum de porneşte?
Parcă mai contează? Decid să merg cu vele înapoi, lucru destul de dificil, fiindcă deja începea furtuna iar rafalele veneau exact din nord. Adică aveam vânt fix din prova.
A mers iniţial în volte, însă când să trec prin zona cea mai îngustă dintre diguri, am înţeles că s-a terminat povestea cu o singură velă. Trebuia scoasă şi randa, altfel nu mai urcam în veci. Şenalul deja îngust era strâmtat în stânga şi mai mult, de o baliză pusă şi ea acolo pentru ceva.
Cosmin zic eu calm, hai să ridicăm randa. Am remarcat că şi aşa, cu rafalele pe noi, fără motor, într-un pericol destul de vizibil, la mine în cockpit nimeni nu s-a panicat :) . Bravo lor.
Ei, dar cu randa sus, s-a schimbat socoteala! Am început să urcăm mai frumuşel în vânt, doar că situaţia cerea să fiu atent, barca nu mai era lestată cum trebuie. Şi am început să ţesem volte, altă soluţie nu exista. Am parcurs rapid acel kilometru până în apropierea rampei, care era dispusă chiar în fundul bazinului marinei şi am apreciat din ochi câte volte mai am, cum le programez, în ce poziţie ajung, ce o să fac. Un fel de mutări de şah :) . Totul dintr-o singură încercare. A doua şansa nu mai exista.
De pe ţărm, mă striga cineva. Era nea Nicu, bine-nţeles.
-Ce faci?
-Volte! N-am motor.
-Şi pe urmă?
- Vin aşa, cu vele şi o pun pe peridoc.
Nu băgasem de seama, că ştiam cheiul cam gol (cel puţin în zona rampei nu e promenadă şi nu e niciodată nimeni), dar văzându-ne se adunase o mulţime de curioşi, apreciaţi aşa, la grămadă, vreo 40. Ca preţ de-un autocar. Vreo 15 erau numai lângă nea Nicu, la rampă. De unde fraţilor, din pământ, din iarbă verde?
Ei, fiindcă vântul bătea chiar dinspre rampă, ideea mea era să vin cumva într-un punct, de unde să am direcţia  paralelă cu malul.
Iar când ajung în dreptul peridocului, să eliberez velele, să pun cârma bandă tribord şi să virez la 90 grade, urcând barca din inerţie, pe peridoc. Viteza şi ea suficient de mare să poată urca, dar nici prea mare, să nu facem vreun pocinog.
Vin exact conform planului, barca urcă frumos pe traversele peridocului, se aşează cuminte şi asta e ! Nea Nicu o leagă de vinciul peridocului, noi coborâm elegant, totul e bine.
Mulţimea a fost apreciativă, deşi cred că pe undeva am dezamăgit niţel pe unii care poate voiau să vadă un buf, o spărtură, o răsturnare sau mă rog... ceva teribilist de filmat cu telefonul :) .
Câţiva au spart gaşca, unii au mai rămas să vadă: cum o să scoatem noi ditamai barca, cu maşina aia relativ mică, o berlină? S-au făcut pronosticuri, se chibiţa, erau acolo şi cei care asigurau paza, nişte fini "cunoscători" care ştiau ei cum se scot bărcile, că erau de acolo.
O undă apreciativă a lovit din nou asistenţa, maşina a scos barca din apă fără nici un efort vizibil, am dat drumul şi supapei de balast, am dus tot "atelajul" mai încolo la loc sigur şi am început dezarmarea bărcii.

Urma lungul drum către casă.


(https://lh4.googleusercontent.com/-NkPtxyVNOnA/VQOIWrZCUQI/AAAAAAAACvs/hr8AZYjbIC0/w1145-h859-no/20140817_102442.jpg)

(https://lh6.googleusercontent.com/-rxwuCrmuDZk/VQOIWeCFuQI/AAAAAAAACvo/YccCFW24FuQ/w1145-h859-no/20140817_102502.jpg)